ICCJ. Decizia nr. 1374/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1374/2012
Dosar nr. 1090/44/2011
Şedinţa publică de la 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.J.V.P.S. Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.A.D.R. şi M.M.P. suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de ordinul comun numărul 159-1.266/2011 privind aprobarea condiţiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că anterior emiterii ordinului menţionat, M.A.D.R. a emis Ordinul nr. 15/2011 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv, împotriva căruia, asociaţia, după formularea plângerii prealabile, a formulat la instanţa competentă atât cerere de suspendare, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (l), cât şi cerere de anulare.
Art. nr. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede că „în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca si cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept”.
Prin sentinţa nr. 107 din 07 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 146/44/2011, s-a admis acţiunea formulată de A.J.V.P.S. Galaţi în contradictoriu cu M.A.D.R. şi s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 15/2011 emis de M.A.D.R. şi a Procedurii de emitere şi eliberare a permiselor de pescuit recreativ/sportiv şi a Autorizaţiei de pescuit recreativ/sportiv, Anexa 1 la decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 emisă în aplicarea ordinului de mai sus până la soluţionarea cauzei pe fond.
După pronunţarea sentinţei nr. 107 din 07 aprilie 2011 de către Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 146/44/2011, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 15/2011 emis de M.A.D.R. şi a Procedurii de emitere şi eliberare a permiselor de pescuit recreativ/sportiv şi a Autorizaţiei de pescuit recreativ/sportiv Anexa 1 la decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 emisă în aplicarea Ordinului nr. 15/2011, până la soluţionarea cauzei pe fond, cele două ministere au purces la elaborarea şi publicarea Ordinului comun nr. 159/1.266/2011, privind aprobarea condiţiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate (M. Of. nr. 511/19.07.2011).
Prin plângerea prealabilă s-a solicitat celor două ministere revocarea Ordinului criticat în integralitatea lui şi să dispună finalizarea documentaţiei de atribuire prin licitaţie publică şi demararea licitaţiei publice cât mai curând posibil.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R. a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 356 din 9 noiembrie 2011, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării Ordinului comun nr. 159/1266/2011 emis de pârâţii M.A.D.R. şi M.M.P. până la soluţionarea în fond a cererii privind anularea ordinului susmenţionat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, se susţine că modalitatea de autorizare şi avizare a exploatării resursei acvatice vii contravine legii, iminenţa atribuirii abuzive, discriminatorii a dreptului de organizare a activităţii de pescuit recreativ/sportiv, că în baza prevederilor ordinului permisele eliberate de către reclamantă nu ar avea valabilitate în zonele de pescuit pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei „D.D.”, că se realizează o dublă taxare a pescarului sportiv pentru accesarea aceluiaşi bun public.
Referitor la condiţia prevenirii pagubei iminente s-a reţinut că actul administrativ aflat în litigiu determină o situaţie care nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul art. 14 din C.E.D.O., situaţia de fapt generată în urma emiterii ordinului de încetare a raportului de serviciu fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general şi obligaţia protejării drepturilor fundamentale ale reclamantului ca urmare a suprimării veniturilor salariale şi a asigurărilor sociale, aceasta fiind o sarcină excesivă şi disproporţionată.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs M.A.D.R. şi M.M.P.
I. Recursul declarat de M.M.P.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că niciuna dintre condiţiile de admisibilitate a suspendării executării unui act administrativ prevăzută de lege nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, reclamanta nu face dovada unor cazuri bine justificate care să creeze îndoială asupra legalităţii actului a cărei suspendare se solicită.
În ce priveşte motivarea aspectelor referitoare la existenţa pagubei iminente instanţa a reţinut în mod greşit că prin actul administrativ criticat au fost suprimate veniturile salariale şi asigurările sociale ale reclamantei, întrucât ordinul a cărei suspendare se solicită nu a fost emis în legătură cu un raport de muncă sau de serviciu, iar A.J.V.P.S. din Galaţi este o persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ.
II. Recursul declarat de M.A.D.R.
Recurentul a susţinut că în cauză nu au fost îndeplinite condiţiile suspendării şi că prin emiterea Ordinului comun nr. 159/2011 au fost stabilite condiţiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv, şi s-a stabilit regulamentul de practicare a pescuitului recreativ sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate.
Recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă din prima parte a considerentelor, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul Comun nr. 159-1.266/2011 privind aprobarea condiţiilor de participare a pescuitului recreativ/ sportiv, şi modelele permiselor de pescuit recreativ/ sportiv în ariile naturale protejate.
Din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut ca împrejurări de fapt şi de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.
În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceea ș i lege, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenţei condiţiilor suspendării (cazul bine justificat şi paguba iminentă) la care se referă dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, actele normative care au stat la baza emiterii Ordinului comun nr. 159/1.266/2001 sunt cele care reglementează organizarea şi funcţionarea A.R.B. - „D.D.” şi regimul ariilor naturale protejate.
În acest sens trebuie menţionată O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009 cu modificările şi completările ulterioare, care desemnează A.N.P.A. ca singurul administrator al acesteia, mai puţin în ariile naturale protejate, D.D. unde A.R.B. – D.D. este desemnată administrator.
Aşa fiind, reclamanta nu poate susţine că a suferit un prejudiciu prin imposibilitatea accesării resursei acvatice vii, a asigurării condiţiilor de pescuit şi organizării competiţiilor de pescuit recreativ/sportiv, atâta vreme cât legiuitorul a statuat modul de administrare al ariilor naturale protejate.
Faţă de cele ce preced rezultă că instanţa de fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, recursurile fiind întemeiate, soluţia instanţei de fond va fi desfiinţată, iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 159/1.266/2011 va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de M.A.D.R. şi de M.M.P. împotriva sentinţei civile nr. 356 din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 1373/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1375/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
