ICCJ. Decizia nr. 1819/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1819/2012
Dosar nr. 4213/2/2011
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Încheierea recurată
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cauzei privind pe reclamantul I.I. şi pârâţii Guvernul României - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri băneşti pentru imobilul teren şi construcţie, stabilite prin Dispoziţia nr. 2326/2006 a Primarului municipiului Iaşi, a pronunţat Încheierea din data de 28 noiembrie 2011 prin care a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Din considerentele acestei încheieri, rezultă că măsura suspendării a fost determinată de lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii, precum şi de faptul că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. (2) din C. proc. civ.
2. Recursul formulat în cauză
Împotriva Încheierii din 28 noiembrie 2011, reclamantul I.I. a promovat recurs, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că a solicitat la fond judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că, instanţa de fond în mod greşit a dispus suspendarea cauzei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. şi a motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte constată că recursul este fondat .
Potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., instanţa va suspenda judecata dacă niciuna din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii.
Această dispoziţie imperativă nu se aplică în ipoteza în care cel puţin una dintre părţi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege.
În speţă, Înalta Curte constată că atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin intermediul precizării de acţiune, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, situaţie faţă de care, în mod greşit instanţa de fond a dispus suspendarea judecăţii.
Suspendând cursul judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o încheiere nelegală de natură a-l prejudicia pe recurentul-reclamant, motiv pentru care, se va admite recursul formulat împotriva încheierii pronunţate la 28 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe care o va desfiinţa şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de I.I. împotriva Încheierii din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceiaşi instanţă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1818/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1842/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
