ICCJ. Decizia nr. 1690/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1690/2012
Dosar nr. 12437/2/2010
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi N.E. să constate refuzul nejustificat al acestor părţi de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi să plătească în solidar suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de penalităţi de la data introducerii acţiunii şi până la data emiterii Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie în luna iulie 2010, iar la data de 7 decembrie 2010 a solicitat informaţii cu privire la stadiul dosarului şi termenul stabilit la Comisia pentru Cetăţenie, iar angajaţii pârâtei au informat-o că dosarul său este soluţionat şi se află în lucru.
A apreciat reclamanta că cele 5 luni care au trecut de la data depunerii cererii de acordare a cetăţeniei române reprezintă o încălcare a „termenului rezonabil” de soluţionare a acesteia, astfel cum acesta este definit în cuprinsul art. 6 pct. 1 al C.E.D.O.
Faptul că legea specială nu prevede un anumit termen nu înseamnă că autoritatea pârâtă poate să soluţioneze cererea oricând. Nici faptul că soluţionarea cererii depinde de anumite demersuri întreprinse pe lângă alte autorităţi nu este de natură să justifice o întârziere de 4 ani.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, arătând că prin Ordinul nr. 153/P din 25 martie 2011 Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi a aprobat cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române.
Prin sentinţa nr. 3253 din 6 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.O., a obligat pârâta să soluţioneze şi să comunice soluţia petentei la domiciliul ales şi a respins cererea privind penalităţile ca nefondată.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate ca fiind nelegală şi netemeinică şi în urma rejudecării cauzei respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele argumente.
Prin cererea adresată instanţei de judecată, formulată în contradictoriu cu pârâţii Autoritattea Naţională pentru Cetăţenie şi N.E., reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea refuzului nejustificat de a soluţiona cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, obligarea la analizarea şi avizarea cererii acesteia de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, obligarea A.N.C. la comunicarea Ordinului privind cererea de redobândire a cetăţeniei.
Cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie sub nr. 63865/RD/2010 la 25 iunie 2010 a fost avizată pozitiv de către Comisie la 26 ianuarie 2011.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 21/1991, republicată, prin Ordinul de redobândire a cetăţeniei române nr. 5153/P din 25 martie 2011, Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi a aprobat cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române.
Prin urmare, având în vedere faptul că cererea reclamantei a fost soluţionată de Comisia pentru Cetăţenie şi aprobată prin Ordin al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, Înalta Curte constată că acţiunea a rămas fără obiect.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 3253 din 6 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată şi respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1689/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1693/2012. Contencios → |
|---|
