ICCJ. Decizia nr. 2202/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2202/2012
Dosar nr. 395/1/2012
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Decizia atacată cu contestaţie în anulare
Prin decizia nr. 5216 din 8 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de S.E. împotriva deciziei nr. 2516 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că hotărârea Curţii de apel, fiind pronunţată de o instanţă de recurs, nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs.
Astfel fiind, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeaşi cale de atac.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva deciziei nr. 5216 din 8 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare S.E., invocând dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Contestatorul susţine în motivare că în practicaua deciziei nu s-a menţionat obiectul cererii, „respectarea art. 21 din Legislaţia Arhivistică nr. 16/1996 completată prin decretul din 4 februarie 2002”.
De asemenea, a mai arătat că „recursul se referă la decizia de fond a Tribunalului Bucureşti care nu a soluţionat respectarea art. 2 din Legislaţia Arhivistică” şi că „răspunsurile primite de la autorităţi sunt parţiale şi neconcludente, instanţa trebuind să reţină că reflectă un refuz nejustificat al serviciilor de arhivă”.
3. Apărarea intimatului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
Dintre intimaţi a formulat întâmpinare numai Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând respingerea contestaţiei ca inadmisibilă.
Examinând pe rând cazurile în care se poate exercita calea aleasă de contestator, intimatul concluzionează că aspectele invocate exced acestora.
4. Considerentele asupra contestaţiei în anulare
În accepţiunea Codului de procedură civilă, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai pentru motivele indicate la art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 şi art. 318 C. proc. civ., texte care au următoarea redactare:
Art. 317:
„Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.”
Art. 318
„Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Deşi formal contestatorul şi-a fundamentat cererea pe aceste dispoziţii legale, în realitate, aspectele învederate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.
Astfel, împrejurarea că practicaua deciziei nu ar conţine menţiunile respective ar putea crea, eventual, premisele formulării unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
În cauză, însă, această problemă nu se pune întrucât instanţa de recurs a reţinut corect că obiectul cauzei priveşte „recursul declarat de S.E. împotriva deciziei nr. 2516 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal”.
Celelalte aspecte privesc fondul cauzei, soluţionat irevocabil prin decizia nr. 2516 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Ele nu au putut fi examinate în cuprinsul deciziei nr. 5216 din 8 noiembrie 2011 întrucât erau enunţate într-un recurs la recurs, corect respins ca inadmisibil şi, cu atât mai puţin, în acest context, ar putea fi tranşate într-o contestaţie în anulare.
Ca urmare, în temeiul art. 320 C. proc. civ., cererea de faţă se va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.E. cu privire la decizia nr. 5216 din 8 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2105/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2257/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
