ICCJ. Decizia nr. 1375/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1375/2012
Dosar nr. 1231/44/2011
Şedinţa publică de la 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.I. a chemat în judecată A.N.V., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună suspendarea efectelor actului administrativ cu caracter individual, reprezentat de Ordinul nr. 6985/2011, emis de Vicepreşedintele A.N.A.F.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut calitatea de funcţionar public, respectiv inspector vamal grad profesional asistent, gradaţia 2 clasa de salarizare 39 la Compartimentul Analiza de Risc, Accize şi Operaţiuni Vamale din cadrul D.J.A.O.V. Brăila şi că, începând cu data de 8.082011 a fost eliberată din funcţia publică de execuţie cu consecinţa încetării raporturilor de serviciu.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 322/F/2011 din 24 octombrie 2011, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 6985/2011 emis de vicepreşedintele A.N.A.F., până la soluţionarea în fond a cererii privind anularea acelui ordin.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în speţă există o aparenţă de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită de către reclamantă, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului ci doar o examinare sumară a împrejurărilor.
S-a reţinut de către instanţa de fond că, în cauză, este îndeplinită şi condiţia prevenirii unei pagube iminente, întrucât actul administrativ aflat în litigiu determină o situaţie care nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, situaţia generală în urma emiterii ordinului de încetare a raportului de serviciu fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general şi obligaţia protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei, urmare a suprimării veniturilor salariale şi a asigurărilor sociale, sarcină excesivă şi disproporţionată.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs D.R.A.O.V. Galaţi.
1) Recurenta a susţinut că Ordinele nr. 2406 şi 2407 sunt acte administrative cu caracter individual iar nu normativ şi, că prin urmare, nu se impunea publicarea lor în M. Of. al României.
2) Instanţa de fond, în mod greşit a reţinut că prin organizarea examenului de testare profesională au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 188/1999.
3) Reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu material viitor şi previzibil, or iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă ci trebuie dovedită de persoana lezată.
4) În ceea ce priveşte desfăşurarea procesului de reorganizare, în aplicarea prevederilor Ordinelor Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 şi 2407 din 4 iulie 2011 au fost emise şi comunicate preavizele funcţiilor publice ale căror posturi au fost supuse reorganizării. În urma luării la cunoştinţă a conţinutului preavizului intimata reclamantă a optat pentru funcţia publică de inspector vamal grad profesional asistent în cadrul Biroului autorizări, însă, nu s-a prezentat la testare profesională, astfel că, prin Ordinul nr. 6985/2011, intimatei-reclamante i-au încetat raporturile de serviciu.
Mai înainte de a trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta a fost declarat şi motivat în termenul prevăzut de lege, excepţia tardivităţii declarării recursului invocată de intimată, fiind neîntemeiată.
Astfel, din dovada aflată la fila x din dosarul de fond rezultă că hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 3 ianuarie 2012 iar recursul a fost declarat de către aceasta la data de 5 ianuarie 2012.
Pe fond, recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul nr. 6985/2011 emis de vicepreşedintele A.N.A.F. şi şeful A.N.V. prin care, începând cu data de 8 august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantei, prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional asistent, la Compartimentul analiză de risc, accize şi operaţiuni vamale din cadrul D.J.A.O.V. Galaţi, în condiţiile art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente, ireparabile, sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut ca împrejurări de fapt şi de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.
În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că prin eliberarea reclamantei din funcţia publică, aceasta a pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, recursul fiind întemeiat, astfel soluţia instanţei de fond va fi desfiinţată, iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 6989/2011 va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Admite recursul declarat de A.N.V. prin D.R.A.O.V. Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 322/ F din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 1374/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1376/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
