ICCJ. Decizia nr. 1985/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1985/2012
Dosar nr. 8688/2/2009
Şedinţa de la 19 aprilie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 15 septembrie 2009 (Dosar nr. 8688/2/2009) pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi precizată la data de 5 februarie 2010, reclamantul B.V. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi Guvernul României solicitând anularea Ordinelor Preşedintelui ANFP nr. 1402 şi nr. 1403 din 25 august 2009, precum şi a altora asemenea, dispoziţii, instrucţiuni ale pârâţilor, inclusiv ale Comisiei de Concurs precum şi a regulamentelor privind organizarea şi susţinerea Concursului din data de 28 şi 29 septembrie 2009, pentru ocuparea funcţiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici de prefect al judeţelor Argeş, Braşov, Cluj, Constanţa, Dolj, Prahova, Timiş, Suceava, Teleorman şi de prefect al municipiului Bucureşti şi de subprefect al judeţelor Alba (2 posturi), Bihor (2 posturi), Buzău (2 posturi), Gorj (2 posturi), Hunedoara (2 posturi), Maramureş (2 posturi), Dâmboviţa, Olt, Tulcea, Vâlcea, de prefect al judeţelor Alba, Bihor, Buzău, Gorj, Hunedoara, Maramureş, Dâmboviţa, Olt, Tulcea, Vâlcea şi de subprefect al judeţelor Braşov (2 posturi), Cluj (2 posturi), Constanţa, Dolj, Prahova (2 posturi), Timiş (2 posturi), Suceava (2 posturi) şi subprefect al municipiului Bucureşti (2 posturi) - proba scrisă, precum şi în cazul celorlalte judeţe, din perioada 12-15 octombrie a. c. dispunând reprogramarea lor corespunzătoare prin organizarea în zile diferite şi la ore diferite, care să permită oricărui inspector guvernamental sau oricărei persoane care îndeplineşte condiţiile legale, să participe la oricare sau la toate concursurile organizate pentru funcţia publică de prefect sau subprefect.
Reclamantul a mai solicitat suspendarea acestor acte normative până la judecarea acţiunii în anulare şi, pe cale de consecinţă, suspendarea concursurilor programate în perioada imediat următoare, determinând organizarea corespunzătoare a acestor concursuri cu impact asupra carierei sale de funcţionar public.
Totodată, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 11 februarie 2010 (Dosar 1302/2/2010), reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor solicitând anularea Notei Raport nr. 21906 din 26 august 2009 a M.A.I. şi a Ordinelor nr. 1402 din 25 august 2009 şi nr. 1403 din 25 august 2009 ale Preşedintelui A.N.F.P. pentru aprobarea condiţiilor de participare la concursul pentru ocuparea funcţiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici de prefect al judeţelor Alba, Bihor, Buzău, Gorj, Hunedoara, Maramureş, Dâmboviţa, Olt, Tulcea, Vâlcea, şi de subprefect al judeţelor Braşov (2 posturi), Cluj (2 posturi) Constanţa, Dolj, Prahova (2 posturi), Timiş (2 posturi), Suceava (2 posturi) şi subprefect al municipiului Bucureşti (2 posturi) din data de 28 septembrie 2009 şi a concursurilor de ocupare a funcţiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici de prefect al judeţelor Argeş, Braşov, Cluj, Constanţa, Dolj, Prahova, Timiş, Suceava, Teleorman, de prefect al municipiului Bucureşti şi de subprefect al judeţelor Alba (2 posturi), Bihor (2 posturi), Buzău (2 posturi), Gorj (2 posturi), Hunedoara (2 posturi), Maramureş (2 posturi), Dâmboviţa (1 post), Olt, Tulcea, Vâlcea din data de 28 septembrie 2009 şi a tuturor actelor subsecvente.
La data de 10 martie 2010 (Dosar 1302/2/2010) pârâtul Guvernul României a depus la dosar cerere de suspendare a cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ. susţinând că de modul cum va fi soluţionată cererea din Dosarul nr. 1302/2/2010, va depinde soluţionarea Dosarului nr. 8688/2/2009. Cererea a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 14 mai 2010
La data de 9 iunie 2010, reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a depus o cerere precizatoare în sensul îndreptării erorilor materiale strecurate în cuprinsul celui de-al doilea capăt de cerere al acţiunii, respectiv: constatarea nulităţii concursurilor organizate pentru ocuparea funcţiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici de prefect al judeţelor Alba, Bihor, Buzău, Gorj, Hunedoara, Maramureş, Dâmboviţa, Olt, Tulcea, Vâlcea şi de subprefect al judeţelor Braşov (2 posturi), Cluj (2 posturi), Constanţa, Dolj, Prahova (2 posturi), Timiş (2 posturi), Suceava (2 posturi) şi subprefect al municipiului Bucureşti (2 posturi) care au avut loc în data de 29 septembrie 2009, iar nu în data de 28 septembrie 2009 cum în mod greşit a fost menţionat; constatarea nulităţii concursurilor organizate pentru ocuparea funcţiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici de prefect al judeţelor Argeş, Braşov, Cluj, Constanţa, Dolj, Prahova, Timiş, Suceava, Teleorman, de prefect al municipiului Bucureşti şi de subprefect al judeţelor Alba (2 posturi), Bihor (2 posturi), Buzău (2 posturi), Gorj (2 posturi), Hunedoara (2 posturi), Maramureş (2 posturi), Olt, Tulcea, Vâlcea, cu excepţia postului de subprefect al judeţului Dâmboviţa pentru considerentele expuse în motivarea cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2010 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 1302/2/2010 la Dosarul nr. 8688/2/2009, în temeiul art. 164 C. proc. civ., având în vedere o strânsă legătură între obiectul şi cauza celor două dosare.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în nume propriu D.E., C.M., M.J., C.A., G.R., J.O.V. şi B.I.A.
Intervenienţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi excepţia inadmisibilităţii cererii conexe, iar pe fond au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile şi a lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, calitatea procesuală pasivă fiind condiţionată de existenţa identităţii dintre pârât şi cel obligat în raportul juridic.
Pârâtul a mai invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării „actelor normative ... precum şi a altor asemenea, dispoziţii, instrucţiuni ale pârâţilor", pe motiv că pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, se află înregistrat Dosarul nr. 2534/54/2009, cu termen de judecată la data de 26 martie 2010 având acelaşi obiect ca şi prezentul dosar, respectiv cererea reclamantului privind suspendarea executării „actelor normative ... precum şi a altor asemenea, dispoziţii, instrucţiuni ale pârâţilor" iar potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare "nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive".
Prin încheierea din 18 februarie 2011, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii cererii principale, a cererii conexe şi a cererii de anulare a Notei - Raport nr. 216906 din 26 august 2009, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României pe cererea principală, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile faţă de pârâtul Guvernul României pe cererea principală şi a respins cererea principală faţă de pârâtul Guvernul României ca inadmisibilă.
Prin Sentinţa nr. 2976 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamantul B.V. împotriva pârâtei ANFP, precum şi cererea conexă formulată de reclamanta A.N.F.P împotriva pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor.
A admis cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii D.E., B.I.A., M.J., C.A., G.R., C.M. şi J.O.V.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin Adresele nr. 7828/MFV din 27 iulie 2009 şi nr. 8042/MFV din 24 august 2009, Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici să dispună măsurile necesare iniţierii procedurii de concurs pentru ocuparea funcţiilor vacante, corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, în conformitate cu prevederile art. 58 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (republicare 2), cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Concursul de recrutare pentru funcţiile publice vacante din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, autorităţilor administrative autonome, precum şi pentru serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale este organizat, în condiţiile legii, astfel: a) de comisia prevăzută la art. 18 alin. (1), pentru înalţii funcţionari publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigură de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi a art. VI din O.U.G. nr. 90/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul administraţiei publice.
Având în vedere competenţa Agenţiei în monitorizarea recrutării, prin Adresa cu nr. 1904196 din 24 august 2009, s-a comunicat ministerului necesitatea transmiterii acordului ordonatorului principal de credite, potrivit dispoziţiilor pct. 2 al art. VI din O.U.G. nr. 90/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul administraţiei publice şi faptul că Agenţia asigură doar secretariatul tehnic al comisiei pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici, competenţa de organizare a concursului revenind comisiei. Astfel, în data de 26 august 2009, Agenţia a primit Nota - Raport nr. 216906 din 26 august 2009 de aprobare a ordonatorului principal de credite privind iniţierea procedurii de concurs pentru ocuparea funcţiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionarilor publici de prefect şi subprefect.
Ca urmare, au fost emise Ordinele nr. 1402 şi 1403/2009 ale preşedintelui ANFP prin care s-a stabilit secretariatul tehnic al Comisiei şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, precum şi datele de desfăşurare a concursului, respectiv 28 septembrie 2009 şi 29 septembrie 2009.
Curtea a apreciat că prin aceste dispoziţii nu se încalcă principiul egalităţii şanselor şi al nediscriminării, rezultate din art. 16 alin. (3) din Constituţia României, aşa cum afirmă reclamantul deoarece fiecare candidat are posibilitatea să se înscrie la concurs pentru orice funcţie scoasă la concurs, dacă îndeplineşte condiţiile stabilite de lege. Pe de altă parte, pârâta are dreptul să stabilească orice dată de desfăşurare a concursului, atât timp cât în lege nu există nici o restricţie.
Totodată, prima instanţă a reţinut că deşi art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice, textul acestuia a fost completat cu alin. (21), prin pct. 1 al art. VI din O.U.G. nr. 90/2009 (M. Of. 457 din 1 iulie 2009), în sensul că organizarea de concursuri pentru ocuparea posturilor vacante corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici este posibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ două cerinţe: ocuparea posturilor vacante să nu duca la majorarea numărului total de posturi ocupate şi sa se încadreze în cheltuielile de personal aprobate prin buget.
Prin urmare, textul art. 22 alin. (21) din O.U.G. nr. 34/2009 nu mai instituie nici o condiţie cu privire la momentul vacantării funcţiilor pentru care se organizează concursul.
Cum în speţă, toate posturile pentru care reclamanta conexă a organizat concursul erau ocupate (chiar daca temporar), iar bugetul conţinea prevederi pentru aceste posturi, prin Nota - Raport nr. 216906 din 26 august 2009 menţionându-se faptul că „ocuparea posturilor vacante nu duce la majorarea numărului total de posturi ocupate, acestea încadrându-se în cheltuielile de personal aprobate prin. buget", s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile din art. 22 alin. (21) din O.U.G. nr. 34/2009 astfel că acest concurs a fost organizat cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Totodată, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a întreprins demersurile în vederea publicării anunţului privind organizarea concursului; concursul s-a desfăşurat cu respectarea celor 3 etape prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a), b) şi c) din H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare; selecţia dosarelor candidaţilor s-a finalizat, potrivit procesului-verbal al Comisiei de concurs înregistrat sub nr. 15 din 24 septembrie 2009, proba scrisă şi interviul au fost susţinute la datele de 28 şi 29 septembrie 2009, toţi candidaţii rămaşi în concurs fiind declaraţi admişi, potrivit proceselor-verbale nr. 17 din 28 septembrie 2009 şi nr. 18 din 29 septembrie 2009.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi B.V., acest din urmă reclamant formulând recurs şi împotriva încheierii de conexare pronunţată la data de 17 decembrie 2010, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Recurenta combate hotărârea fondului sub aspectul aplicării eronate a dispoziţiilor art. 22 alin. (21) din O.U.G. nr. 34/2009, arătând că soluţia adoptată ignoră împrejurarea că funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici erau vacante înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ. Faptul că funcţiile publice de conducere în discuţie erau exercitate de intimaţii - intervenienţi cu caracter temporar nu echivalează „cu ocuparea funcţiilor publice", în sensul art. 92 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
În esenţă, aceste recurent reiterează în cuprinsul căii de atac exercitate motivele de fapt şi de drept ale acţiunii introductive, fără a formula critici concrete argumentate la adresa soluţiei fondului.
Recurentul este nemulţumit de faptul că prin suprapunerea datelor şi orelor de începere a concursului nu are posibilitatea să candideze la mai multe funcţii din mai multe judeţe, considerând că prin aceasta se ignoră principiul egalităţii şanselor şi al nediscriminării, ce rezultă din art. 16 alin. (3) din Constituţie.
De asemenea, recurentul combate principial modalitatea de recrutare prin concurs aleasă de instituţiile publice chemate în judecată, arătând că în accepţiunea Legii nr. 188/1999 şi a Legii nr. 161/2003, aceasta ar trebui să fie ultima.
În fine, recurentul mai susţine că Dosarul nr. 1302/2/2010 nu trebuia conexat la Dosarul nr. 8688/2/2009, ci suspendat până la soluţionarea acestuia din urmă.
În cauză au formulat întâmpinări intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, o parte dintre intervenienţi, precum şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, situându-se pe poziţii diferite în funcţie de interesul lor procesual, după cum urmează:
Atât intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor, cât şi intimata-recurentă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici au solicitat admiterea recursurilor formulate, în esenţă pentru motivele prezentate, decurgând din aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 22 alin. (2) şi (21) din O.U.G. nr. 34/2009, în condiţiile în care funcţiile publice scoase la concurs (mai puţin cea de subprefect în cadrul Instituţiei Prefectului - Judeţul Dâmboviţa) erau vacante înainte de adoptarea ordonanţei.
În plus, intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor a mai susţinut în cuprinsul întâmpinării că în speţă este aplicabilă forma O.U.G. nr. 34/2009 în vigoare la data aprobării desfăşurării concursului, respectiv 26 august 2009,iar nu o formă ulterioară, după cum greşit a considerat judecătorul fondului.
Apărările intimaţilor B.I.A., C.M., C.A. şi D.E.:
Toţi aceşti intimaţi au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că au participat la concursul organizat în vederea ocupării definitive a posturilor în care fuseseră numiţi temporar, fiind declaraţi admişi după parcurgerea întregii proceduri. în măsura în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici ar fi constatat nereguli în organizarea concursului avea posibilitatea să dispună amânarea sau suspendarea acestuia, potrivit art. 221 din Legea nr. 188/1999, iar nu să solicite anularea ordinelor emise de propriul preşedinte, cu invocarea propriei culpe, după finalizarea concursului.
Referitor la problema de drept invocată în recursul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, intimaţii arată că prima instanţă a aplicat şi interpretat corect prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, câtă vreme ordonatorul principal de credite şi-a exprimat acordul cu privire la demararea concursului, asumându-şi responsabilitatea încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget (posturile fiind ocupate interimar).
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursurilor declarate, a apărărilor din întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, nefiind identificate motive de modificare ori de casare, după cum se va detalia în continuare.
Prin sentinţa ce face obiectul recursurilor de faţă au fost soluţionate două acţiuni judiciare iniţiate independent de către B.V. şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publice, înregistrate sub nr. 8689/2/2009, respectiv 1302/2/2010, conexate ulterior, având ca finalitate, în esenţă, anularea actelor administrative în baza cărora s-a organizat şi desfăşurat concursul pentru înalţii funcţionari publici (prefect şi subprefect) din perioada 28-29 septembrie 2009.
Curtea de Apel, pentru motivele expuse la pct. 1.2 din această decizie, a reţinut că toate criticile de nelegalitate aduse de reclamanţi sunt nefondate.
Această concluzie este corectă, ea fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, pentru argumentele expuse în continuare, ca răspuns punctual la criticile formulate de recurenţi.
Prin încheierea pronunţată la data de 17 decembrie 2010, prima instanţă a dispus conexarea celor două dosare, în temeiul art. 164 C. proc. civ., având în vedere strânsa legătură existentă între obiectul şi cauza acestora.
Este evident că finalitatea demersului procedural a vizat o bună administrare a justiţiei, în principal prin evitarea pronunţării unor soluţii contradictorii. Soluţia de suspendare a judecării dosarului iniţiat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., preconizată de recurentul B.V., este în afara premisei acestui text de lege, câtă vreme petitul principal al celor două acţiuni: anularea ordinelor Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 1402 şi nr. 1403/2009 este identic.
Referitor la principiul egalităţii şanselor şi al nediscriminării
Prin ordinele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 1402 şi nr. 1403 din 25 iunie 2009 s-au aprobat condiţiile de participare la concursul pentru ocuparea funcţiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici de prefect şi de subprefect, la solicitarea Secretarului de Stat pentru Relaţia cu Instituţiile Prefectului din Ministerul Administraţiei şi Internelor, exprimată prin Adresele nr. 7828 din 27 iulie 2009 şi nr. 8042 din 24 august 2009.
Prin cele două acte administrative menţionate s-au stabilit şi datele de desfăşurarea concursului pentru proba scrisă: 28 septembrie 2009, respectiv 29 septembrie 2009, candidaţii pentru cele 20 de funcţii publice de prefect şi 30 de funcţii de subprefect fiind partajaţi echilibrat în cele două zile de concurs.
Criticile recurentului B.V. converg către ideea că prin limitarea la doar două zile a posibilităţii de a susţine proba scrisă la concursul de recrutare organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici i s-a îngrădit dreptul de a candida „la oricare sau la toate" funcţiile publice vizate de cele două ordine.
Acest punct de vedere nu poate fi primit, neexistând nicio prevedere legală care să oblige Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici să stabilească date diferite pentru fiecare din funcţiile publice scoase la concurs, după cum în mod just a reţinut judecătorul fondului.
Pe de altă parte, un candidat la funcţia de prefect sau de subprefect trebuie să-şi prioritizeze raţional opţiunile, potrivit propriilor criterii şi posibilităţi de dezvoltare a carierei, nefiind rezonabil să candideze pentru oricare din cele 50 de posturi scoase la concurs, indiferent de judeţ.
În contextul anterior redat nu se poate afirma că prin actele administrative atacate s-ar fi încălcat principiul egalităţii de şanse garantat prin art. 16 alin. (3) din Constituţie ori că recurentul B.V. ar fi fost discriminat în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, câtă vreme toate persoanele care au participat la concursul în discuţie s-au supus aceloraşi reguli, fiind diferenţiate numai pe baza punctajului obţinut în urma probei scrise şi a interviului.
În fine, nici susţinerea aceluiaşi recurent referitoare la modalitatea aleasă pentru ocuparea funcţiei publice, prin concurs, care nu ar respecta ordinea instituită de legiuitor prin art. 56 din Legea nr. 188/1999 nu poate fi primită. Potrivit acestui text legal: „Ocuparea funcţiilor publice se face prin:
a) promovare;
b) transfer;
c) redistribuire;
d) recrutare;
e) alte modalităţi prevăzute expres de lege";
În timp ce art. 57 din acelaşi act normativ dispune că „recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor publici se face prin concurs".
Din chiar cuprinsul reglementării invocate de recurent rezultă că legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate în privinţa modalităţii de ocupare a unei funcţii publice.
În cazul concret examinat, pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionarilor publici erau incidente dispoziţiilor art. 69 din H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici,prin care legiuitorul secundar a stabilit într-adevăr o ordine de prioritate în sensul că se aplică mai întâi dispoziţiile privind mobilitatea, cuprinse în art. 27din acelaşi act normativ şi abia apoi se organizează concursul. Recurentul B.V. nu a invocat însă că s-ar fi încadrat în ipoteza normei indicate pentru a beneficia de mobilitate în una din funcţiile de prefect sau subprefect pentru care a candidat, aşa încât soluţia organizării unui concurs apare ca fiind legală.
Recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, ca şi acţiunea sa judiciară, se centrează pe teza organizării concursului cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri specifice.
Pentru a putea concluziona în această privinţă se impune a reda dispoziţiile art. 22 alin. (1), (2), (21) lit. a) şi (3) din actul normativ indicat, text care la data emiterii actelor administrative atacate avea următorul cuprins:
(1) „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 21. Posturile pentru care au fost demarate procedurile de organizare a concursurilor la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cele a căror ocupare a fost deja aprobată de Guvern prin memorandum pot fi ocupate în condiţiile legii.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, pot aproba ocuparea unui procent de maximum 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, numai în condiţiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget. Pentru posturile din sistemul de învăţământ preuniversitar de stat, urmărirea încadrării în procentul de maximum 15% se realizează la nivelul întregului sistem de învăţământ preuniversitar de stat, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(21) Încadrarea în procentul de 15% prevăzut la alin. (2) nu se aplică în situaţia în care ocuparea posturilor vacante nu duce la majorarea numărului total de posturi ocupate, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget, la nivelul ordonatorului principal de credite, în cazul ocupării posturilor vacante corespunzătoare: a) categoriei înalţilor funcţionari publici;
3) Ocuparea posturilor prevăzute la alin. (2), (21), (22) şi (24) se face în condiţiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite".
Interpretând gramatical şi teleologic textul de lege, judecătorul de la Curtea de Apel a ajuns la concluzia că în speţă nu prezintă nicio relevanţă momentul vacantării posturilor de înalţi funcţionari publici - anterior sau ulterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă - pentru că alineatul (21) nu instituie o atare condiţie.
Această concluzie este justificată, în contextul în care prin chiar Nota raport nr. 216906 din 26 august 2009 întocmită de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Recurse Umane, în calitate de ordonator principal de credite, se arată că „ocuparea posturilor vacante se încadrează în cheltuielile de personal aprobate prin buget", toate posturile scoase la concurs fiind ocupate temporar la epoca respectivă.
De altfel, deşi recurenta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a criticat interpretarea fondului, nu a contestat această premisă factuală.
În fine, susţinerea intimatului Ministerul Administraţiei şi Internelor din întâmpinare, referitoare la încălcarea principiului tempus regit actum, prin aceea că instanţa de fond ar fi aplicat un text care nu era în vigoare la data de 26 august 2009, data aprobării desfăşurării concursului, este lipsită de orice consistenţă, câtă vreme alineatul (21) al art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, intrase deja în vigoare, fiind introdus prin art. VI pct. 1 din O.U.G. nr. 90/2009, începând cu data de 1 iulie 2009.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se vor respinge recursurile de faţă ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de B.V. şi de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva Sentinţei nr. 2976 din 15 aprilie 20111 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a încheierii de conexare din data de 17 decembrie 2010, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1950/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1992/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
