ICCJ. Decizia nr. 1904/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1904/2012
Dosar nr. 1175/44/2011
Şedinţa de la 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 279/F din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7001 din 2 august 2011 emis de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului, până la soluţionarea în fond a cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând următoarele:
Potrivit dispoziţiunilor de principiu ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
Pe de altă parte, potrivit art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
În cauza dedusă judecăţii, reclamantul a făcut dovada întrunirii condiţiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat şi a existenţei unei pagube iminente.
Aşa cum în mod constant a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. În cauza de faţă, însă, reclamantul s-a referit şi a susţinut acest element, dovedind că a atacat actul administrativ, susţinând şi motivând nelegalitatea acestuia.
Fireşte, în cadrul procedurii de suspendare, instanţa nu trebuie să analizeze aceste motive ci doar să constate că ele au fost invocate şi că ele ar putea conduce la desfiinţarea actului atacat.
Prin acţiunea formulată, reclamantul a invocat mai multe motive de nelegalitate şi netemeinicie a actului atacat, ce necesită verificări din partea instanţei şi care constituie, fără dubiu, un caz bine justificat, în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, susţinerea reclamantului confirmând iminenţa pagubei condiţionată de punerea de îndată în executare a actului atacat.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor.
S-a precizat în motivele de recurs că hotărârea judecătorească în litigiu este lipsită de temei legal întrucât nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cazul bine justificat nu a fost motivat de prima instanţă decât foarte succint, reclamantul invocând texte de lege care nu-şi găsesc aplicabilitatea în speţă.
Nici paguba iminentă nu a fost dovedită, întrucât reclamantul-recurent nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu material viitor şi previzibil.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi hotărârea atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Curtea de Apel Galaţi prin sentinţa nr. 279/F/2011, a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 7001/2011 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor până la soluţionarea pe fond a contestaţiei.
S-a motivat sentinţa prin aceea că în speţă sunt întrunite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 cazul bine justificat şi paguba iminentă, actul administrativ în litigiu prezentând dubii puternice privind legalitatea.
Din probatoriile administrate şi actele existente la dosar se reţine fără dubiu că potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară, în condiţiile legii, instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ.
Deşi recurentul solicită suspendarea unui ordin emis de vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, nu a făcut dovada existenţei cazului bine justificat, argumentând aspecte care ţin de legalitatea actului şi vizând de fapt fondul cauzei.
Este fără posibilitate de tăgadă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate suspendarea fiind o situaţie de excepţie care intervine în condiţiile legii.
În speţă recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiţii, la fel cum nu a putut dovedi nici paguba iminentă cea de-a doua condiţie prevăzută expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăşi producătoare de pagubă iminentă, din probele administrate nerezultând o vătămare ireparabilă pentru recurent.
Prin urmare, în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ cele 2 condiţii prevăzute expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura suspendării executării actului în litigiu, simplele afirmaţii ale recurentului nefiind probate pertinent şi suficient pentru a se lua de către instanţă această măsură de excepţie.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul formulat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 279/F din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 188/2012. Contencios. Litigiu privind domeniul... | ICCJ. Decizia nr. 1989/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
