ICCJ. Decizia nr. 1645/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1645/2012
Dosar nr. 72/42/2011
Şedinţa publică de la 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul G.R.G. a solicitat anularea deciziei nr. 89 din 23 septembrie 2010 a Consiliului Baroului Buzău şi a deciziei nr. 937 din 10 - 11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, constatarea faptului că reclamantul îndeplineşte condiţiile pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, precum şi obligarea pârâţilor să îl primească în profesia de avocat, să îl înscrie pe tabloul avocaţilor definitivi ai Baroului Buzău şi, implicit, să îi încaseze taxa de înscriere aferentă înscrierii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că, la data de 12 aprilie 2010, a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, depunând în acest sens actele care atestă vechimea de cel puţin 10 ani ca jurist şi statutul de consilier juridic definitiv, însă, prin decizia nr. 89 din 23 septembrie 2010, Consiliul Baroului Buzău i-a respins cererea, motivat de faptul că nu a făcut dovada promovării examenului de definitivare în funcţia de consilier juridic prin susţinerea unei examen la una dintre materiile compatibile cu programa de admitere în profesia de avocat.
Reclamantul a susţinut că a dobândit calitatea de consilier juridic definitiv prin efectul Legii nr. 514/2003, fiind înscris pe Tabloul Colegiului Consilierilor Juridici Buzău sub nr. 10D-0323, precum şi faptul că instituţia pârâtă a ignorat prevederile art. 26 din Hotărârea C.E.D.O. pronunţată în cauza Ştefan şi Ştef contra României.
Totodată, reclamantul a arătat că a contestat decizia Consiliului Baroului Buzău, însă, prin decizia nr. 937 din 10 - 11 decembrie 2010, contestaţia i-a fost respinsă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 129 din 18 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul G.R.G., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Baroului Buzău şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Analizând situaţia de fapt expusă de reclamant şi apărările formulate de instituţiile pârâte, Curtea a constatat că, pentru a beneficia de dreptul de a accede în profesia de avocat fără susţinerea examenului, este necesar ca solicitantul să facă dovada că a îndeplinit cel puţin 10 ani funcţiile enumerate de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar reclamantul nu îndeplineşte această condiţie legală.
Astfel, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în perioada 1 octombrie 1994 - 18 septembrie 2009 în cadrul S.R.I. – UM Buzău, în funcţii militare specifice, funcţii prevăzute, conform fişei postului, cu studii juridice de nivel superior, susţinând faptul că această activitate este asimilată, conform H.G. nr. 526/2006, celei de inspector de specialitate din administraţia publică, respectiv de consilier juridic.
Însă, examinând dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2), (3) şi (4) din H.G. nr. 526/2006, instanţa de fond a apreciat că, pentru ca activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul S.R.I. să poată fi asimilată celei de consilier juridic, era necesar ca acesta să exercite cel puţin 10 ani o activitate dintre cele prevăzute de Legea nr. 514/2003 şi, anterior intrării ei în vigoare, dintre cele prevăzute de Decretul nr. 143/1995, care reglementa profesia de jurisconsult la acel moment.
Or, a reţinut judecătorul fondului, reclamantul nu a desfăşurat astfel de activităţi, aspect precizat expressis verbis de către S.R.I. – UM Buzău, prin adresa nr. 1817830 din 11 aprilie 2011, în urma verificării dosarului de personal al acestuia, astfel că activitatea prestată de reclamant în cadrul S.R.I. nu poate fi asimilată legal cu cea de consilier juridic.
Neîndeplinind această condiţie, prima instanţă a considerat că reclamantul nu se încadrează în situaţia de excepţie reglementată de dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, astfel că nu are posibilitatea de a intra în profesia de avocat fără susţinerea examenului prevăzut de art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Totodată, Curtea a apreciat că refuzul pârâţilor, chiar dacă parţial a fost fundamentat pe un alt aspect, este legal şi temeinic, astfel că cererea reclamantului de anulare a deciziilor instituţiilor pârâte este neîntemeiată.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a reţinut că este neîntemeiată şi cererea de constatare a îndeplinirii condiţiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum şi cea de obligare a pârâţilor să îl primească pe reclamant în profesia de avocat, cu consecinţa înscrierii pe tabloul avocaţilor definitivi şi a încasării taxei de înscriere aferente.
Recursul.
Împotriva sentinţei nr. 129 din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul G.R.G., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă, recurentul a arătat următoarele:
- Hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Se arată de recurent că instanţa de fond nu a ţinut cont de înscrisurile doveditoare emise de Colegiul consilierilor juridici Buzău din care rezultă calitatea de consilier juridic şi faptul că profesia juridică exercitată timp de peste 10 ani, respectiv funcţia prevăzută ca nivel de încadrare cu studii juridice de nivel superior, este asimilată celei de consilier juridic precum şi faptul că a susţinut şi promovat examenul de reconfirmare a statutului de consilier juridic definitiv.
Recurentul a mai arătat că asimilarea funcţiei militare pe care a desfăşurat-o în cadrul Serviciul Român de Informaţii, cu funcţia de consilier juridic rezultă din interpretarea legislaţiei cadru, care reglementează activitatea S.R.I., conform căreia ofiţerii de informaţii „execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii, contracarării, oricăror acţiuni care potrivit legii constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale (art. 2 din Legea nr. 14/1992)”.
Se arată de asemenea că, ameninţarea la adresa siguranţei naţionale este o instituţie juridică distinctă care are aceeaşi natură ca şi abaterea, contravenţia sau infracţiunea, dar care are o aplicabilitate strictă doar în domeniul siguranţei naţionale.
- A mai arătat recurentul că urmare activităţii desfăşurate fosta conducere i-a permis să se înscrie în cadrul Colegiului Consilierilor Juridici Buzău iar relevanţa funcţiei juridice şi vechimea au fost avute în vedere la înscrierea în tabloul colegiului.
- Instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile art. 281 alin. (1) şi (2) din Statutul profesiei de avocat care erau lămuritoare pentru o hotărâre temeinică şi legală.
Apărările intimatului
Pârâtul, intimat Baroul Buzău a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele argumente:
- Nu poate fi primită susţinerea că instanţa de fond nu a ţinut cont de înscrisurile doveditoare emise de Colegiul consilierilor juridici Buzău, privind calitatea de consilier juridic a recurentului şi că a desfăşurat la S.R.I. o activitate asimilată celei juridice în conformitate cu art. 3 alin. a) şi b) din Legea nr. 51/1991.
Se reţine că nu au relevanţă juridică pentru situaţia din speţă, adeverinţele emise de Colegiul Consilierilor Juridici Buzău în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză.
Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat,a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond echivalarea funcţiilor militare din S.R.I., cu funcţii civile se face în raport de natura atribuţiunilor prevăzute în fişa posturilor militare (art. 1, alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 526/2006).
Potrivit alin. (3) şi (4) al art. 1 din H.G. nr. 526/2006 „Pentru echivalarea cu stagiul în funcţia de consilier juridic, din dosarul personal al titularului trebuie să rezulte că acesta este licenţiat al unei facultăţi de drept şi că a îndeplinit, conform fişei postului, atribuţiile prevăzute în Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic”.
Alin. (4) echivalarea prevăzută la alin. (3), pentru stagiul efectuat în perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003, se face în raport cu atribuţiile prevăzute în Decretul nr. 143/1995 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, cu completările ulterioare.
Ori din adresa nr. 1817830 din 11 aprilie 2011, S.R.I. a arătat că reclamantul nu a îndeplinit atribuţii de natură juridică conform celor prevăzute în Legea nr. 514/2003 şi anterior conform Decretului nr. 143/1995.
Este de menţionat că adeverinţa nr. 3611659/2009 eliberată de U.M. Buzău, în sensul că s-a făcut menţiunea că funcţia militară (echivalentă cu funcţia civilă de inspector de specialitate din administraţia publică), a fost prevăzută cu studii juridice de nivel superior nu are relevanţă în ceea ce priveşte exigenţele prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
- Motivele prezentate de recurent în sensul exercitării activităţilor la care se referă art. 2 din Legea nr. 14/1992, nu sunt aplicabile situaţiei de speţă, unde trebuie analizate îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. În acest sens sunt nerelevante şi susţinerile privind invocarea prevederilor art. 24, 25 din Legea nr. 51/1991, care se referă la altă situaţie de fapt, nu la cea a primirii în profesia de avocat cu scutire de examen.
Aprobarea din partea conducerii S.R.I. a înscrierii recurentului – reclamant la Colegiul Consilierilor Juridici Buzău, din aceleaşi raţiuni ce privesc altă situaţie, ce nu are incidenţă asupra cererii formulate de recurent conform art. 16 alin. (2) lit. b), nu prezintă, de asemenea relevanţă, nu poate fi opozabilă pârâţilor. Recurentul nu a dovedit că a desfăşurat timp de 10 ani condiţiile cerute de Legea nr. 514/2006 şi Decretului nr. 143/1995.
Având în vedere că sentinţa de fond este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă modificarea sau casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.R.G. împotriva sentinţei nr. 129 din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială ţi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1643/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1655/2012. Contencios → |
|---|
