ICCJ. Decizia nr. 1760/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1760/2012
Dosar nr. 9866/1/2011
Şedinţa publică de la 30 martie 2012
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 13 din 25 octombrie 2011 Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins cererile formulate de magistraţii asistenţi C.V., C.A., C.F., C.L.L., M.V., I.M., R.M., S.B.T. şi C.A.Z. privind stabilirea indemnizaţiilor de încadrare (clasele şi coeficienţii de ierarhizare).
Împotriva acestei hotărâri, C.F., a formulat contestaţie.
Înainte de a analiza motivele invocate, Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., apreciază că aceasta este fondată, motiv pentru care o va admite şi, pe cale de consecinţă, va respinge contestaţia, ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Petenta a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 13 din 25 octombrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie solicitând anularea, în parte, a acesteia, numai cu privire la dispoziţiile privind respingerea cererii sale pentru stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi obligarea instanţei supreme să recalculeze indemnizaţia sa de încadrare, ca magistrat-asistent angajat în baza Legii nr. 56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie, în sensul stabilirii acesteia pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut de lege pentru judecător de curte de apel.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010:
"(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.
(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei."
Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că petenta nu a îndeplinit, anterior sesizării instanţei, procedura prevăzută în articolul sus-citat, aceasta susţinând, dimpotrivă, că nu a formulat nicio contestaţie împotriva Hotărârii nr. 13 din 25 octombrie 2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, Înalta Curte constată că potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010: "În anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol: "Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010."
Or, în cazul petentei, ordonatorul de credite nu a procedat la reîncadrare, astfel cum prevăd dispoziţiile legale menţionate.
Deoarece contestaţia a fost soluţionată pe baza unei excepţii problemele de fond nu mai puteau fi analizate, ci vor putea forma obiectul unei contestaţii în cazul emiterii ordinului de către ordonatorul de credite, cu nerespectarea dispoziţiilor legale.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestaţia, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de C.F., împotriva Hotărârii nr. 13 din 25 octombrie 2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1225/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1762/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
