ICCJ. Decizia nr. 1695/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1695/2012
Dosar nr. 860/64/2010
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 11/F/2011 din 28 ianuarie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta K.E., a dispus anularea hotărârii nr. 2465 din 21 septembrie 2010 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care să stabilească calitatea acesteia de beneficiar al Legii nr. 189/2000 în sensul înmcadrării în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Lege, pentru perioada 16 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză s-a făcut dovada strămutării tatălui reclamantei în altă localitate chiar cu puţin timp înainte de naşterea acesteia.
S-a reţinut că naşterea reclamantei şi urmările suportate de aceasta, categorie de persoane prevăzute de art. 1 lit c) din O.G. 105/1999, se extinde şi la acelea care nu erau pe lume la momentul refugiului, întrucât o altfel de interpretare ar conduce la crearea unei discriminări între categoria copiilor născuţi în perioada strămutării şi cea a persoanelor efectiv strămutate.
Din acest punct de vedere situaţia reclamantei se circumscrie prevederilor legale, împrejurările venirii acesteia pe lume fiind consecinţa persecuţiilor suferite de tatăl acesteia, pentru care actul normativ, în discuţie, O.G. nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000 oferă reparaţii materiale şi morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Covasna, criticând soluţia adoptată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că din documentele prezentate de reclamantă nu rezultă că evacuarea acesteia s-ar fi datorat persecuţiei etnice.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Prin „persoană strămutată” în altă localitate, conform dispoziţiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că reclamanta ar fi fost refugiată împreună cu tatăl ei din Localitatea Târlungeni în Localitatea Leţ, iar acest lucru s-ar fi datorat unor motive etnice, ci s-a produs ca urmare a apropierii frontului, fiind o măsură de protejare.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecinţele nefavorabile, dar legiuitorul nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii.
Situaţia relevată nu atrage aşadar incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, acest act normativ vizând acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Mai mult decât atât, tatăl reclamantei era refugiat în Localitatea Leţ în cursul anului 1942, iar în momentul naşterii reclamantei, 16 ianuarie 1943, aceasta nu se putea considera ca fiind născută în refugiu, aspect dovedit şi prin certificatul de naştere, în care este menţionat ca şi loc de naştere Localitatea Leţ.
În raport de cele mai sus menţionate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., recursul formulat va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar acţiunea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Covasna împotriva Sentinţei nr. 11/F/2011 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea formulată de reclamanta K.E. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1694/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1700/2012. Contencios → |
|---|
