ICCJ. Decizia nr. 1567/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 5170 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul C.A., în temeiul art. 281 C. proc. civ., prin care solicita completarea dispozitivului sentinței nr. 2389 din 28 martie 2011 a aceleiași instanțe.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 281 C. proc. civ., "încheierile pronunțate în temeiul art. 281, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea".
Conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
De asemenea, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 21 noiembrie 2011 și că acesta a declarat recurs la data de 8 decembrie 2011, așa cum rezultă din mențiunea efectuată pe cererea de recurs cu ocazia înregistrării la instanța de fond (fila 2 - dosar recurs), depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile.
Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 301 C. proc. civ. și că recurentul nu a pretins și nu a dovedit că ar fi fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii mai sus invocate și a decis în sensul respingerii recursului, ca tardiv formulat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1545/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1542/2012. Contencios → |
|---|
