ICCJ. Decizia nr. 1922/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1922/2012
Dosar nr. 2702/54/2010
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
I. Circumstanţele cauzei.
I.l. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrative şi fiscal, la data de 05 octombrie 2010, sub nr. 2702/54/2010, reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi Parlamentul României - Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să-i elibereze certificatul de luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, luptător remarcat prin fapte deosebite.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în decembrie 1989 a fost în Bucureşti la Staţia de metrou Piaţa Victoriei, însă deşi toata lumea a primit certificate de revoluţionar în baza Legii nr. 42/1990, până în prezent nu i-a fost eliberat acest certificate. A mai arătat că preşedintele Asociaţiei de revoluţionari Olt a refuzat să-i elibereze certificatul de revoluţionar întrucât nu a plătit cotizaţia aferentă, iar mai târziu, în anul 2005 a fost chemat să facă cerere pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar şi pentru a-i reaminti că nu a plătit cotizaţia, iar de atunci a aşteptat neîncrezător pentru a-I fi acordate drepturile.
Reclamantul a mai precizat că, deşi ulterior s-a adresat organelor abilitate, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor i-a comunicat că nu figurează cu cerere pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar, iar de la Parlament a primit un răspuns neconcludent, că parlamentarii sunt în vacanţă şi să revină cu o noua cerere.
La data de 02 noiembrie 2010 pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale, având în vedere că această Comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaţilor, neavând personalitate juridică.
Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii.
La data de 29 octombrie 2010 a depus întâmpinare şi pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii cererii de preschimbare, având în vedere că, potrivit Legii nr. 47 din 20 martie 2009, termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar şi de depunere a documentelor solicitate pentru preschimbarea acestora, era 30 aprilie 2009, termen care, prin O.U.G. nr. 84/2009 a fost prorogat până la data de 01 ianuarie 2010 inclusiv.
Acelaşi pârât a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii întrucât reclamantul nu a formulat contestaţie către C.P.R.D., aşa cum prevăd dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, până la data introducerii acţiunii.
Pe fond, a precizat că, în urma verificărilor efectuate în arhiva instituţiei, s-a constatat că reclamantul nu are dosar depus în baza Legii nr. 341/2004 - aspect recunoscut chiar de reclamant prin acţiunea formulată, iar simplul fapt al existentei unui certificat de revoluţionar, nu certifică existenţa unui eventual dosar depus în baza Legii nr. 341/2004 şi nici nu face dovada că reclamantul ar fi îndreptăţit să primească certificatul de revoluţionar preschimbat.
La data de 26 noiembrie 2010, prin răspunsul la întâmpinările formulate, reclamantul a arătat că a sesizat pârâţii şi i-a somat să-i acorde drepturile de revoluţionar, însă aceste sesizări nu au fost verificate deşi dosarul său se afla la preşedintele asociaţiei judeţene a revoluţionarilor din judeţul Olt. A precizat că nici certificatul de revoluţionar cel vechi nu i-a fost eliberat, iar după apariţia Legii nr. 341/2004 nu mai avea rost să-l mai solicite.
Instanţa a respins proba testimonială, solicitată de reclamant, considerând că nu este utilă cauzei, în raport cu recunoaşterea de către reclamant că nu a depus dosar pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar şi apărările invocate de pârâţi prin întâmpinările depuse.
La data de 22 februarie 2011, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3), (4) şi art. 9 din Legea nr. 341/2004.'
Prin încheierea de şedinţă din 12 aprilie 2011, instanţa a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi (4) şi art. 9 din Legea nr. 341/2004, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992.
1.2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 309 din 7 iunie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrative şi fiscal a respins acţiunea reclamantului S.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Parlamentul României - Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a considerat că este neîntemeiată în raport cu cererea reclamantului şi prevederile art. ll din Legea nr. 341/2004, potrivit cărora această Comisie are ca atribuţie avizarea propunerilor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în ceea ce priveşte preschimbarea certificatului de revoluţionar şi prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, care reglementează atribuţia acestui pârât de a soluţiona contestaţiile formulate în procedura administrativă de către persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului de revoluţionar.
A respins ca nefondată şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile speciale prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, reţinând că termenul de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din aceasta lege curge de la data de 07 iulie 2010, or, în cauză, anterior sesizării instanţei, reclamantul, potrivit adresei nr. 42/0760 din 18 august 2010 emisă de Comisia Parlamentara, s-a adresat cu petiţie la aceasta instituţie, petiţie care a fost înregistrată sub nr. 42/761 din 28 iulie 2010.
Curtea a apreciat ca fiind întemeiată excepţia tardivităţii introducerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluţionar, invocată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.
Reclamantului i-a fost conferit, în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de „Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989";.
Comisia care a eliberat acest titlu şi-a încetat activitatea în luna mai 1997, iar prin Legea nr. 341/2004 s-a reglementat preschimbarea certificatelor existente, acordate în baza legii nr. 42/1990.
Astfel, dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 modificată şi completată, prevăd expres ca certificatele doveditoare care în perioada 1990/1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5) se vor preschimba la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2009 inclusiv.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 84/2009, termenul de soluţionare a dosarelor de preschimbare a certificatelor de revolutionary, prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat până la data de 1 ianuarie 2010, inclusiv.
Or, a reţinut Curtea, din adresele din 06 august 2010, nr. 14D/14673 din 17 decembrie 2010, nr. 18/15057 din 19 ianuarie 2011, nr. 18/2047 din 15 martie 2011 emise de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi depuse la dosar, rezultă că reclamantul s-a adresat acestui pârât cu petiţii pentru soluţionarea dosarului sau privind preschimbarea certificatului de revoluţionar cu mult după termenul prevăzut de dispoziţiile legale mai sus arătate, motiv pentru acţiunea reclamantului este tardivă.
1.3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, S.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că dintr-o eroare nu a fost prezent la dezbateri pentru că nu a avut cunoştinţă, că ulterior suspendării cauzei şi trimiterii dosarului la Curtea Constituţională, dosarul a fost repus pe rol.
A arătat, totodată că în mod greşit instanţa de fond i-a respins proba cu martori şi că era singura dovadă prin care ar fi putut demonstra că este îndreptăţit să obţină certificatul, întrucât a depus toată documentaţia.
A susţinut că nu poate dovedi că a depus cerere la Asociaţia de revoluţionari pentru preschimbarea certificatului, întrucât Preşedintele nu i-a dat nici un număr de înregistrare considerând că nu şi-a îndeplinit obligaţiile fiscale.
A solicitat instanţei să aibă în vedere că procedura instituită de Legea nr. 341/2004 se face cu avizul unei organizaţii de revoluţionari şi că acest fapt este neconstituţional, motiv pentru care a şi invocat excepţia de neconstituţionalitate şi deasemenea dă posibilitatea comiterii unor abuzuri. Din acest motiv consideră că singura probă pentru a demonstra că i-a înmânat cererea pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar, numitului C.G., este cea cu martori.
II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
II.l. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Prin cererea formulată pe rolul instanţei de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.I. a solicitat obligarea pârâţilor Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la eliberarea certificatului de luptător pentru Victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, luptător remarcat prin fapte deosebite şi preschimbarea certificatului de revoluţionar, în temeiul Legii nr. 554/2004 şi al Legii nr. 341/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată ";Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv.";
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului înalta Curte constată că prima instanţă a respins corect acţiunea reclamantului, reţinând tardivitatea introducerii cererii de preschimbare a certificatului deţinut în temeiul Legii nr. 42/1990.
Astfel, din adresele emise de Guvernul României Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, respectiv adresa nr. 18/11210 din 06 august 2010, adresa nr. 42/0760 din 18 august 2010 şi adresa 14D/14673 din 17 decembrie 2010, rezultă că reclamantul s-a adresat Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în vederea preschimbării certificatului obţinut în temeiul Legii nr. 42/1990, cel mai devreme la data de 28 iulie 2010, aşadar peste termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, care s-a încheiat la data de 30 aprilie 2010.
Motivul de recurs formulat de recurentul reclamant în sensul că cererea de preschimbare a fost formulată în termen dar depusă la reprezentantul Asociaţiei de revoluţionari C.G., nu poate fi primit, având în vedere, pe de o parte că reclamantul nu a produs nici o dovadă în sensul precizat iar pe de altă parte că dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, prevăd obligativitatea depunerii cererii la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.
Deasemenea, înalta Curte retine că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la necesitatea administrării probei testimoniale, prima instanţă procedând în mod corect la respingerea acestei probe.
În concluzie, înalta Curte, constatând o anumită pasivitate în comportamentul reclamantului şi deasemenea că demersurile acestuia au fost efectuate peste termenul prevăzut de Legea nr. 341/2004, stabilit iniţial pentru data de 30 aprilie 2009 şi prelungit succesiv până la data de 30 aprilie 2010, reţine că soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii reclamantului pentru tardivitatea formulării cererii de preschimbare este temeinică şi legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
II.2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse la pct. II.l din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.I. împotriva sentinţei nr. 309 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1921/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1928/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
