ICCJ. Decizia nr. 1994/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1994/2012
Dosar nr. 209/32/2010
Şedinţa publică de Ia 24 aprilie 2012
Prin Sentinţa nr. 94 din 9 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău a respins excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii formulării acţiunii, a admis acţiunea reclamantului C.C., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a dispus anularea Deciziei nr. 9923/FF din 3 decembrie 2009 şi a stabilit că despăgubirile ce se cuvin reclamantului pentru suprafaţa de 0,13 ha teren situat în intravilanul Comunei Strugari sunt în valoarea de 6.667,701 RON.
Totodată, Curtea de apel a respins atât cererile de intervenţie formulate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi SC C.E. Bacău, cât şi cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Bacău a dispus plata către expert C.P. a onorariului de expert în cuantum de 600 RON, conform chitanţei depuse la dosar.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat recurs, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii prezentului recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite, cu consecinţa respingerii recursului ca tardiv formulat, fiind de prisos analizarea motivelor de recurs.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunţată în primă instanţa poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată la data de 17 iunie 2011, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 5 iulie 2011, cu depăşirea termenului de 15 zile de comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Văzând dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 101 şi 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Cum, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă, Înalta Curte, în raport de cele mai sus reţinute, în temeiul art. 137 C.proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Având în vedere soluţia pronunţată, Înalta Curte va obliga recurentul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 294 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant C.C., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 94 din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Obligă recurentul la plata de 294 RON cheltuieli de judecată către intimatul C.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă, astăzi, 24 aprilie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1992/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1998/2012. Contencios → |
|---|
