ICCJ. Decizia nr. 2018/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Supraveghere specializată. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2018/2012
Dosar nr. 224/90/2011
Şedinţa publică de Ia 24 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Vâlcea, reclamantul M.C.M. prin curator D.F., a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 16 decembrie 2010, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi obligarea acesteia să emită o nouă decizie care să stabilească gradul de handicap grav, cu deficienţă funcţională gravă, cu asistent personal.
În motivarea acţiunii, curatorul reclamantului M.C., a arătat că acesta suferă de oligofrenie „sindrom Langdon Down"; şi tulburări organice de personalitate şi comportament, după cum rezultă din actele medicale şi, deşi acesta se află în imposibilitate de a se îngriji singur, pârâta l-a încadrat în gradul de handicap grav, deficienţă funcţională gravă, fără asistent personal.
De asemenea, s-a arătat că părinţii acestuia sunt decedaţi, neputându-se astfel respecta condiţia de „suport familial";, stabilită prin act.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, motivată pe calitatea sa de instituţie centrală şi excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, pe fond solicitând respingerea acţiunii.
Prin sentinţa nr. 241 din 11 martie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinându-se aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 306 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel Piteşti a admis acţiunea formulată de D.F. în calitate de reprezentant legal - curator, în numele şi în interesul reclamantului M.C.M., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Consiliul Judeţean Vâlcea - Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi a anulat Decizia nr. 7441 din 16 decembrie 2010, dispunând obligarea pârâtei să emită o altă decizie care să-i recunoască reclamantului gradul de handicap grav cu deficienţă funcţională gravă, cu asistent personal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi s-a reţinut handicapul permanent, totuşi prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 20 aprilie 2010, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea, s-a stabilit ca M.C.M. să fie încadrat în gradul de handicap grav, fără asistent personal.
Contestaţia formulată împotriva acestui certificat, a fost respinsă prin Decizia nr. 7441 din 16 decembrie 2010, decizie care formează obiectul acţiunii în instanţă.
Din analiza actelor de la dosar, prima instanţă a constatat că M.C. are probleme grave de sănătate cu diagnostic de întârziere mintală medie cu tulburare de comportament (QI aprox. 46), sindrom Down, fiind internat în mod frecvent şi necesitând supraveghere.
De asemenea, Curtea de apel a reţinut că ancheta socială, efectuată de către Primăria Municipiului Drăgăşani, a stabilit că partea necesită îngrijire parţială, neputându-se hrăni, îngriji singur şi nici utiliza singur mijloacele de transport fiind dependent de alte persoane, motiv pentru care se impune a i se recunoaşte dreptul la însoţitor, deoarece, în raport de diagnostic, trebuie să fie supravegheat, să i se administreze medicamente şi să fie îngrijit corespunzător.
Cu privire la excepţia de inadmisibilitate, judecătorul fondului a constatat că aceasta este nefondată, întrucât acţiunea vizează soluţionarea unei cereri prin care i se refuză recunoaşterea unui drept, condiţii în care dispoziţiile art. 7 alin. (5) exceptează părţile de la efectuarea procedurii prealabile, nefiind alte dispoziţii în legea specială, care să impună o astfel de obligaţie.
3. Recursul reclamantului
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârât Ministerul Muncii, Familie şi Protecţiei Sociale - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Hotărârea de admitere a acţiunii a fost criticată pentru lipsă de temei legal şi medical, arătându-se că în mod greşit instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile curatoarei F.D., declaraţii pe care recurentul le consideră lipsite de relevanţă în raport cu probele administrate în dosar.
Recurentul a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de anulare a actelor administrative contestate.
II. Considerentele înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Instanţa de fond a analizat corect întreaga documentaţie medicală prezentată de reprezentantul intimatului-reclamant în dovedirea motivelor de nelegalitate invocate prin acţiune şi a constatat judicios că decizia de încadrare în grad de handicap grav, fără asistent personal a fost emisă cu încălcarea criteriilor medico-psihosociale întocmite în baza Legii nr. 448/2006 şi aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 al Ministerului Sănătăţii Publice, publicat în M. Of. al României nr. 885 bis din 27 decembrie 2007.
Astfel, în acord cu judecătorul fondului, înalta Curte constată că din administrarea probei cu înscrisuri a rezultat cu certitudine că M.C.M. suferă de întârziere mintală medie cu tulburare de comportament (QI aprox. 46), sindrom Down şi tulburare organică de personalitate şi comportament, oligofrenie I/II, fiind demonstrată astfel necesitatea unui asistent personal.
Prin urmare, în raport de expertiza medico-legală aflată la filele 33-35, a biletelor de ieşire din spital din anul 2010 şi a referatului de anchetă socială efectuat în cauză, criticile recurentei sunt nefondate.
În atare situaţie, recurenta-pârâtă a susţinut neîntemeiat că hotărârea instanţei de fond a fost argumentată de declaraţiile curatoarei D.F., fără ca acestea să fie probate prin actele aflate la dosarul cauzei.
În sentinţa recurată s-a reţinut corect că, deşi pârâta i-a recunoscut reclamantului handicapul grav şi permanent, totuşi în mod nejustificat nu i-a recunoscut şi dreptul de însoţitor, câtă vreme din actele medico-legale aflate la dosar rezultă cu certitudine că M.C.M. suferă de sindrom Down, fiind dependent de alte persoane, care trebuie să-i asigure supravegherea, administrarea medicamentelor şi îngrijirea corespunzătoare.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familie şi Protecţiei Sociale - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap împotriva sentinţei nr. 306/F-Cont din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă, astăzi, 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2016/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 202/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
