ICCJ. Decizia nr. 1687/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1687/2012
Dosar nr. 1723/59/2011
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamantul D.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş anularea Deciziei nr. 1902/478 din 2 noiembrie 2011 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată sub nr. 38456 din 3 august 2011; anularea Deciziei de Impunere nr. 7298/1 din 30 iunie 2011, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Timiş, în baza Raportului de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice 2, din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Timiş, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţii suplimentare în sumă de 739.537 lei; anularea Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 7298 din 30 iunie 2011 întocmit de Activitatea de Inspecţie Fiscală pentru suma de 317.176 lei, reprezentând TVA, cu majorări şi penalităţi de întârziere aferente în sumă de 422.361 lei, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 7298/1 din 30 iunie 2011 până la pronunţarea unei sentinţe irevocabilă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actele încheiate de pârâtă sunt nelegale pentru că a considerat aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (1) lit. a) şi d), raportat la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (2) din Codul Fiscal.
S-a mai arătat că organul fiscal a calificat operaţiunile reclamantului ca fiind de vânzare de terenuri construibile şi ca atare sunt operaţiuni impozabile din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată.
A mai arătat reclamantul că potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea provizorie a executării silite poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ trei condiţii esenţiale respectiv existenţa unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube iminente şi dovada plângerii prealabile, condiţii care în opinia sa sunt întrunite.
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timişoara a admis cererea formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr. 7298 din 30 iunie 2011.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă faptul că sunt întrunite condiţiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, pentru a se putea dispune suspendarea efectelor actului administrativ aflat în discuţie.
În concret, instanţa a arătat privitor la iminenţa producerii unui prejudiciu reglementat de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 că actul dedus judecăţii este unul de impunere fiscală, executoriu prin natura sa potrivit dispoziţiilor C. proc. fisc., iar iminenţa producerii unei pagube este demonstrată de pornirea executării silite faţă de reclamant.
Cu privire la cazul bine justificat s-a reţinut că acesta că acesta este susţinut în cererea reclamantului prin invocarea unor încălcări ale legislaţiei fiscale.
Împotriva Încheierii pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.
În recursul său, recurentul-reclamant a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond, care a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr. 7298 din 30 iunie 2011 este nelegală, cererea formulată de reclamant nu îndeplineşte cumulativ condiţiile cerute la art. 14 din Legea nr. 554/2004, în considerentele hotărârii nefiind motivată nici existenţa unui caz bine justificat şi nici iminenţa producerii unei pagube greu de reparat.
Recursul formulat este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările şi completările ulterioare, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente”, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Instanţa de fond, în considerentele soluţiei adoptate, s-a raportat la recomandarea nr. R(89)8, deşi aceasta a fost adresată de Comitetul Miniştrilor acţiunii executive a guvernelor statelor membre ale Consiliului Europei, fără a argumenta, însă, în concret existenţa condiţiei cazului bine justificat şi a condiţiei pagubei iminente.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin „cazuri bine justificate se înţelege împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, prin „pagubă iminentă se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.
Or, în cauză, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de fond nu a indicat şi nici nu a argumentat care sunt, în concret, împrejurările de fapt şi de drept, de natură să înfrângă prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ în litigiu.
Astfel fiind, rezultă că în mod greşit a reţinut instanţa de fond îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii legal prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ în litigiu fiind o măsură nelegală, care urmează să fie înlăturată prin admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, cu consecinţa respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş împotriva Încheierii din data 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul D.I. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1685/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1689/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
