ICCJ. Decizia nr. 1519/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1519/2012
Dosar nr. 1955/2/2010
Şedinţa publică de la 21 martie 2012
Prin cererea înregistrată la 2 martie 2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.M.V.I. să se constate existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
Prin Sentinţa nr. 542 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul R.M.V.I. şi a fost constatată existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii:
1.Informaţiile furnizate Securităţii, indiferent sub ce formă, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
2.Informaţiile prevăzute la punctul 1 să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că prima condiţie este îndeplinită, întrucât pârâtul a furnizat informaţii care se referă la activităţi potrivnice regimului comunist.
Curtea a constatat că aceste informaţii sunt cuprinse într-o Notă Informativă din data de 11 mai 1988, în care se arată următoarele: „Vă informez că în data de 3 mai 1988 la întoarcerea în ţară, de la raliul din Dresda RDG, în oraşul Matesalka, l-am întâlnit pe numitul S., fost tinichigiu la IPL Satu Mare, care a rămas ilegal în RPU. Din discuţiile purtate a rezultat că a rămas în RPU în ideea emigrării în RFG unde are rude, dar deocamdată autorităţile maghiare nu-i aprobă emigrarea, afirmând că în cazul în care nu-şi va putea rezolva oficial emigrarea până în luna august, va încerca să treacă ilegal frontiera prin Austria în RFG. De asemenea, într-un magazin am fost interpelat de o vânzătoare, care ne-a cerut date în legătură cu modul în care este privită problema cetăţenilor români de naţionalitate maghiară, a afirmat că la ei se discută foarte mult problema revenirii Ardealului la teritoriul Ungariei şi ne-a întrebat dacă nu dorim să rămânem în RPU, Au încetat discuţiile în momentul în care a aflat că suntem români şi că nu dorim să rămânem.".
Curtea a apreciat că emigrarea într-o ţară occidentală în mod ilegal era considerată o manifestare împotriva regimului comunist, deoarece una dintre metodele acestui regim era împiedicarea circulaţiei şi plecării cetăţenilor români într-o ţară occidentală, pentru ca să nu existe posibilitatea cunoaşterii realităţii din aceste ţări, realitate ascunsă de regimul comunist, realitate ce ar fi putut influenţa modul de a gândi şi acţiona al cetăţenilor români. De aceea, orice emigrare într-o asemenea ţară era privită ca o „abandonare" a valorilor regimului comunist şi cetăţenii români care îşi doreau emigrarea aveau de suferit.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că informaţiile furnizate de pârât îndeplinesc şi cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, deoarece au vizat îngrădirea dreptului la libera circulaţie, prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul R.M.V.I., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţa a considerat, pe baza Notei informative din 11 mai 1988 că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece a fost denunţată emigrarea ilegală a unei persoane. Recurentul precizează că o asemenea faptă nu poate fi privită ca o atitudine potrivnică regimului comunist, deoarece atât emigrarea legală, cât şi cea ilegală sunt aspecte ce ţin de reglementarea dreptului de liberă circulaţie.
Totodată, precizează recurentul, prin această notă nu a fost adusă atingere unor drepturi fundamentale ale persoanei, întrucât cetăţeanul denunţat a fost identificat doar cu o iniţială (S.), iar acesta se afla deja pe teritoriul Ungariei, neputând fi împiedicat să emigreze.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi criticile formulate, ce se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Este de necontestat în cauză că prin nota informativă din 11 mai 1988 recurentul - pârât a denunţat fapta de emigrare ilegală a unei persoane nominalizată şi identificată în cadrul notei, expunând astfel respectiva persoană la pericolul unor represiuni ale regimului comunist, represiuni ce se puteau manifesta nu numai pe teritoriul naţional, ci şi în afara acestui teritoriu.
De asemenea, este cunoscut faptul că, chiar şi simpla intenţie de emigrare era privită de regimul comunist ca o atitudine intolerabilă din punct de vedere ideologic şi care expunea acea persoană la urmăriri şi numeroase persecuţii.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.M.V.I. împotriva sentinţei nr. 542 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1518/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 1522/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
