ICCJ. Decizia nr. 1786/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1786/2012
Dosar nr. 989/39/2011
Şedinţa publică de la 3 aprilie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, următoarele:
- anularea Ordinului nr. 7180 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti;
- reîncadrarea în funcţia publică de execuţie, de controlor vamal, grad profesional superior, la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava - Compartimentul Control Fizic;
- plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale şi a celorlalte drepturi de care aş fi beneficiat începând cu data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă, actualizată cu rata inflaţiei.
Prin aceeaşi acţiune, reclamanta a solicitat şi suspendarea aplicării Ordinului nr. 7180 din 2 august 2011, cu menţinerea în funcţia publică de execuţie deţinută anterior emiterii acestuia, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente, existând o îndoială serioasă şi legitimă asupra legalităţii actului administrativ atacat, iar cu privire la paguba iminentă a susţinut că este o consecinţă a executării actului administrativ, prin lipsirea de drepturile salariale, în condiţia în care acestea sunt unica sursă de venit pentru întreaga familie, neavând posibilitatea să desfăşoare alte activităţi datorită interdicţiilor şi incompatibilităţilor stabilite prin statutul profesiei.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Prin Sentinţa nr. 375 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă, suspendând executarea Ordinului nr. 7180 din 2 august 2011 emis de pârâtă, până la soluţionarea cauzei pe fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că ordinul contestat a fost emis în temeiul Ordinelor ANAF nr. 2406 şi nr. 2407 din 4 iulie 2011, acte administrative cu caracter normativ, care nu au fost publicate în M. Of. al României, contrar prevederilor art. 5 alin. (3) şi (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea ANV şi ale art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, viciu aparent care pune sub îndoială actele administrative subsecvente, printre care şi actul atacat, fiind astfel îndeplinită condiţia „cazului bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Prima instanţă a reţinut că este îndeplinită şi cerinţa „pagubei iminente” în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul este lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistenţă grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga societate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât în mod greşit prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, încadrând criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În privinţa cazului bine justificat, recurentă-pârâtă a arătat că această condiţie nu poate fi considerată îndeplinită prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, deoarece aceste aspecte vizează fondul actului şi se analizează în cadrul acţiunii în anulare.
Referitor la proba interviului, recurenta a susţinut că aceasta a fost desfăşurată în deplină concordanţă cu prevederile art. 23 - 29 din Anexa nr. 11 la Ordinul nr. 2407/2011, întrebările au făcut parte din bibliografie, iar candidaţii declaraţi admişi la cele două probe ale examenului au fost numiţi în funcţiile publice conform punctajelor obţinute, în ordine descrescătoare şi în limita posturilor vacante conform Ordinului nr. 2407/2011 şi Anexa 11 art. 32 din Regulament, susţinerile reclamantului privind desfăşurarea probei interviului fiind în mod eronat întemeiate pe dispoziţiile H.G. nr. 611/2008.
Totodată, a apreciat că în mod greşit prima instanţă s-a raportat la faptul că Ordinele ANAF nr. 2406 şi nr. 2407 din 4 iulie 2011 nu au fost publicate în M. Of., întrucât acestea sunt acte administrative cu caracter individual, emise în temeiul H.G. nr. 565/2011, nefiind supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial, conform art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 şi art. 55 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009.
Recurenta-pârâtă a arătat că ordinul în litigiu a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 99 alin. (5) art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999, în speţă nefiind aplicabile prevederile art. 56 şi art. 57 din aceeaşi lege şi nici cele ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
În ceea ce priveşte prevenirea unei pagube iminente, recurenta-pârâtă a arătat că reclamantul nu a probat iminenţa producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului contestat.
În susţinerea motivelor de recurs, recurentă-pârâtă a expus pe larg procesul de reorganizare a instituţiei în raport cu dispoziţiile incidente.
Prin întâmpinare şi concluziile scrise formulate în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere ce vizează suspendarea executării Ordinului nr. nr. 7180 din 2 august 2011 emis de pârâtă, cerere formulată în temeiul art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, „În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.
Din actele dosarului rezultă că, prin Sentinţa nr. 93 din 14 martie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Autoritatea Naţională a Vămilor cu privire la capetele de cerere vizând anularea ordinelor emise de ANAF, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii invocată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, respingând ca nefondate capetele de cerere referitoare la anularea ordinelor nr. 2406 şi 2407 din 4 iulie 2011, 2589 din 12 iulie 2011, 2619 din 15 iulie 2011 - toate emise de ANAF.
Prin aceeaşi sentinţă, a anulat Ordinul nr. 7180 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor (ordin ce constituie obiectul cererii de suspendare a executării formulate în cauză), a constatat nulitatea parţială a examenului organizat de ANV în perioada 18 - 29 iulie 2011 în sensul anulării doar faţă de reclamantă.
Totodată, a dispus reîncadrarea reclamantei în funcţia publică deţinută anterior anulării acestui ordin, obligând pârâta ANV să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 8 august 2011 până la data reintegrării efective.
Aşadar, prin aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, măsura suspendării actului administrativ contestat în cauză, dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ respectiv.
Întrucât legea dispune că măsura suspendării executării se „prelungeşte de drept” iar condiţia prevăzută în acest sens - cea a „admiterii acţiunii de fond” - este îndeplinită în cauză, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi împotriva Sentinţei nr. 375 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1782/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1792/2012. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
