ICCJ. Decizia nr. 1930/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1930/2012
Dosar nr. 1116/44/2011
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
I. Circumstanţele cauzei.
I.l. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1116 din 01 septembrie 2011, reclamantul B.G., în contradictoriu cu A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat suspendarea efectelor actului administrativ, reprezentat de Ordinul nr. 6986 din 02 august 2011 al Vicepreşedintelui A.N.A.F., care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor, privind eliberarea reclamantului din funcţia publică de execuţie de inspector vamă grad profesional asistent la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vrancea.
În motivarea cererii sale reclamantul a susţinut că a avut calitate de funcţionar public şi a ocupat funcţia publică de execuţie de inspector vamal grad profesional asistent, gradaţia 2, clasa de salarizare 39, la Compartimentul Informatizare din cadrul D.J.A.O.V. Vrancea.
Potrivit art. l din Ordinul nr. 6986 din 02 august 2011 emis de Vicepreşedintelui A.N.A.F., începând cu data de 08 august 2011 a fost eliberat din funcţia publică de execuţie cu consecinţa încetării raporturilor de serviciu.
Apreciind că acest act administrativ unilateral a fost emis în mod nelegal şi abuziv, a solicitat pe calea procedurii administrative prealabile, anularea de către instituţia emitentă.
A susţinut totodată că actul administrativ reprezentat de Ordinul nr. 6986 din 02 august 2011 al Vicepreşedintelui A.N.A.F. a fost emis în condiţii de nelegalitate şi este de natură a-i produce în mod evident un prejudiciu material, astfel că sunt întrunite condiţiile instituite prin textul art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind admisibilitatea cererii de suspendare a efectelor Ordinului emis.
Astfel, Ordinul nr. 6986 din 02 august 2011 privind eliberarea din funcţia deţinută în cadrul D.J.A.O.V. Vrancea, este rezultatul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile şi modalităţile de reorganizare a activităţii autorităţii vamale prin reducerea unor posturi, la încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea funcţiilor publice din cadrul autorităţii vamale, precum şi la desfăşurarea „examenului de testare profesională,,.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, A.N.V. prin D.R.A.O.V. Galaţi, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 266 din 22 septembrie 2011 Curtea de Apel Galaţi secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - Autoritatea Naţională a Vămilor şi a suspendat efectele ordinului nr. 6986 din 02 august 2011 emis de Vicepreşedintele A.N.A.F. Bucureşti până la soluţionarea în fond a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cazul de faţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminente.
1.3. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în ceea ce priveşte existenta unui caz bine justificat, intimatul-reclamant deşi a solicitat suspendarea efectelor ordinului emis de Vicepreşedintele A.N.A.F. care conduce Autoritatea Naţionala a Vămilor, nu a făcut dovada că această primă condiţie, prevăzută de lege, este îndeplinită.
Până la anularea de către o instanţa judecătorească, ordinul a cărei suspendare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate. In caz contrar s-ar anticipa soluţia ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiţiile expres reglementate.
În ceea ce priveşte aspectele de vădita nelegalitate a actului administrativ recurentele arată că în mod eronat instanţa de fond a reţinut ca Ordinele nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 emise de Preşedintele A.N.A.F nu au fost publicate în M. Of. al României Partea I, deci nu au intrat in vigoare, motiv pentru care nu puteau produce în mod legal efecte juridice, precum şi faptul că toate actele ulterioare emise în baza unor acte normative neintrate în legalitate prin publicarea lor conform dispoziţiilor exprese ale Legii nr. 24/2000 nu sunt legal producătoare de efecte juridice.
Ordinele nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 emise de Preşedintele A.N.A.F nu reprezintă acte cu caracter normativ, neavând o aplicabilitate generală, ci se adresează unui număr restrâns, bine definit şi determinat de subiecţi care au luat cunoştinţă de dispoziţiile acestora.
Având în vedere că aceste ordine sunt acte administrative cu caracter individual şi nu cu caracter normativ, recurentele susţin că faţă de dispoziţiile legale menţionate nu se impunea publicarea acestora în M. Of. al României, acestea fiind în vigoare şi producând efecte la data emiterii preavizelor de către Autoritatea Naţionala a Vămilor.
Recurentele consideră nefondată şi susţinerea instanţei de fond potrivit căreia prin organizarea examenului de testare profesională au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 188/1999.
Astfel, art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a prevăzut pentru ipoteza reorganizării ca, în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici care optează pentru aceeaşi funcţie publică, se organizează examen de către autoritatea publică.
Art. 99 alin. (5) din acelaşi act normativ a dispus că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e) în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, acesta are obligaţia de a le pune la dispoziţia funcţionarilor publici.
În mod eronat intimatul-reclamant a susţinut că testarea profesională poate fi aplicabilă doar funcţionarilor publici aflaţi în corpul de rezervă (art. 104 alin. (5) din Legea nr. 188/1999).
La art. 100 alin. (3) (singurul text de lege care face referire la ipoteza reorganizării instituţiei publice) se prevăd în mod expres următoarele ";În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică.";
Pentru a se putea dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmaţie a persoanei presupus vătămate în sensul că ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susţinerilor cu privire la existenţa unui caz bine justificat şi la prevenirea producerii unei pagube iminente.
Deşi prin apărările formulate s-a învederat faptul că o eventuală reintegrare a reclamantului pe funcţia pe care o deţinea anterior reorganizării nu este posibilă deoarece aşa cum s-a arătat postul acestuia a fost supus reorganizării, motiv pentru care acesta a şi formulat opţiunea de numire pentru funcţia publică de controlor vamal grad profesional principal, în prezent această funcţie publică, pentru care a optat reclamantul, a fost ocupată de un alt funcţionar public potrivit punctajului obţinut la examenul de testare profesională, instanţa de fond nu a ţinut cont nici de aceste aspecte.
Il. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă suspendarea executării ordinului nr. 6986 din 2 august 2011 prin care intimatul Vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, începând cu data de 08 august 2011, prin eliberare din funcţia publică teritorială inspector vamal grad professional asistent la Compartimentul de informatizare din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vrancea, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte prima condiţie ce a existenţei unui caz bine justificat înalta Curte constată că motivele de nelegalitate care privesc ordinele de reorganizare a Autorităţii Naţionale a Vămilor din cadrul Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală reprezintă motive de fond, care nu pot fi supuse analizei sumare în cadrul procesual al dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta deoarece caracterul ordinelor de reorganizare nr. 2405 şi 2407 din 4 iulie 2011 ale Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală emise în baza unor norme legale nu poate forma obiectul unei cereri de suspendare, fiind un aspect de fond.
În cea ce priveşte posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în temeiul unor norme legale, trebuie amintit că din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14, cât şi din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis - ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond";.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
În ceea ce priveşte „paguba iminentă";, o altă condiţie ce trebuie îndeplinită cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind „prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice sau a unui serviciu public";.
Şi în privinţa acestei condiţii, susţinerile sunt nefondate.
Intimatul-reclamant a invocat numai pierderi de natură financiară, dar prejudiciile cauzate de emiterea ordinului a cărui suspendare se solicită, dacă acesta va fi anulat, vor fi analizate de către instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
În cadrul cererii de suspendare se analizează numai prejudiciul material, viitor şi previzibil şi care nu ar putea fi recuperat, or, în cazul anulării actului administrativ, instanţa va obliga şi la recuperarea prejudiciilor cauzate.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
ll.l. Soluţia instanţei de recurs.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, constatând întemeiate criticile recurentului, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., înalta Curte urmează să admită recursul şi să modifice hotărârea atacată în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantul B.G., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi în nume propriu şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei nr. 266 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul B.G., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1928/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1939/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
