ICCJ. Decizia nr. 1998/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1998/2012
Dosar nr. 5628/2/2011
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2012
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 martie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul B.V.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Experţilor Autorizaţi din România, suspendarea Hotărârii nr. 27 din 9 mai 2011 pronunţată de Comisia de disciplină din cadrul Filialei Bucureşti a CECCAR în Dosar nr. 4345 13 august 2010, până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 4345 din 13 august 2010 de către organele abilitate din cadrul CECCAR în conformitate cu prevederile art. 34 din regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliul Superior al CECCAR, precum şi până la epuizarea căilor de atac prevăzute de Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin hotărârea a cărei suspendare se solicită, i se restrânge unul dintre drepturile fundamentale prevăzute în Constituţie, anume dreptul la muncă, iar paguba iminentă rezultă din lipsirea de posibilitatea de obţinere a veniturilor din expertizele din care este nevoit să se retragă şi din cele în care nu mai poate intra.
Prin întâmpinare, pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Experţilor Autorizaţi din România a invocat în principal excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare, în raport de prevederile pct. 34 lit. a) paragraful 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliul superior al CECCAR, în subsidiar solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin Sentinţa nr. 4708 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei de obiect şi a admis cererea formulată de reclamantul B.V.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Experţilor Autorizaţi din România, dispunând suspendarea Hotărârii nr. 27 din 9 mai 2011 a Comisie de disciplină din cadrul Filialei Bucureşti a CECCAR până la soluţionarea acţiunii în anulare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Hotărârea nr. 27 din 9 mai 2011 a Comisiei de Disciplină a filialei Bucureşti a CECCAR (f. 12), s-a dispus sancţionarea reclamantului, potrivit prevederilor art. 122 lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CECCAR, cu suspendarea dreptului de a mai efectua expertize contabile pe o perioadă de 3 luni, pentru „nerespectarea standardelor profesionale şi a normelor emise de corp cu privire la efectuarea expertizelor contabile", reţinându-se în sarcina sa nerespectarea Normei profesionale 35/2001.
Cu privire la excepţia lipsei de obiect a cererii reclamantului, prima instanţă a constatat că aceasta este nefondată, întrucât solicitarea reclamantului nu vizează suspendarea hotărârii de sancţionare doar până la soluţionarea contestaţiei de către Comisia superioară de disciplină, ci până la „epuizarea căilor de atac prevăzute de Legea nr. 554/2004".
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere aspectul privind existenţa vizei auditorului de calitate, invocat de reclamant în susţinerea acestei condiţii de admisibilitate, precum şi aspectul relativ la proporţionalitatea sancţiunii aplicate în raport de faptele reţinute în sarcina reclamantului, creând o îndoială serioasă în privinţa legalităţii măsurii a cărei suspendare se solicită.
În fine, judecătorul fondului a apreciat că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevenirii unei pagube iminente, întrucât reclamantului i-a fost suspendat însuşi dreptul de a-şi exercita profesia, cu repercusiuni directe şi imediate asupra veniturilor sale, adică toate consecinţele nefaste pe care le antrenează măsura suspendării exercitării profesiei.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Experţilor Autorizaţi din România a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul susţine în esenţă că în cauză este întemeiată excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 27 din 9 mai 2011 pronunţată de Comisia de Disciplină, întrucât potrivit prevederilor pct. 34 lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină a CECCAR, în perioada de judecare a contestaţiei se suspendă aplicarea prevederilor hotărârii de sancţionare.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul susţine că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind lipsite de fundament juridic consideraţiile primei instanţe cu privire la cazul bine justificat, întrucât viza auditorului de calitate nu poate reprezenta o aparenţă de nelegalitate a actului a cărui suspendare se solicită, acest auditor neavând calitatea de a se pronunţa şi asupra fondului.
Conchizând, recurentul susţine că instanţa de fond în mod eronat a apreciat că în cauză este îndeplinită condiţia privind prevenirea unei pagube iminente, având în vedere că reclamantul nu a adus nicio probă în sensul acesta.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, iar cererea de suspendare a rămas fără obiect.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele arătate:
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
În cauză, actul administrativ a cărei suspendare s-a solicitat a fost anulat prin emiterea Hotărârii nr. 16 din 2 aprilie 2012, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Având în vedere că prin emiterea Hotărârii nr. 16 din 2 aprilie 2012 a fost anulată Hotărârea nr. 27 din 9 mai 2011 rezultă, fără putinţă de tăgadă, că acţiunea formulată, prin care se solicită suspendarea acestui act administrativ a rămas fără obiect.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Corpul Experţilor Contabili şi Experţilor Autorizaţi din România împotriva Sentinţei nr. 4708 din 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă, astăzi, 24 aprilie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1994/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2001/2012. Contencios → |
|---|
