ICCJ. Decizia nr. 1976/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1976/2012
Dosar nr. 6897/193/2011
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa nr. 302 din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamantul N.I. în contradictoriu cu pârâţii G.M. şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca fiind tardiv introdusă.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa de fond, lecturând Sentinţa nr. 32 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, a constatat că, deşi acţiunea ce a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunţat hotărârea menţionată avea acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, cel de-al treilea element al autorităţii de lucru judecat nu a fost îndeplinit, faţă de împrejurarea că în dosarul anterior soluţionat reclamante au fost alte persoane decât reclamantul din prezenta cauză, aşa încât excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cât priveşte excepţia tardivităţii formulării cererii de anulare act administrativ, aceasta a fost apreciată ca fiind întemeiată în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (text considerat a fi aplicabil petentului în considerarea calităţii sale de terţ faţă de actul administrativ anulat contestat), potrivit cărora cererea poate fi introdusă "nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
Cum în speţă, s-a constatat că reclamantul a introdus cererea de anulare după expirarea acestui termen, acţiunea a fost respinsă, ca tardiv formulată, în temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 302 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul N.I., în temeiul art. 304 pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Susţine recurentul că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că se află într-o speţă de contencios administrativ deşi fusese învestită cu o cerere în anularea tuturor actelor de proprietate emise cu privire la un teren, inclusiv a Ordinului nr. 159/1992, prin care a fost avizat un schimb de terenuri, în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997.
Mai arată recurentul că, capătul de cerere referitor la anularea Ordinului nr. 159/1992 al M.A.D.R. a fost disjuns de Judecătoria Botoşani, întrucât s-a considerat că numai Curtea de apel poate anula un act emis de o autoritate publică centrală, însă era vorba de secţia civilă şi nu de secţia de contencios administrativ, care nu era competentă să judece o cerere de anulare întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 169/2007.
Consideră recurentul că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca tardivă şi a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care Ordinul nr. 169/1992 nu a fost publicat în Monitorul Oficial pentru a-i fi, astfel, opozabil.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 şi văzând dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:
Constatând ca fiind fără substanţă juridică argumentele recurentului, privind modul în care s-au derulat procedurile judiciare în alte cauze, Înalta Curte reţine, însă că prima instanţă nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5)C. proc. civ. nemanifestând rol activ pentru aflarea adevărului şi aplicarea corectă a legii.
Principiul rolului activ al judecătorului obligă instanţa ca mai înainte de toate să dea acţiunii calificarea juridică exactă şi în funcţie de asta să stabilească dispoziţiile legale incidente în cauză şi să-şi verifice, astfel, competenţa.
Astfel, în condiţiile în care recurentul a solicitat anularea Ordinului nr. 159 din 30 iulie 1992 prin care Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a aprobat, în temeiul art. 51 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, efectuarea unor schimburi de terenuri arabile şi fâneţe în suprafaţă de 1,88 ha, situate pe teritoriul judeţului Botoşani, între G.M. şi SC P. SA Dorohoi, instanţa de fond trebuia să constate faptul că a fost sesizată cu o acţiune în constatarea nulităţii, în condiţiile art. III alin. (1) lit. g) din Legea nr. 169/1997 privind modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi nu cu o acţiune în contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi să pună, astfel, în discuţia părţilor caracterul civil al raportului juridic dedus judecăţii şi implicit competenţa de soluţionare a cauzei.
De vreme ce acţiunea în constatarea nulităţii unui act juridic prin care s-a aprobat transferul de terenuri dintr-o localitate în alta are caracter civil şi intră sub incidenţa dispoziţiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, indicată drept temei de drept de către recurent, în mod greşit instanţa de contencios administrativ s-a considerat competentă a examina cererea prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
În consecinţă, dat fiind faptul că în cauză devin incidente motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., şi văzând şi dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 şi art. 1 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de N.I. împotriva Sentinţei nr. 302 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1969/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1986/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
