ICCJ. Decizia nr. 1860/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1860/2012
Dosar nr. 4945/1/2011
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 iulie 2010, SC A. SA Iaşi a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate solicitând anularea Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2012 şi 114 din 15 iunie 2010 prin care s-a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal şi s-a respins solicitarea de reducere cu 75% a nivelului garanţiei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a constatat în mod eronat că societatea nu ar fi depus în termen declaraţiile privind accizele şi nu ar fi efectuat plata sumelor cu acest titlu, motiv pentru care a respins solicitarea de reducere a garanţiei, dispunând nelegal revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, pe considerentul nedepunerii garanţiei în numerar actualizate.
Reclamanta a precizat că şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau, neînregistrând întârzieri la plata accizelor şi constituind garanţie sub formă de ipotecă asupra a 2 spaţii comerciale, pe care organele fiscale au instituit sechestru asigurator.
Prin Sentinţa nr. 137 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea celor două acte administrative contestate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, reclamanta a depus în termen declaraţiile privind accizele şi a achitat sumele declarate lunar cu acest titlu.
Referitor la aspectul actualizării garanţiei fiscale, instanţa a constatat că pârâtul, prin instituţiile abilitate, a confirmat tacit legalitatea continuării activităţii reclamantei ca antrepozitar fiscal, prin instituirea, conform Adresei nr. 368 din 20 aprilie 2010 a garanţiei ipotecare pentru două spaţii comerciale şi ulterior, conform Deciziei nr. 4 din 17 ianuarie 2011, prin actualizarea garanţiei la 12.600 euro corespunzător nivelului actual al operaţiunilor comerciale derulate de societate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că la data emiterii Deciziei nr. 45 din 26 februarie 2010, cererea societăţii de schimbare a formei de garanţie prin instituirea unei ipoteci nu avea suport legal, întrucât până la intrarea în vigoare la 1 aprilie 2010 a prevederilor privind accizele din H.G. nr. 1620 din 31 decembrie 2009, garanţiile nu puteau fi decât în numerar şi/sau personale.
Pârâtul a mai arătat că reclamanta nu a constituit garanţia în sumă de 59.310 euro în termenul legal, respectiv la 15 ianuarie 2010 şi nu a efectuat plata accizelor, solicitarea de reducere cu 75% a garanţiei fiind respinsă în mod întemeiat, avându-se în vedere faptul că societatea nu a respectat prevederile legale în privinţa depunerii declaraţilor lunare şi a plăţii sumelor datorate în calitate de antrepozitar fiscal autorizat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prin Decizia nr. 45 din 26 februarie 2010 pârâtul a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a) C. fisc. - neconstituirea garanţiei - iar în raport de această măsură, a decis şi respingerea solicitării de reducere cu 75% a nivelului garanţiei.
Contestaţia formulată de reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 114 din 15 iunie 2010 a aceleiaşi autorităţi.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a solicitat la începutul anului 2010 amânarea constituirii garanţiei, reducerea nivelului acesteia cu 75% motivat de dificultăţile financiare, precum şi schimbarea formei de garanţie, din garanţie bancară în ipotecă.
După emiterea Deciziei nr. 45 din 26 februarie 2010, prin care s-au respins cererile reclamantei şi s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, societatea şi-a continuat activitatea, executarea măsurii fiind suspendată iniţial prin exercitarea contestaţiei în procedura administrativă şi ulterior, prin încheierea din 26 iulie 2010, irevocabilă, a Curţii de Apel Iaşi.
Instanţa de fond a reţinut în mod justificat că pârâtul a confirmat tacit prin organismele abilitate legalitatea desfăşurării în continuare a antrepozitului fiscal, prin măsurile dispuse la 20 aprilie 2010 şi respectiv, 17 ianuarie 2011.
Astfel, Administraţia Finanţelor Publice Iaşi a dispus la 20 aprilie 2010 în baza art. 108 din H.G. nr. 1620/2009 constituirea garanţiei ipotecare pentru două spaţii comerciale aparţinând reclamantei, încheind în acest sens procesul-verbal de sechestru asigurator nr. 364 din 20 aprilie 2010, comunicând măsura dispusă şi Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi cu Adresa nr. 368/2010 în care este indicată şi valoarea imobilelor, de 107.000 euro.
Ulterior, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2011, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi a dispus actualizarea garanţiei fiscale a reclamantei la suma de 12.600 Euro, consemnându-se la art. 3 că actul respectiv constituie completare la autorizaţia de antrepozit fiscal emisă reclamantei în anul 2008, iar garanţia astfel stabilită fiind constituită în termenul legal.
De menţionat că instituirea sechestrului asigurator asupra imobilelor ca modalitate de constituire a garanţiei fiscale nu a fost avută în vedere cu ocazia soluţionării contestaţiei, reţinându-se doar aspectul privind data intrării în vigoare a prevederilor H.G. nr. 1620/2009 în materie de antrepozit fiscal.
În concluzie, având în vedere şi constatările şi concluziile expertizei contabile referitoare la depunerea declaraţiilor lunare şi la plata în termen a accizelor, Curtea va constata că nu sunt întemeiate criticile formulate de pârât, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi împotriva Sentinţei nr. 137 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1842/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1863/2012. Contencios → |
|---|
