ICCJ. Decizia nr. 1694/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA NR. 1694/2012
Dosar nr. 15/43/2011
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 124 din 3 mai 20111, Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis contestaţia formulată de reclamantul V.I., a anulat Hotărârea nr. 5245 din data de 29 noiembrie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mureş şi a obligat pârâta să emită o nouă Hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde aceste drepturi începând cu data de 1 noiembrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că din actele existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a locuit cu familia în localitatea Bărboşi, jud. Mureş, iar în anul 1940 împreună cu familia sa s-au refugiat prin localităţile Tritenii de Jos, Viişoara, Câmpia Turzii, Turda, Jud.Cluj, în localitatea Mihai Viteazu, Jud.Cluj, după care s-au reîntors în localitatea de domiciliu în anul 1945.
A mai reţinut Curtea că din declaraţia dată în faţa notarului în formă autentică, de către martorii P.S. şi S.S., cărora li s-au recunoscut calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000 completată şi modificată prin Legea nr. 367/2001, rezultă că motivul refugiului a fost unul etnic, ca urmare a Dictatului de la Viena din anul 1940.
A apreciat Curtea că prin „persoană strămutată” în altă localitate, conform dispoziţiilor H.G. nr. 127/2002 privind normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999 se înţelege „persoana care a fost mutată sau a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Or, a reţinut Curtea că din declaraţia martorilor P.S. şi S.S. dată în formă autentică, rezultă că reclamantul a fost obligat să se mute din motive etnice într-o altă localitate.
A concluzionat Curtea că sunt astfel îndeplinite prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105 din 30 august 1999 pentru modificarea Decretului-Lege nr. 118/1990, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Mureş, criticând soluţia adoptată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că din documentele prezentate de reclamant nu rezultă că evacuarea acesteia s-ar fi datorat persecuţiei etnice.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Prin „persoană strămutată” în altă localitate, conform dispoziţiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că evacuarea din localitatea de domiciliu a reclamantului şi a familiei sale s-ar fi datorat unor motive etnice ci s-a produs ca urmare a apropierii frontului, fiind o măsură de protejare.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecinţele nefavorabile, dar legiuitorul nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii.
Situaţia relevată nu atrage aşadar incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, acest act normativ vizând acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
În raport de cele mai sus menţionate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., recursul formulat va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar acţiunea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva Sentinţei nr. 124 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea formulată de reclamantul V.I. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1693/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1695/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
