ICCJ. Decizia nr. 1525/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1525/2012
Dosar nr. 5827/2/2010
Şedinţa publică de la 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 2267 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile prematurităţii şi lipsei de interes invocate de pârâtă, ca neîntemeiate şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S.R. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte respingerea excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii, invocată de pârâtă în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, fiind vorba de refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile, în sensul obligării persoanei vătămate de a adresa o nouă cerere autorităţii publice.
Cu privire la excepţia lipsei de interes s-a apreciat că reclamanta are interesul să primească un răspuns la cererea adresată pârâtei.
Pe fondul cauzei, în raport de conţinutul răspunsului oferit de pârâtă la cererea prin care reclamanta a solicitat ca să nu mai fie încadraţi paleţii metalici (box-paleţii) în categoria ambalajelor sau a stelajelor care intră sub incidenţa Ordinului nr. 272/2001, a apreciat instanţa de fond că, în speţă, nu este vorba despre un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, chiar dacă modalitatea de comunicare a răspunsului, după ce autoritatea publică a fost chemată în judecată, reprezintă o soluţionare cu întârziere a cererii, ipoteză care, însă, nu a fost dedusă judecăţii.
Astfel, s-a constatat că pârâta a răspuns reclamantei prin adresa nr. 65/11 ianuarie 2011 (după acţionarea sa în instanţă) în sensul că „ paletul metalic (denumit şi box-palet) este o construcţie simplă, executată de regulă din profile metalice, destinată eficientizării deplasării şi transportului în siguranţă cu diverse vehicule a buteliilor, tuburilor şi butoaielor. Spre deosebire de paletul metalic, „pachetul compact” cuprinde orice număr admis de „box-paleţi”. Pachetul compact, atunci când este amplasat şi fixat corespunzător pe platforma unui vehicul, devine „stelaj” şi reprezintă o suprastructură a vehiculului. Dacă buteliile, tuburile sau butoaiele introduse în aceste stelaje conţin mărfuri periculoase, pe durata deplasării (a transportului) pe drumurile publice, stelajul intră sub incidenţa Codului A.D.R. şi face obiectul inspecţiei tehnice A.D.R.
Instanţa de fond, apreciind că scopul acestor măsuri vizează protejarea oamenilor, a animalelor şi a mediului, a reţinut că în mod corect pârâta a comunicat reclamantei că paleţii metalici intră sub incidenţa Ordinului nr. 272/2001 al Ministerului Industriei şi Resurselor.
Mai reţine instanţa de fond că împrejurarea că reclamanta nu recunoaşte denumirea dată de pârâtă de „box-palet”, în loc de „paleţi metalici”, sau aprecierea acesteia să doar ambalajul propriu-zis al gazului industrial (butelia) trebuie să intre sub incidenţa Ordinului nr. 272/2001 nu sunt de natură să conducă la constatarea situaţiei că răspunsul pârâtei ar fi contrar legii.
A conchis instanţa de fond în sensul că reclamanta a primit un răspuns complet, legal, emis fără abuz de putere, solicitării sale, în sensul că suporturile metalice care ajută la transportul buteliilor în poziţie verticală (palet metalic, pachet compact, stelaj) atunci când se află într-un vehicul şi acest vehicul circulă pe drumurile publice sunt supuse inspecţiei tehnice A.D.R. tocmai pentru scopul menţionat de reclamantă şi anume pentru siguranţa transportului pe drumurile publice.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 2267 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC S.R. SRL, în temeiul art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Printr-o primă critică formulată susţine recurenta că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu depăşirea limitelor investirii.
Astfel, susţine recurenta că prin acţiunea formulată a solicitat instanţei de judecată să oblige pârâta la emiterea unui răspuns complet cu privire la cererea formulată la 11 martie 2010, şi nicidecum să analizeze pe fond dacă paleţii metalici trebuie sau nu încadraţi în categoria stelajelor aşa cum susţine ulterior pârâta.
Se mai arată că potrivit adresei nr. 65/2011, răspunsul pârâtei a fost emis cu o zi înaintea primului termen de judecată, însă a fost comunicat abia la al doilea termen de judecată, ceea ce evidenţiază faptul că răspunsul a fost formulat pro cauza, cu atât mai mult cu cât, prin pretinsul răspuns, se reiau susţinerile din întâmpinare.
În opinia recurentei răspunsul este nelegal, însă instanţa de fond a apreciat, în mod greşit, că acesta este legal, deşi nu a fost învestită cu o astfel de cerere, şi astfel a fost lipsită, practic de posibilitatea de a dovedi, în concret acest lucru pe calea unei acţiuni în contencios administrativ.
Printr-o altă critică formulată susţine recurenta că hotărârea instanţei de fond este eronată şi atunci când aceasta face referire la legalitatea răspunsului emis de autoritatea pârâtă.
În acest sens, se arată că, practic instanţa de fond în lipsa unor dispoziţii legale concrete şi în lipsa unei expertize tehnice chiar, care să definească paleţii metalici şi stelajele şi să facă o comparaţie între acestea, pronunţă nişte considerente cu autoritate de lucru judecat nelegale şi netemeinice, bazate pe simple afirmaţii, fără un suport probator.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., şi ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În primul rând Înalta Curte constată că în cauză nu-şi găseşte incidenţă motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în condiţiile în care prin simpla lecturare a considerentelor hotărârii recurate prin raportare la obiectul acţiunii în contencios administrativ cu care a fost învestită instanţa de fond, în temeiul art. 8 alin. (1) din L.C.A., nu se poate reţine situaţia de plus petita, invocată prin cererea de recurs.
Astfel, având în vedere că prin acţiunea formulată recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte la emiterea unui răspuns complet, iar refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din L.C.A., poate rezulta şi din formularea unui răspuns formal la o cerere cu care autoritatea publică a fost învestită, în mod corect instanţa de fond a procedat la analiza conţinutului răspunsului pe care intimata la comunicat recurentei prin adresa nr. 65/2011, fără ca prin acest lucru să depăşească limitele investirii, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Totodată, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat că răspunsul comunicat prin adresa nr. 65/2011 este legal, prin raportare atât la aspectele semnalate de recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar şi la punctul de vedere expus de aceasta în notele de şedinţă depuse la dosarul fondului la data de 09 martie 2011, aşa încât în mod nejustificat se susţine prin cererea de recurs că nu a fost supus analizei conţinutul răspunsului primit la cererea formulată, urmând a fi înlăturate şi criticile formulate pe acest aspect.
Înalta Curte, fără a considera necesar a aduce noi argumente faţă de cele expuse pe larg în considerentele hotărârii recurate, va respinge şi criticile circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulate de recurenta-reclamantă cu privire la conţinutul adresei nr. 65/2011, şi care reprezintă practic, o reiterare a criticilor aduse respectivului răspuns, în faţa instanţei de fond, în condiţiile în care, analizând punctele de vedere expuse de ambele părţi litigante cu privire la incidenţa, la situaţia de fapt expusă, a Ordinului nr. 272/2001 al Ministerului Industriei şi Resurselor, constată că instanţa de fond a făcut o justă interpretare şi aplicare a cadrului legal incident în cauză, şi s-a pronunţat punctual în mod corect asupra legalităţii răspunsului comunicat recurentei-reclamante.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia de respingere a acţiunii pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S.R. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 2267 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1524/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1530/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
