ICCJ. Decizia nr. 2105/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2105/2012

Dosar nr. 1213/33/2011

Şedinţa publică de la 2 mai 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 12 septembrie 2011, reclamanţii G.I. şi D.D.S. au solicitat obligarea pârâţilor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca în termen de 30 zile de la data pronunţării hotărârii, să procedeze la soluţionarea dosarului nr. 5.591/CC/2005 prin emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 1.567.942 lei, stabilit prin raportul de evaluare întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Reclamanţii au solicitat şi obligarea conducătorului autorităţilor pârâte pentru tergiversarea şi refuzul de a soluţiona dosarul lor de despăgubiri cu amenda legală de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la momentul îndeplinirii obligaţiilor care le revin pârâtelor, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin dispoziţia nr. 2855 din 17 noiembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Cluj–Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul situat în municipiul Cluj–Napoca înscris iniţial în CF Cluj, iar dosarul aferent acestei dispoziţii a fost înregistrat la autorităţile pârâte.

Deşi s-a solicitat soluţionarea dosarului în regim de urgenţă, reclamanţii au învederat că pârâtele nu au realizat procedura de acordare a măsurilor reparatorii într-un termen rezonabil, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului lor de proprietate şi a dreptului la un proces echitabil, recunoscute de art. 6 paragraf 1 al Convenţiei europene a drepturilor omului şi art. 1 alin. (1) din Protocolul adiţional nr. 1 al Convenţiei.

Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa civilă nr. 550 din 10 octombrie 2011, prin care a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, constatând că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în raport de atribuţiile care-i revin potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 361/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1068/2007, precum şi în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, care vizează emiterea titlului de despăgubire.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă acţiunea formulată împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost obligată comisia pârâtă ca în termen de 3 luni de la pronunţarea hotărârii să soluţioneze dosarul nr. 5591/CC/2005 prin emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 1.567.942 lei, conform raportului de evaluare şi s-a luat act că reclamanţii au renunţat la judecata cererii privind amendarea conducătorului autorităţilor pârâte.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin decizia de propunere privind acordarea de despăgubiri a fost recunoscut dreptul reclamanţilor de a primi despăgubiri în echivalent bănesc pentru imobilul de restituit în natură, iar dreptul lor de creanţă reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Condiţionarea soluţionării dosarelor de ordinea înregistrării cererilor la comisie, în lipsa unor criterii obiective de previzibilitate, nu a fost considerată de prima instanţă ca reprezentând o justificare pertinentă, un temei pentru stabilirea şi finalizarea dreptului la despăgubire al reclamanţilor, care au parcurs procedurile instituite de Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi ca neîntemeiată.

Recurenta a susţinut că în mod netemeinic a fost obligată să emită decizia de despăgubire în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, fără a se avea în vedere că, între data efectuării evaluării şi data emiterii deciziei există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică atât persoanei îndreptăţite, care poate formula obiecţiuni, cât şi Comisiei Centrale.

De asemenea, s-a arătat că, rapoartele de evaluare întocmite în dosarele de despăgubire se aprobă numai în şedinţele Comisiei Centrale, iar activitatea comisiei se desfăşoară în şedinţe, în compunerea prevăzută de art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a constatat corect că autoritatea recurentă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligaţia legală să soluţioneze într-un termen rezonabil dosarul nr. 5591/CC/2005, aferent dispoziţiei nr. 2855 din 17 noiembrie 2005 prin care Primarul municipiului Cluj–Napoca a propus să li se acorde intimaţilor – reclamanţi despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură, reprezentând terenul situat în municipiul Cluj–Napoca, înscris iniţial în C.F. Cluj.

Nesoluţionarea de către comisia recurentă a dosarului privind despăgubirile cuvenite intimaţilor – reclamanţi a fost caracterizată corect de prima instanţă ca reprezentând o gravă tergiversare, de natură a încălca prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 1 alin. (1) din Protocolul adiţional nr. 1 al acestei convenţii.

Concluzia instanţei de fond s-a întemeiat pe jurisprudenţa C.E.D.O., care a stabilit în interpretarea textelor susmenţionate ale convenţiei că, rezonabilitatea duratei procedurii trebuie evaluată prin prisma circumstanţelor cauzei şi având în vedere următoarele criterii: complexitatea cauzei, conduita reclamanţilor şi a autorităţilor competente, precum şi miza reclamanţilor în cadrul litigiului (Hotărârea din 30 septembrie 2008 în cauza SC C. SA împotriva României şi Frydlender împotriva Franţei /MC/ nr. 30.979/97, parag. 43, C.E.D.O. 2000 – VII).

În privinţa caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, s-a avut în vedere că, acest concept cuprinde şi fazele administrative ale soluţionării unei pretenţii legate de exerciţiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii de către comisia recurentă trebuie considerată de la data înregistrării dosarului nr. 5591/CC/2005.

În raport de această dată, de faptul că intimaţii – reclamanţi au îndeplinit toate demersurile legale pentru valorificarea dreptului lor la despăgubiri şi de stabilirea cuantumului acestora prin raportul de evaluare întocmit conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, apare ca vădit nefondată critica adusă în recurs hotărârii prin care s-a constatat refuzul nejustificat al comisiei recurente de a finaliza soluţionarea dosarului de despăgubiri, prin emiterea titlului de despăgubire în termen de 3 luni de la pronunţarea hotărârii.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 550 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012 .

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2105/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs