ICCJ. Decizia nr. 1560/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1560/2012
Dosar nr. 1481/44/2010
Şedinţa publică de Ia 22 martie 2012
Prin Sentinţa nr. 29 din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.(T.)V.M. şi ceilalţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului şi Universitatea S.H., şi a obligat autorităţile pârâte să elibereze reclamanţilor diplomele de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă din sesiunea iulie 2009; de asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de Universitatea „S.H." Bucureşti, în parte, şi a fost obligată autoritatea chemată în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licenţă ale reclamanţilor, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenţilor li se eliberează adeverinţa de absolvire a cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 84/1995, republicată, confirmarea studiilor, se face printre altele şi cu diploma de absolvire care în baza disp. art. 20 din lege se poate solicita Senatului instituţiei de învăţământ superior.
Aşa cum rezultă din Capitolul VII din Metodologia de desfăşurare a examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâta Universitatea „S.H." aceasta s-a obligat să elibereze persoanelor îndreptăţite diploma de licenţă.
Din adeverinţele emise de pârâta Universitatea „S.H." rezultă că reclamanţii au fost admişi să susţină examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-au şi promovat astfel că în mod justificat acestora li s-au eliberat adeverinţele din care rezultă că sunt licenţiaţi în drept.
Referitor la specializarea urmată de reclamanţi pentru care instituţia de învăţământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, se constată că aşa cum rezultă din comunicatul conducerii universităţii, aflat la fila 73 dosar, aceasta informează opinia publică despre faptul că „Universitatea S.H. are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăţilor sale".
Din dispoziţiile art. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare emis de universitate, (fila 76), rezultă că „Universitatea S.H. organizează formele de învăţământ la distanţă şi cu frecvenţă redusă, respectând prevederile din Legea învăţământului nr. 84/1995”. În art. 4 din Regulament se defineşte noţiunea învăţământului la distanţă, formă de învăţământ absolvită de reclamanţii din prezenta cauză.
Din probele administrate rezultă că reclamanţii au urmat cursurile organizate de pârâtă şi sunt licenţiaţi în drept motiv pentru care sunt îndreptăţiţi să li se emită şi diplomele de licenţă.
Excepţia invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Bucureşti este nefondată, motivat de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituţia de învăţământ superior cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetărilor. Mai mult pentru tipărirea diplomelor de licenţă instituţia de învăţământ superior are nevoie de avizul ministerului.
Şi cererea de chemare în garanţie este întemeiată, în parte. Pentru tipărirea diplomelor de licenţă instituţia de învăţământ are nevoie de avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetărilor iar din probele administrate rezultă că cele două instituţii sau învinuit reciproc de netipărirea diplomelor.
În acest context, văzând şi disp. art. 60 şi următoarele din C.proc. civ. se impune ca chematul în garanţie să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor pentru diplomele de licenţă ale reclamanţilor.
Obligarea la plata daunelor cominatorii nu se impune, întrucât din nici un act aflat la dosar nu rezultă faptul că Ministerului Educaţiei şi Cercetărilor refuză să avizeze tipărirea diplomelor, această instituţie susţinând că a aprobat tipărirea diplomelor cerute de Universitatea „S.H.".
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit şi nelegal a fost obligată autoritatea recurentă la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diplomele de licenţă pentru reclamanţi, întrucât nu are calitate procesuală pasivă în raport cu acest aspect, deoarece în baza O.U.G. nr. 75/2005, a Ordinelor nr. 295/2007 şi a Ordinului nr. 2284/2007, Ministerul Educaţiei nu are competenţa materială de a emite diplome, această atribuţie revenind universităţii în cauză.
De asemenea, arată recurentul, cererea de chemare în garanţie este lipsită de obiect deoarece ministerul a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009, 2010, prin adresele depuse la dosar confirmându-se această situaţie de fapt de care instanţa de fond nu a ţinut cont.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sentinţa atacată este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 60 C. proc. civ., instanţa de fond apreciind în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admitere a cererii de chemare în garanţie, deoarece prin aceasta se asigură efectiv punerea în executare a obligaţiei intimatei-pârâte Universitatea S.H. de eliberare a diplomelor de licenţă obţinute de intimaţii-reclamanţi în urma susţinerii examenului de licenţă sesiunea iulie 2009; în cauză există o interdependenţă între cele două obligaţii menţionate în cereri, cererea de chemare în judecată şi cererea de chemare în garanţie, în raport de competenţa fiecărei autorităţi.
Aspectele de nelegalitate invocate în recurs privind cererea de chemare în garanţie, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în garanţie nu sunt fondate.
Astfel, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu poate fi reţinută deoarece instanţa de fond, prin admiterea cererii de chemare în garanţie, nu a obligat recurentul la eliberarea diplomelor de licenţă - atribuţie exclusivă a universităţii, ci a obligat recurentul să aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomelor de licenţă pentru reclamanţii-intimaţi, condiţie în lipsa căreia Universitatea S.H. este în imposibilitate de a elibera diplome de licenţă; or, aprobarea tipăririi formularelor tipizate este în competenţa exclusivă a recurentului, conform Ordinului nr. 2284/2007.
Susţinerile din recurs privind neanalizarea de către instanţa de fond a hotărârilor de guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute, deoarece acest aspect nu formează obiectul cererii de chemare în garanţie, instanţa de fond nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Referitor la situaţia de fapt, care priveşte cererea de chemare în garanţie, este de necontestat că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licenţă, iar dreptul absolvenţilor de a li se elibera diplomele de licenţă nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanţie.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la program de studii de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate, Curtea apreciază că acest act normativ nu este aplicabil intimaţilor-reclamanţi, care au susţinut examenul de licenţă în iulie 2009 iar, în raport de dispoziţiile art. 3, pentru studenţii vizaţi - înmatriculaţi în anul I în perioada 2005-2008 - recurentul nu a dovedit elaborarea unei metodologii aprobate prin ordin, prin care să se clarifice dreptul acestor absolvenţi de a-şi continua studiile la specializări acreditate. Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că, în cauză, recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă în cadrul cererii de chemare în garanţie, fiind debitorul obligaţiei pretins a fi executată.
Nici excepţia lipsei de obiect nu poate fi reţinută, deoarece adresele depuse la dosar nu probează cu certitudine obligaţia de eliberare a avizului solicitat, ţinându-se cont şi de poziţia oscilantă a autorităţii care, pe de o parte, arată că a eliberat avizele solicitate şi a soluţionat integral cererile Universităţii S.H. iar, pe de altă parte, susţine că intimata Universitatea S.H. nu avea dreptul să elibereze actele de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi specializării neacreditate.
Faţă de cele arătate, apreciind că motivele de recurs nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este temeinică şi legală, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 29 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1559/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1561/2012. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
