ICCJ. Decizia nr. 1762/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1762/2012
Dosar nr. 3860/2/2010
Şedinţa publică de la 30 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a formulat acţiune în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul S.M.
În motivarea acţiunii se arată că pârâtul deţine titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi s-a procedat la verificări în baza solicitărilor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
A fost recrutat de Securitate în anul 1981 şi a furnizat informaţii care se referă la activităţi sau atribuţii potrivnice regimului totalitar comunist.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 550 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. şi a fost constatată calitatea pârâtului S.M. de colaborator al Securităţii.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că din conţinutul înscrisurilor depuse de reclamant rezultă că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi o parte din aceste materiale sunt în măsură să contureze această concluzie.
A apreciat că cel puţin o parte din materialele prezentate de reclamant sunt apte a atinge cerinţele legale.
Astfel, s-a arătat că pârâtul a fost recrutat la 16 iulie 1981 de către Direcţia a IV-a a Securităţii şi a semnat angajamentul tipizat.
Pârâtul a semnalat organelor de securitate chiar şi anterior recrutării oficiale, informaţii despre o serie de deţinuţi, astfel cum rezultă din notele informative din 20 iunie 1981 şi 20 iulie 1981.
Instanţa de fond a apreciat că, în mod corect, reclamantul a considerat că informaţiile furnizate nu intră în sfera de incidenţă a art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul S.M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei deoarece s-au încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. sau admiterea recursului şi pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs se arată că procesul a fost judecat în lipsa recurentului care nu a fost citat, fiindu-i încălcat dreptul la apărare pentru un proces echitabil consfinţit de Constituţia României.
Instanţa de fond nu a procedat la verificarea domiciliului de fapt al recurentului deoarece nu mai locuieşte la adresa indicată în acţiune în urma divorţului de soţia sa (încă din anul 2006), aceasta rămânând în domiciliul conjugal şi ca urmare a încheierii unei tranzacţii.
De aceea, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lipsa de procedură cu recurentul.
În cazul în care se va respinge acest motiv de recurs, s-a solicitat admiterea celui de-al doilea motiv pentru că instanţa de fond nu a apreciat legal probatoriul administrat în cauză, deoarece în funcţia pe care o avea în anul 1981, aceea de locotenent major în cadrul fostului Sector 1 Miliţie, avea ca atribuţii judiciare identificarea şi prinderea infractorilor de drept comun (furt, tâlhărie, violuri, omor), neavând nicio legătură cu problemele arestaţilor pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat a României.
La 20 iulie 1981 se afla în Penitenciarul Rahova şi nu putea încălca sau îngrădi drepturile la viaţa privată sau drepturile civile şi politice ale vreunui deţinut deoarece în detenţie niciun deţinut nu avea drepturi civile sau politice.
S-a invocat şi faptul că recurentul nu a fost citat în vederea audierii de către reclamanta-intimată C.N.S.A.S. deşi era obligatoriu acest lucru, iar în cazul în care se pronunţa o hotărâre, aceasta urma să fie atacată la instanţa de judecată printr-o contestaţie şi nici instanţa de fond nu a procedat la audierea sa pentru clarificarea problemelor incriminate.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat - art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea este nelegală dacă prin hotărârea dată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
În cauză, nu suntem în prezenţa unei asemenea nulităţi deoarece recurentul a fost citat conform datelor înscrise în actele de identitate, respectiv în Bucureşti, sector 5, copia cărţii de identitate fiind depusă în faţa instanţei de recurs.
Nu s-a făcut dovada că recurentul ar avea domiciliu la o altă adresă decât cea la care a fost citat sau că ar avea reşedinţa stabilită legal la o altă adresă.
De altfel, deşi a fost citat la adresa respectivă, recurentul a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei de fond şi a declarat recurs în termen împotriva acesteia.
Şi soluţia dată pe fondul cauzei este legală şi temeinică.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, "colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie".
Din interpretarea acestor dispoziţii se desprind condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru stabilirea calităţii de "colaborator al Securităţii": furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă, informaţiile să vizeze activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, informaţiile să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În motivele de recurs nu se neagă semnarea angajamentelor, întocmirea notelor informative după semnare, ci se susţine că notele fiind întocmite cu referiri la persoane care se aflau în detenţie nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru că aceste persoane nu aveau drepturi civile sau politice, dar aceste susţineri sunt nefondate.
Este adevărat că persoanele vizate de notele informative erau în executarea unor pedepse, dar chiar şi în perioada anterioară anului 1989, aceste persoane nu puteau fi decăzute din drepturi decât în baza unei hotărâri judecătoreşti şi numai pentru anumite infracţiuni, iar dreptul la viaţă privată nu putea face obiectul unei astfel de hotărâri.
În cauză, s-a făcut dovada că prin notele întocmite de recurent s-a încălcat dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
În privinţa cerinţei audierii recurentului de către instanţa de fond, se constată că legea nu prevedea o asemenea cerinţă, iar pârâtul a fost citat în faţa instanţei de fond în mod legal, dar nu s-a prezentat pentru a-şi face apărările pe care le considera necesare.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Sentinţei civile nr. 550 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1760/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1763/2012. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
