ICCJ. Decizia nr. 1772/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1772/2012
Dosar nr. 5164/2/2009
Şedinţa publică de la 3 aprilie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii T.C. şi T.M.C. au solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să emită un act administrativ (hotărâre de guvern) prin care să completeze tabelul - anexa 2 la H.G. nr. 424/2008 cuprinzând imobilele proprietate privată situate în amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti, pe teritoriul localităţii Voluntari, judeţul Ilfov”, în sensul de a fi cuprins în acest tabel imobilul proprietatea lor, compus din teren în suprafaţă de 1.424,06 mp cu destinaţia curţi-construcţii, nr. cadastral 951/2/1/3 şi, respectiv, teren intravilan în suprafaţă de 94,47 mp reprezentând cota indiviză de 5,16% din drumul de servitute în suprafaţă totală de 1.839,84 mp înscris în Cartea Funciară 4706 a localităţii Voluntari.
Totodată, au solicitat obligarea pârâtului la executarea hotărârii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, sub sancţiunea penalităţilor de 100 RON/zi de întârziere, precum şi a aplicării amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Ulterior, reclamanţii au formulat cerere precizatoare şi de îndreptare a erorii materiale din petitul acţiunii introductive, prin care au arătat că înţeleg să completeze datele de identificare a terenului intravilan în suprafaţă de 94,47 mp, reprezentând cota-indiviză de 5,16% din drumul de servitute în suprafaţă totală de 1839,84 mp.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilului menţionat, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2150 din 5 august 2005 la BNP R.H. şi R.D.B., iar la data de 16 februarie 2009 au luat cunoştinţă despre notarea în cartea funciară a faptului că o suprafaţă de 619 mp (593 mp + 26 mp) este supusă exproprierii în temeiul Legii nr. 198/2004, la cererea Statului Român prin CNADNR SA, caz în care au formulat cerere de despăgubire în condiţiile art. 5 din Legea nr. 198/2004, care nu a fost soluţionată întrucât nu figurează pe lista anexă la H.G. nr. 424/2008 ce cuprinde persoanele şi imobilele ce urmează a fi expropriate.
Au mai susţinut că împotriva încheierii de notare în cartea funciară a intenţiei de expropriere în favoarea Statului Român, reclamanţii au formulat plângere în condiţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, însă Judecătoria Buftea a respins plângerea, motivând că notarea este legală, urmând a fi despăgubiţi în condiţiile emiterii unei noi hotărâri de guvern.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a formulat, la data de 14 decembrie 2009, cerere pentru introducerea în cauză a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în calitate de iniţiator al actului contestat, şi note scrise, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia tardivităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Prin încheierea de şedinţă din 23 martie 2010, prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea formulată de pârât de introducere în cauză a unui alt pârât şi a respins excepţiile tardivităţii, inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiate.
Reclamanţii au formulat pentru termenul din 1 iunie 2010 cerere de introducere în cauză a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România în calitate de pârâtă.
Prin Sentinţa nr. 2725 din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, următoarele:
În speţă, după elaborarea documentaţiei tehnico- economice de CNADNR şi în baza acesteia, a fost adoptată H.G. nr. 424 din 23 aprilie 2008 „cuprinzând imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Bucureşti - Ploieşti, pe teritoriul localităţii Voluntari, judeţul Ilfov”.
Ulterior, amplasamentul lucrării a fost comunicat ANCPI care la 23 octombrie 2008 a procedat la notarea intenţiei de expropriere în Cartea funciară 4706, asupra imobilului cu nr. cad. 951/2/1/3- 349 mp + 72 mp din totalul de 1424,06 mp, situat în oraşul Voluntari, proprietatea reclamanţilor.
Având în vedere notarea intenţiei de expropriere, reclamanţii s-au adresat CNADNR la 19 februarie 2009 cu cererea de plată a despăgubirilor, primind răspuns în sensul că imobilul sus menţionat este afectat de construcţia autostrăzii, fiind întocmite documentaţii cadastrale pentru două porţiuni dezmembrate (unul pentru suprafaţa de 349 mp, şi al doilea pentru cea de 72 mp) şi că nu se poate formula o cerere de despăgubiri cu privire la aceste imobile deoarece nu au fost incluse în H.G. nr. 424/2008.
Reclamanţii s-au adresat la 21 aprilie 2009 Guvernului României cu cererea de completare a H.G. nr. 424/2008 cu imobilul proprietatea lor, dar şi instanţei cu cererea de radiere a notării intenţiei de expropriere în cartea funciară, iar prin Sentinţa civilă nr. 2606 din 11 mai 2009 Judecătoria Buftea a respins plângerea formulată, însă Tribunalul Bucureşti a admis apelul declarat şi a schimbat această sentinţă în sensul că a admis plângerea şi a dispus radierea din cartea funciară a intenţiei de expropriere, decizia rămânând irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat la 29 ianuarie 2010.
Aşa fiind, în raport cu prevederile art. 3 şi 4 din Legea nr. 298/2004, judecătorul fondului a reţinut că reclamanţii nu au dovedit dreptul vătămat, corelativ obligaţiei CNADNR de a întocmi documentaţia tehnico - economică referitoare la exproprierea imobilului reclamanţilor şi de a o comunica Guvernului, respectiv obligaţiei Guvernului de a completa hotărârea ce stabileşte imobilele ce vor fi supuse exproprierii.
Astfel, din actele dosarului rezultă că Proiectul Tehnic al autostrăzii este în curs de revizuire, caz în care nu este necesară modificarea Hotărârii Guvernului, iar asupra imobilului proprietatea reclamanţilor nu este notată intenţia de expropriere, aceştia nefăcând dovada că imobilul lor ar fi supus unei exproprieri în fapt, sau că sunt în alt mod vătămaţi prin neîntocmirea documentaţiei tehnico - economice referitoare la exproprierea imobilului lor, aceştia fiind liberi să dispună de bunul proprietatea lor.
În ce priveşte imobilul cu nr. cadastral 951/2/5, prima instanţă a reţinut că acesta nu a făcut obiectul procedurilor de expropriere, traseul iniţial al autostrăzii relevat în PUG Voluntari, depus la dosar, nefiind edificator în acest sens.
Faptul că prin Încheierea nr. 1640988 din 21 octombrie 2008 s-a notat intenţia de expropriere a unei suprafeţe de teren dezmembrate din imobilul de 1830 mp cu nr. cadastral nr. 951/2/5, şi anume: terenul de 13 mp, respectiv 201 mp (nr. cadastral 951/2/5/1), aparţinând unor terţi, nu denotă intenţia de expropriere a terenului aparţinând reclamanţilor, iar că acesta este drum de servitute nu are nicio relevanţă în condiţiile în care scopul exproprierii este construirea unui drum public.
În fine, prima instanţă a reţinut că în prezenta cauză, încheierea de notare a intenţiei de expropriere a fost anulată în mod irevocabil.
Împotriva acestei sentinţei au formulat recurs reclamanţii T.C. şi T.M.C., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu ignorarea dovezilor de la dosar, din care rezultă că imobilul proprietatea reclamanţilor este, în continuare, supus exproprierii, fiind inclus parţial în amplasamentul coridorului de expropriere aflat în evidenţa Agenţiei Naţionale de cadastru şi Publicitate Imobiliară;
- hotărârea atacată este nelegală, deoarece încalcă atât dispoziţiile legale generale edictate de legiuitor în materia contenciosului administrativ (art. 1, art. 2, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004), cât şi dispoziţiile speciale referitoare la protecţia dreptului de proprietate (art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 480 C. civ.), făcându-se, totodată aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, modificată şi completată.
În drept, motivele de recurs invocate se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte includerea parţială a imobilului reclamanţilor în coridorul de expropriere, instanţa de fond, fără a afecta în vreun mod dreptul de proprietate al reclamanţilor, a reţinut numai că Proiectul tehnic al autostrăzii este în curs de revizuire, iar conform art. 4 alin. (7) din Legea nr. 198/2004 în vigoare la data introducerii acţiunii), în acest caz nu este necesară modificarea hotărârii guvernului ci, după definitivarea proiectului tehnic sau a detaliilor de execuţie, expropriatorul va proceda la regularizarea datelor de identificare a imobilelor supuse exproprierii şi la actualizarea tabelelor prevăzute la alin. (5) (tabele cu imobile supuse exproprierii).
În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere probatoriile existente la dosar, din care rezultă existenţa măsurii de revizuire a proiectului, cât şi hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea încheierii de carte funciară prin care s-a notat intenţia exproprierii. De asemenea, s-a dispus revocarea măsurii exproprierii şi pentru imobilele incluse în lista - anexă la H.G. nr. 424/2008.
În ceea ce priveşte existenţa unei pretinse vătămări a dreptului de proprietate şi existenţa unui drept de despăgubire, aceste susţineri ale recurenţilor sunt nefondate, deoarece aceştia nu au calitatea de persoane expropriate (notarea intenţiei de expropriere - anulată de altfel - având un caracter de informare, iar nu un caracter restrictiv de drepturi sau translativ de proprietate), după cum nu s-a dovedit nici existenţa unei ocupări de fapt a imobilului reclamanţilor, care să justifice obligarea pârâţilor la emiterea actelor administrative necesare exproprierii de drept.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.C. şi T.M.C. împotriva Sentinţei nr. 2725 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1771/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1782/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
