ICCJ. Decizia nr. 1709/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1709/2012
Dosar nr. 3107/2/2011
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Petenta Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale (U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A.) a invocat, în contradictoriu cu A.G.I.C.O.A. România, U.P.F.R. şi O.R.D.A. excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 133 din 14 iulie 2008, în Dosarul nr. 100580/2/2010 de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
În motivarea excepţiei petenta a arătat că directorul general adjunct al O.R.D.A., care a semnat decizia se afla în conflict de interese întrucât sediul A.G.I.C.O.A. România se afla în apartamentul fiului său iar administratorul general al acesteia era fiul său.
Un alt motiv de nelegalitate se referă la încălcarea art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 în sensul că membră a organismului de gestiune colectivă din România este A.G.I.C.O.A. Geneva care este, la rândul său, un organism de gestiune colectivă şi nu un titular de drepturi. În aceste condiţii lista cu operele audiovizuale depusă la constituire nu îndeplineşte condiţiile legale întrucât nu este vorba de drepturi ale membrului fondator ci de drepturi gestionate în mod colectiv de această asociere.
S-a mai susţinut de către petentă că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 deoarece organismul de gestiune colectivă nu a fost înfiinţat de către titularii de drepturi în mod direct, precum şi dispoziţiile art. 129 din acelaşi act normativ, întrucât A.G.I.C.O.A. Geneva a dat mandat pentru gestionarea unor drepturi ce nu-i aparţineau şi pe care le gestiona în mod colectiv şi a dobândit un drept de vot în cadrul organismului constituit în România, deşi, susţine petenta, un organism de gestiune colectivă nu poate avea drept de vot într-un alt organism de gestiune colectivă.
S-a susţinut şi că la constituire A.G.I.C.O.A. România nu s-a depus dovadă că are mijloace umane şi materiale necesare gestionării repertoriului şi că decizia a avizat o activitate pe care aceasta nu o are prevăzută în statut.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 24 martie 2011 instanţa de fond a admis cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 5215 din 20 septembrie 2011 a admis excepţia de nelegalitate formulată de U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., constatând nelegalitatea Deciziei O.R.D.A. nr. 133 din 14 iulie 2009.
Totodată, a obligat pârâtele A.G.I.C.O.A. România şi O.R.D.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.294 lei către U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
În ce priveşte competenţa directorului general adjunct, s-a reţinut că art. 126 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 prevede competenţa directorului general pentru emiterea avizului de constituire, în absenţa acestuia atribuţiile sunt exercitate de directorul general adjunct, legea neimpunând emiterea unui mandat pentru exercitarea atribuţiilor directorului general de către directorul general adjunct şi nici nu precizează motivele absenţei primului care justifică înlocuirea acestuia. Prin urmare, persoana care a acordat avizul avea competenţă în acest sens.
În ce priveşte conflictul de interese, s-a reţinut că în lipsa unei probe din care să rezulte că fiul directorului general adjunct avea motive credibile şi străine de orice interes patrimonial, pentru a permite folosirea apartamentului său cu titlu gratuit ca sediu al asociaţiei, iar decizia de numire în funcţia de administrator nu a fost prefigurată de părţi încă de la momentul înfiinţării, semnatarul actului s-a aflat, la data emiterii acestuia în conflict de interese, întrucât o rudă de gradul I avea un interes material în cauză.
S-a apreciat că, este nerelevant faptul că semnatarul actului nu exercita atribuţiile proprii ci atribuţiile directorului general, conflictul de interese existând fără a se face distincţie între situaţia în care funcţionarul public este chemat să soluţioneze o cerere în baza competenţelor proprii sau ca locţiitor al unui alt funcţionar public.
În ceea ce priveşte consecinţa nerespectării normelor privitoare la conflictul de interese, Curtea a reţinut că nerespectarea dispoziţiilor privind conflictul de interese conduce la constatarea nelegalităţii actului atacat.
Referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, s-a reţinut că potrivit acestui text de lege organismele de gestiune colectivă „sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege”, iar în raport de aceste dispoziţii nu este posibilă înfiinţarea unui organism de gestiune colectivă de către un alt organism de acest fel.
De asemenea, din actele constitutive ale A.G.I.C.O.A. România, rezultă calitatea de membru fondator a A.G.I.C.O.A. Geneva şi nu a membrilor săi, iar intimata nu a probat acordarea unui mandat de către titularii de drepturi către organismul din Geneva în acest sens.
Nerespectarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. b) din lege decurge din modul de constituire a asociaţiei, care a avut ca membru fondator un alt organism de gestiune colectivă nu în mod direct titulari de drepturi de autor.
Invocându-se încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, care stabilesc condiţiile în care se poate emite avizul pentru constituirea organismului de gestiune colectivă se pune în discuţie legalitatea avizului nu legalitatea statutului sau a actului constitutiv, astfel că revine competenţa instanţei de contencios administrativ.
Cât priveşte afirmaţia potrivit căreia O.R.D.A. nu avea competenţa să verifice legalitatea statutului Curtea a constatat că potrivit art. 126 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, O.R.D.A. avea obligaţia să verifice, la acordarea avizului, dacă organismul de gestiune colectivă „urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Or această verificare este indisolubil legată de prevederile actului constitutiv şi ale statutului.
S-a reţinut şi încălcarea dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 8/1996, întrucât în lipsa unui mandat scris acordat direct de către titularii drepturilor gestionate de A.G.I.C.O.A. Geneva, în număr de 5000, aceasta nu are un drept de vot legal în cadrul adunării generale a A.G.I.C.O.A. România.
De asemenea, s-a reţinut şi faptul că în lipsa dovezilor, nu au fost respectate la emiterea avizului nici dispoziţiile art. 126 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996.
În ceea ce priveşte ultimul motiv de nelegalitate, menţionat de autoarea excepţiei, care a afirmat că actele de înfiinţare a asociaţiei se referă la drepturile de autor reglementate de convenţia de la Berna iar avizul se referă la constituirea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale producătorilor de opere audiovizuale şi a drepturilor de autor deţinute de aceştia, în condiţiile în care drepturile conexe sunt reglementate de Convenţia de la Geneva, Curtea a statuat că este competentă să analizeze acest aspect întrucât este invocat ca motiv de nelegalitate al avizului şi nu al statutului.
S-a mai reţinut că nu există o discrepanţă între actele de înfiinţare şi avizul de constituire. Obiectivele A.G.I.C.O.A. România sunt mai complexe decât le prezintă petenta, care se raportează doar la art. 6.2.1 din statut, or acest articol se referă la obiectivul principal, nu la totalitatea obiectivelor A.G.I.C.O.A. România. Astfel, s-a statuat că acordarea avizului şi pentru drepturi conexe apare ca fiind conformă cu actele de constituire.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Asociaţia A.G.I.C.O.A. România, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041, art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate şi pe fond, respingerea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 133 din 14 iulie 2008 emisă de O.R.D.A.
În motivarea căii de atac, deşi au fost indicate ca temei legal al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., argumentele în dezvoltarea acestor motive nu au fost structurate.
În cuprinsul motivării căii de atac se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile procedurale referitoare la probe în procesul civil şi a încălcat prevederile art. 6 din CEDO prin faptul că judecătorul, în momentul pronunţării, fără a se sprijini pe vreo probă, a reţinut, pe baza unei prezumţii, că la data emiterii avizului, fiul directorului general adjunct al O.R.D.A. ar fi avut un interes material, iar această prezumţie nu a fost pusă în discuţia părţilor.
De asemenea, această prezumţie, nu poate fi susţinută pentru că schimbă esenţa gratuită a contractului de comodat, încercând să se acrediteze ideea că acesta a fost încheiat pentru ca fiul directorului general adjunct al O.R.D.A. să fie numit administrator al asociaţiei.
- Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se susţine, de fapt, interpretarea greşită cu privire la contractul de comodat, prin schimbarea naturii sau înţelesului acestuia.
De asemenea, se arată că reţinerea conflictului de interese nu se justifică cât timp la momentul emiterii deciziei fiul directorului general adjunct al O.R.D.A. nu avea vreo calitate în A.G.I.C.O.A. România, iar prin această decizie nu s-a avizat constituirea şi funcţionarea asociaţiei.
- Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, prin reţinerea în mod eronat a conflictului de interese ca motiv de nulitate a actului administrativ pentru că sancţiunea pentru încălcarea acestor dispoziţii vizează persoana funcţionarului public şi nu actul emis de aceasta;
- Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei irevocabile a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti prin care s-a acordat personalitate juridică A.G.I.C.O.A. România, în acea cauză fiind formulate de U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. aceleaşi critici pe calea unei cereri de intervenţie ca în prezenta cauză;
- Se susţine, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 8/1996, respectiv art. 125 alin. (2), art. 126 alin. (1) lit. b), art. 129.
În esenţă, se menţionează că cei 5000 de titulari de drepturi de autor şi conexe ale producătorilor de opere audiovizuale au participat la înfiinţarea asociaţiei A.G.I.C.O.A. România prin mandatarul lor A.G.I.C.O.A. Geneva, iar Legea nr. 8/1996 nu impune ca aceştia să semneze personal la constituirea asociaţiei un statut sau act constitutiv, fapt de altfel imposibil de realizat.
O dovadă a constituirii directe prin reprezentantul A.G.I.C.O.A. Geneva este faptul că prin statutul A.G.I.C.O.A. România li s-a conferit drept de vot, A.G.I.C.O.A. Geneva votând cu 5000 de voturi aferente celor 5000 de titulari de drepturi pe care îi reprezintă în temeiul unui mandat remunerat, neavând drepturi patrimoniale proprii cu privire la remuneraţiile care ajung la titularii de drepturi, astfel că au fost greşit interpretate dispoziţiile art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.
Greşit au fost interpretate şi dispoziţiile art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 pentru că repertoriul aparţine titularilor de drepturi care au mandatat A.G.I.C.O.A. România să le gestioneze operele pe teritoriul României, aceştia primind remuneraţiile pentru aceste opere în temeiul contractului de mandat între A.G.I.C.O.A. Geneva şi A.G.I.C.O.A. România, fiind depus la O.R.D.A. repertoriul de opere pe care îl gestionează, al titularilor de drepturi reprezentaţi de A.G.I.C.O.A. Geneva, astfel că nu se poate reţine că A.G.I.C.O.A. România nu a fost constituită în mod direct de către titularii de drepturi.
Se susţine de recurentă şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 8/1996 din perspectiva faptului că motivele de nelegalitate a actelor de constituire a A.G.I.C.O.A. România exced cadrului procesual al contenciosului administrativ, fiind analizate irevocabil de judecătoria competentă.
De asemenea, nici O.R.D.A. nu avea competenţa de a se pronunţa cu privire la legalitatea statutului A.G.I.C.O.A. România, putând verifica doar dacă asociaţia a depus toate actele cerute de lege, ceea ce a şi făcut.
În altă ordine, se susţine că eronat s-a reţinut că A.G.I.C.O.A. România nu deţinea mijloace materiale umane pe teritoriul României la momentul emiterii avizului, din moment ce aceasta nici nu avea personalitate juridică şi nu ar fi putut încheia valabil vreun act juridic.
U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând motivele de recurs şi criticile care vizează sentinţa recurată şi susţinând legalitatea şi temeinicia acesteia.
În esenţă, se susţine că în mod corect instanţa a reţinut că prezumţia răstoarnă sarcina probei şi că nu au fost încălcate prevederile CEDO pentru că prezumţia e o probă ab initio, de la lege, şi nu trebuia admisă prin punerea în discuţia părţilor; concluziile instanţei nu s-au bazat pe denaturarea naturii juridice a contractului de comodat, ci doar s-a apreciat că prin contract s-a atins un scop nepermis legal datorită conflictului de interese; că nulitatea actului este atrasă prin fraudarea legii; pretinsa activitate de gestiune colectivă a A.G.I.C.O.A. România se face în şi din România, în timp ce repartiţia şi plata sumelor se face pe teritoriul altei ţări şi după legislaţia elveţiană, în fapt repartiţia nemaifăcându-se pentru titularii din România deloc; în lipsa triplei identităţi, corect nu a fost reţinută autoritatea de lucru judecat; legalitatea Deciziei nr. 133/2008 nu a mai fost analizată în altă cauză; dispoziţiile art. 125 alin. (2), art. 126 alin. (1) lit. b), art. 129 din Legea nr. 8/1996 au fost interpretate în mod corect, avizul de constituire şi funcţionare fiind contrar legii.
U.P.F.R. (UPFR) a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei recurate apreciată ca fiind legală şi temeinică. S-a susţinut că sunt nefondate toate criticile recurentei iar încheierea contractului de mandat între A.G.I.C.O.A. Geneva şi A.G.I.C.O.A. România ulterior deciziei atacate, nu justifică calitatea de membru fondator al A.G.I.C.O.A. Geneva, dispoziţiile legale incidente cauzei fiind corect interpretate de prima instanţă.
Recurenta a depus, de asemenea, concluzii scrise, prin care a reiterat criticile din cuprinsul cererii de recurs şi a combătut apărările intimatelor.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, apreciază că este nefondat.
Astfel cum rezultă din expunerea prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, instanţa de contencios administrativ a fost investită cu excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 133/2008 emisă, pentru directorul general al O.R.D.A.,de directorul general adjunct.
Această decizie a fost emisă în temeiul art. 125 alin. (1) şi art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, legalitatea acestei decizii, ca act administrativ, urmează a fi analizată în raport de dispoziţiile din actul normativ în temeiul şi în executarea căruia a fost emisă.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia „Când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia”, astfel cum acesta a fost argumentat, nu este fondat.
Pe de o parte actul juridic dedus judecăţii care face obiectul excepţiei de nelegalitate este Decizia nr. 133/2008 şi nu contractul de comodat.
Cu privire la această decizie nu se susţine/ dovedeşte schimbarea naturii juridice.
Pe de altă parte, analiza legalităţii acestei decizii cu referire şi la contractul de comodat, nu poate conduce la reţinerea ca fiind fondat acestui motiv de recurs cât timp contractul de comodat nu a constituit şi nu putea constitui obiectul excepţiei de nelegalitate supusă analizei în cauză, iar instanţa nu a pronunţat o soluţie cu privire la acesta.
Contractul de comodat a fost analizat de prima instanţă ca mijloc de probă cu scopul stabilirii situaţiei de fapt şi aplicării corecte a dispoziţiilor legale incidente în cauză, acest aspect fiind cunoscut de părţile din dosar care şi-au făcut apărările în raport de acesta.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia „Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, astfel cum a fost argumentat, este nefondat.
Se pune problema dacă instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză când a examinat legalitatea Deciziei nr. 133/2008.
Astfel cum s-a reţinut anterior, acest act administrativ a fost emis în temeiul şi în executarea dispoziţiilor Legii nr. 8/1996.
Deci, in speţă, instanţa de contencios administrativ este competentă şi verifică dacă avizul acordat Asociaţiei A.G.I.C.O.A. România, de constituire şi funcţionare ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale producătorilor de opere audiovizuale şi a drepturilor de autor, prin Decizia nr. 133/2008, a fost acordat în condiţiile îndeplinirii cumulative de către recurentă a prevederilor Legii nr. 8/1996, modificată şi completată, respectiv cele cuprinse în art. 126 din lege.
Potrivit art. 124 din Legea nr. 8/1996 „Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari”.
Conform art. 125 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996 „(1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condiţiile legii, cu avizul O.R.D.A., şi funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop lucrativ şi potrivit prevederilor prezentei legi. (2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege”.
Art. 126 din aceeaşi lege, prevede că „ (1) Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul România, care: a) urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi; b) depun la O.R.D.A. repertoriul de opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme şi videograme, aparţinând propriilor membri şi pe care îl gestionează, precum şi contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine; c) au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege; d) au capacitate economică de gestionare colectivă şi dispun de mijloacele umane şi materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al ţării; e) permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţează şi care doresc să le încredinţeze un mandat. (2) Repertoriul menţionat la alin. (1) lit. b) se depune în regim de bază de date, protejat potrivit legii, în format scris şi electronic, stabilit prin decizie a directorului general, şi conţine cel puţin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a artiştilor interpreţi şi executanţi, a fonogramelor sau video-gramelor. (3) Avizul de constituire şi funcţionare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în M. Of. al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă”.
Potrivit art. 129 din acelaşi act normativ „ (1) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, este acordat direct, prin contract scris de către titularii de drepturi. (2) Fiecare titular de drepturi care a acordat un mandat organismului de gestiune colectivă are dreptul la un vot în cadrul adunării generale. Artiştii interpreţi sau executanţi care au participat la o execuţie sau o interpretare colectivă a unei opere au dreptul la un singur vot în cadrul adunării generale, prin reprezentantul desemnat conform procedurii prevăzute la art. 99 alin. (2). ( 3) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, poate fi acordat şi indirect de către titulari, prin contracte scrise, încheiate între organisme de gestiune colectivă din România şi organisme străine care gestionează drepturi similare, pe baza repertoriilor membrilor acestora. Mandatul indirect nu conferă drept de vot titularilor de drepturi”.
Din cuprinsul acestor dispoziţii legale enunţate, rezultă că avizul O.R.D.A. se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România care urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a Legii nr. 8/1996. Avizul este un act ce condiţionează acordarea statutului şi funcţionarea recurentei potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial şi conform prevederilor Legii nr. 8/1996.
Reglementările legale, respectiv art. 125 alin. (2) menţionat, prevăd că aceste organisme să fie create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, acţionând în baza mandatului acordat şi pe baza statutului adoptat.
Deci, legea condiţionează calitatea de membru al unui astfel de organism de calitatea de titular de drepturi de autor sau conexe.
Legiuitorul a prevăzut şi modalitatea de acordare a mandatului de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe şi anume: direct, prin contract scris de către fiecare dintre titularii de drepturi care vor avea dreptul la un vot în cadrul adunării generale; indirect, prin contracte scrise încheiate între organisme de gestiune colectivă din România şi organisme străine care gestionează drepturi similare, pe baza repertoriilor membrilor acestora, iar în acest caz, mandatul indirect nu conferă drept de vot titularilor de drepturi.
Necontestat este că A.G.I.C.O.A., ca membru fondator al A.G.I.C.O.A. România nu este titular de drepturi de autor sau drepturi conexe.
Deşi se susţine de recurentă că a avut loc crearea sa prin mandat direct urmat de dreptul de vot al celor 5000 de titulari de drepturi de autor, totuşi nedovedit, şi de altfel necontestat, este faptul că la crearea A.G.I.C.O.A. România nu au existat mandate de gestiune a drepturilor patrimoniale de autor sau conexe, acordate direct prin contract scris de către titularii de drepturi, cum prevăd dispoziţiile art. 125 alin. (2) coroborate cu art. 129 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996 menţionate, pentru a se confirma crearea sa în această modalitate prevăzută de dispoziţiile legale.
Menţiunile din cuprinsul statutului recurentei, respectiv art. 24.5 potrivit cărora „Fiecare membru are dreptul la un număr de voturi egal cu numărul de titulari de drepturi reprezentaţi” - nu justifică şi nici nu complinesc acordarea mandatului de gestiune colectivă impus de art. 129 din Legea nr. 8/1996, votul fiind de fapt un efect/ consecinţă a mandatului acordat.
De asemenea, nici lista cu operele audiovizuale, lista cu titularii de drepturi din cadrul A.G.I.C.O.A. şi nici contractele ulterioare acordării avizului nu echivalează cu mandatul ce trebuia acordat de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe la momentul acordării avizului pentru crearea, constituirea şi funcţionarea recurentei.
A.G.I.C.O.A., ca membru fondator al A.G.I.C.O.A. România, conform statutului său depus la dosarul cauzei, este o asociaţie non-profit (art. 1), căreia membrii săi prevăzuţi la art. 5, 9 şi 10 prin adeziune, au conferit A.G.I.C.O.A. mandatul doar pentru gestionarea colectivă a intereselor lor materiale sau nemateriale, aceasta beneficiind de atributul de autorizare şi/ sau interzicere a retransmisiei prin satelit a operelor audiovizuale aparţinând membrilor săi (art. 8).
De altfel, după cum se constată din actele constitutive ale A.G.I.C.O.A. România, titularii de drepturi pretins vătămate, reprezentaţi de A.G.I.C.O.A. nu sunt membri ai A.G.I.C.O.A. România, aceasta acţionând în nume propriu, deşi nu este titulară de drepturi şi nu putea participa la constituirea unui organism de gestiune colectivă din România, conform art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, situaţie care contravine regulilor imperative de constituire a organismelor de gestiune colectivă.
Nici înscrisurile depuse în cursul judecării cauzei, de asemenea, nu fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale la momentul acordării avizului prin Decizia nr. 133/2008, în condiţii de legalitate, astfel cum impun prevederile art. 126 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 8/1996.
Mai mult, nu s-a dovedit existenţa nici a unui mandat indirect în condiţiile art. 129 alin. (3) din legea menţionată, pentru ca prin intermediul A.G.I.C.O.A. Geneva, titularii de drepturi a căror listă se regăseşte pe CD-ul depus la dosar să participe la crearea A.G.I.C.O.A. România.
Deci, în raport de cele reţinute, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale menţionate anterior ca incidente în cauză, instanţa de recurs reţine că acordarea avizului prevăzut de art. 125 alin. (1) nu respectă condiţiile impuse de dispoziţiile legale menţionate prevăzute de Legea nr. 8/1996.
În consecinţă, avizul a fost acordat nelegal, fapt care face de prisos analiza celorlalte argumente în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În altă ordine, criticile privind autoritatea de lucru judecat nu sunt justificate, pentru că în cauză nu există identitate de părţi, obiect şi cauză, cum eronat susţine recurenta, cele statuate de instanţa de fond cu privire la această excepţie fiind corect, cu atât mai mult cu cât Decizia nr. 133/2008 nu a mai fost supusă cenzurii sub aspectul legalităţii în faţa nici unei instanţe.
Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociaţia A.G.I.C.O.A. România împotriva Sentinţei civile nr. 5215 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 5.347,16 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1644/2012. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 178/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
