ICCJ. Decizia nr. 1943/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1943/2012
Dosar nr. 39798/3/2008*
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi procedura derulată în primă instanţă.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 39798/3/2008, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul C.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P 320 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, modificată şi completată, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul C.L., în prezent deţinător al titlului de revoluţionar, cerere care este legală potrivit art. 33 alin. (1), precum şi a art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008.
Reclamantul a menţionat că, astfel cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/1926 din 11 august 2008, pârâtul C.L. a fost recrutat la data de 09 februarie 1979, cu numele conspirativ "T.", pentru supravegherea informativă a compartimentului "Ace Textile" al Întreprinderii "F.R." din Sibiu, manifestând interes în special pentru "a preveni eventualele fenomene negative din cadrul unităţii, stări de spirit necorespunzătoare sau activitatea ostilă desfăşurată de anumite elemente" şi că la aceeaşi dată a semnat angajament olograf.
Reclamantul a mai susţinut, în esenţă, că prin activităţile desfăşurate s-a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul la liberă circulaţie - art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la viaţă privată - art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Prin încheierea pronunţată la data de 05 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru măsuri legale în vederea continuării judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008.
La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 39798/3/2008.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La data de 07 mai 2009, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, iar prin încheierea din data de 18 iunie 2009, instanţa a dispus admiterea cererii, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi suspendarea judecăţii cauzei pe durata soluţionării excepţiei.
Prin Decizia nr. 220 din 09 martie 2010, Curtea Constituţională a dispus respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
La data de 28 aprilie 2008, cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecăţii.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 4203 din 28 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul C.L.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Pârâtul C.L. a fost recrutat la data de 09 februarie 1979, cu numele conspirativ "T.", pentru supravegherea informativă a compartimentului "Ace Textile" al Întreprinderii "F.R." din Sibiu, pentru "a preveni eventuale fenomene negative din cadrul unităţii, stări de spirit necorespunzătoare sau activitatea ostilă desfăşurată de anumite elemente". La acea dată a semnat angajament olograf.
Încă din perioada atragerii la colaborare, pârâtul a furnizat informaţii organelor de Securitate, consemnate în patru note informative privitoare la intenţia unor persoane de a întreprinde diverse demersuri pentru a pleca din ţară, oricum şi sub orice formă.
Ulterior semnării angajamentului şi înregistrării în evidenţele organelor de Securitate Sibiu, pârâtul a desfăşurat activitatea de colaborare, furnizând Securităţii informaţiile cuprinse în notele prezentate în cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/1926 din 11 august 2008.
Pârâtul nu a contestat transmiterea informaţiilor menţionate în Nota de constatare şi nici faptul că acestea se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Apărările pârâtului, în sensul că activitatea de colaborare a fost determinată de faptul că a avut şi calitatea de urmărit, fiind anchetat abuziv de organele de miliţie şi condamnat pentru presupuse fapte de furt şi gestiune frauduloasă, nu au fost reţinute de instanţă, întrucât constatarea calităţii de colaborator al Securităţii are loc în ipoteza îndeplinirii cumulative a celor două condiţii expres reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Cauzele de exonerare sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit. b) tezele a II-a şi a III-a din acest act normativ, printre care nu se regăsesc situaţiile invocate de pârât.
Pentru activitatea de colaborare desfăşurată, pârâtul "a fost recompensat de mai multe ori cu sume de bani" şi "i s-au adus mulţumiri verbale cu ocazia întâlnirilor ce au avut loc".
Curtea a apreciat că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu se impune a se dovedi încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, cerinţa impusă de legiuitor fiind aceea ca informaţiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.
Prima instanţă a reţinut că furnizarea informaţiilor către organele de Securitate a expus persoanele în cauză unor consecinţe negative, precum urmărirea şi supravegherea informativă.
Mai mult, urmare a datelor transmise de pârât asupra cunoştinţei acestuia din liceu au fost propuse măsuri privitoare la:
"(4) Trecerea pe lista persoanelor indezirabile după ce va încheia socotelile cu Facultatea de Stomatologi.
(5) Semnalarea situaţiei la Asociaţia <ROMÂNIA>, pentru luarea unor măsuri de influenţare în scopul prevenirii (...) de a se deda la calomnii la adresa ţării respective".
A constatat Curtea că toate aceste acţiuni au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul la liberă circulaţie - art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la viaţă privată - art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, motiv pentru care, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fără a-şi structura criticile formulate în motive de recurs. Recurentul expune în detaliu natura juridică a activităţii de jurisdicţie desfăşurată de C.N.S.A.S. şi apreciază că modul în care s-a desfăşurat procedural procesul la fondul cauzei, a fost o dovadă că în noua formă O.U.G. nr. 24/2008 permite abuzul reclamantului, sens în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a normei în ansamblul ei, şi lipsirea pârâtului de dreptul la apărare.
În esenţă recurentul critică sentinţa pentru aplicarea greşită a art. 2 lit. b) teza a II-a, privind exonerarea din câmpul de aplicare a reglementării noţiunii de colaborator.
Recurentul a susţinut că refuzul pârâtului de a depune dosarul de urmărit este abuziv şi că instanţa în mod nelegal nu i-a încuviinţat toate probele solicitate.
Susţine că a reuşit să facă dovada condamnării sale, pentru delicte de drept comun, făcând în acest sens referire la Sentinţa penală nr. 66 din 17 martie 1969 a Tribunalului Bucureşti depusă în copie la dosar prin care a fost condamnat la doi ani închisoare pentru furt pentru o faptă comisă la 28 iulie 1968, dată la care era deja arestat şi arată că scopul urmat de organele de anchetă la vremea respectivă ar fi fost menţinerea măsurii arestării preventive pentru a-l obliga să colaboreze.
4. Procedura derulată în recurs
În cadrul probei cu înscrisuri admisibilă în condiţiile art. 305 C. proc. civ., recurentul a depus la dosar în copie acte din dosarul penal privind cazul furturilor de tablouri de Muzeul Bruckenthal în care acesta a fost anchetat alături de alte persoane, precum şi din dosarul privind informatorul "T.", la 20 septembrie 1974 inclusiv rapoartele şi materialele furnizate în acest dosar, fişa matricolă penală la Penitenciarul Văcăreşti şi Sibiu, Sentinţa penală nr. 66 din 17 martie 1969 pronunţată de Tribunalul municipiului Bucureşti privind condamnarea la doi ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, Sentinţa penală nr. 2508 din 13 decembrie 1971 a Judecătoriei Sibiu prin care C.L. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de delapidare, adeverinţă medicală eliberată de Spitalul de Psihiatrie "Dr. Gh. Preda" Sibiu privind internările în perioada 81 - 88.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a înscrisurilor depuse la dosar şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, prima instanţă interpretând şi aplicând corect prevederile O.U.G. nr. 24/2008 în raport cu baza factuală rezultată din probele cauzei.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-pârât a fost supus verificărilor efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în calitatea lui de titular al titlului de luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989, la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în aplicarea art. 8 din Legea nr. 341/2004, potrivit căruia "De prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite ar fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică (...)".
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului se circumscrie noţiunii de "colaborator al Securităţii".
Contrar susţinerilor recurentului-pârât, instanţa de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma tuturor condiţiilor prevăzute în textul legal menţionat, expunând detaliat şi convingător motivele pentru care a considerat că informaţiile furnizate de acesta se încadrează în ipoteza normei juridice menţionate.
De altfel recurentul-pârât nu a contestat transmiterea informaţiilor menţionate în Nota de constatare şi nici faptul că acestea se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Apărările pârâtului reluate sub forma motivelor de recurs în sensul că activitatea de colaborare a fost determinată de faptul că a avut şi calitatea de urmărit, fiind anchetat abuziv de organele de miliţie şi condamnat pentru presupuse fapte de furt şi gestiune frauduloasă, nu pot fi reţinute cauzele de exonerare sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit. b) tezele a II-a şi a III-a din acest act normativ potrivit cărora "Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".
Înscrisurile prezentate în recurs nu conduc la schimbarea situaţiei de fapt reţinută de prima instanţă, în condiţiile în care teza probatorie nu vizează cele două ipoteze de exonerare prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din acest act normativ.
Faptul că acceptarea colaborării a avut loc în contextul politic, social şi juridic specific perioadei anterioare anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare, pentru că, aşa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest act normativ, trecut şi prin filtrul Curţii Constituţionale, a fost adoptat tocmai în considerarea acelor realităţi care, în optica legiuitorului, îndreptăţesc accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Analizând dosarul de fond se constată că la termenul din 28 octombrie 2010 instanţa a respins cererea de amânare a judecării cauzei cu motivarea că în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată în vederea administrării probei cu înscrisuri în apărare, luând în considerare faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată încă din 23 octombrie 2008, pe parcursul căreia pârâtul a avut suficient timp pentru a depune toate înscrisurile de care înţelege să se folosească în apărare. Mai mult, în recurs s-a făcut aplicarea art. 305 C. proc. civ., iar înscrisurile prezentate nu sunt de natură a schimba situaţia de fapt şi a dovedi în mod pertinent vreunul din cazurile de exonerare prin art. 2 din O.G. nr. 24/2008.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei atacate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., sau art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.L. împotriva Sentinţei nr. 4203 din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 1926/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1969/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
