ICCJ. Decizia nr. 2020/2012. Contencios. Pretentii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2020/2012
Dosar nr. 8768/1/2011
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4567 din 5 octombrie 2011, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nul recursul declarat de M.C.V. împotriva sentinţei civile nr. 2763 din data de 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă că deşi recurentul M.C.V. a luat cunoştinţă de sentinţa nr. 2763 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel în şedinţa de judecată din data de 15 iunie 2011, acesta a declarat recurs la data de 10 iunie 2010 fără a mai formula motivele de recurs.
Prin urmare, instanţa de recurs a constatat că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală instituită de dispoziţiile legale prevăzute de art. 303 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., motiv pentru care a constatat nul recursul.
Prin cererea formulată 14 februarie 2012, reclamantul M.C.V. a solicitat revizuirea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea a cererii de revizuire, s-a arătat că în mod greşit instanţa de recurs a constatat recursul declarat, cu motivarea că nu au fost depuse motivele de recurs, întrucât motivele de recurs au fost depuse la Curtea de Apel Bucureşti încă din data de 10 iunie 2010.
Analizând temeiurile de fapt şi de drept invocate de revizuent, în temeiul art. 326 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte reţine că aceasta este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare pentru considerentele în continuare arătate.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
În sensul acestor prevederi legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de instanţa de recurs, atunci când evocă fondul.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 326 pct. 3 C. proc. civ.
Din economia prevederilor legale care reglementează revizuirea rezultă că această cale extraordinară de atac vizează îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de recurs care are în vedere în primul rând erorile de drept, iar admisibilitatea ei se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanţă, a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei materialului probator.
Ca atare, se poate reţine că o hotărâre a instanţei de recurs evocă fondul numai atunci când recursul a fost admis şi a fost casată sau modificată hotărârea atacată.
Pe de altă parte, criticile aduse hotărârii nu se încadrează în motivele de revizuire indicate.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere";.
Din considerentele deciziei atacate în prezenta cauză se poate constata că nu a fost tranşat fondul cauzei. Prin urmare, nu poate forma obiectul revizuirii reglementate de art. 322 C. proc. civ.
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putinţă de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
Deşi excede motivelor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., susţinerea revizuentului potrivit căreia a depus motivele de recurs în data de 10 iunie 2010 la Curtea de Apel Bucureşti, nu poate fi reţinută, întrucât nu s-a depus la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de M.C.V. împotriva Deciziei nr. 4567 din 5 octombrie 2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă, astăzi, 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 202/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2036/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
