ICCJ. Decizia nr. 2044/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2044/2012
Dosar nr. 592/42/2010
Şedinţa publică de la 26 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC D.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului-verbal de constatare, înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010, prin care s-a stabilit obligarea societăţii reclamante la restituirea sumei de 1.019.387,65 lei, reprezentând sprijin financiar nerambursabil aferent contractului nr. 650 din 06 aprilie 2006 şi a Deciziei nr. 11415 din 07 iunie 2010 de respingere a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal indicat mai sus.
La data de 22 septembrie 2010, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat întâmpinare, arătând că măsura constituirii debitului în cuantum de 1.019.387,65 lei a fost dispusă cu respectarea tuturor normelor legale aplicabile, apreciind că acţiunea în anularea efectelor procesului-verbal de constatare nr. 5609 din 26 martie 2010 şi a Deciziei de soluţionare nr. 11415 din 07 iunie 2010 este nefondată.
Prin Sentinţa nr. 164 din 18 mai 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta SC D.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a dispus anularea procesului verbal înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010 şi a Deciziei nr. 11415 din 7 iunie 2010 emisă de A.P.D.R.P., a obligat pârâta la plata sumei de 13.544 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, onorariu expert şi taxă de timbru.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Între A.P.D.R.P., fosta Agenţie S.A.P.A.R.D., în calitate de autoritate contractantă şi SC D.P. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul din 12 septembrie 2005, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil, în cuantum de 3.980.954 lei, pentru realizarea proiectului intitulat „Investiţie nouă, fabrica de preparate din carne în com. Mărgureni, jud. Prahova”.
Prin procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010, s-a stabilit că reclamanta SC D.P. SRL datorează Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit un debit în valoare de 1.019.387,65 lei, din care creanţa principală în sumă de 1.019.387,65 lei, defalcată conform legislaţiei în vigoare, după cum urmează:
- bugetul U.E. 75%, reprezentând 764.540,74 lei;
- bugetul public naţional 25%, reprezentând 254.846,91 lei.
Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta SC D.P. SRL a formulat, în termen legal, contestaţie înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 7611 din 22 aprilie 2010, contestaţie soluţionată prin Decizia nr. 11415 din 07 iunie 2010 în sensul respingerii acesteia, iar împotriva acestei decizii reclamanta a formulat prezenta acţiune.
Instanţa de fond a reţinut că, în speţă, contractul nr. 650 din 06 aprilie 2006 s-a derulat în condiţii corespunzătoare, livrarea tuturor echipamentelor fiind făcută la termenele şi la preţurile contractate şi în concordanţă cu oferta făcută de firma declarată câştigătoare, că primirea utilajelor este confirmată de documente vamale, precum şi procese verbale de recepţie şi punere în funcţiune de către beneficiar sub numerele: 257-270 din 16 iunie 2006 şi 807-812 din 27 septembrie 2006.
Instanţa a apreciat că investiţia finanţată din fonduri S.A.P.A.R.D. a fost realizată, utilajele contractate au fost primite în totalitate, unitatea funcţionează conform parametrilor din contractul de finanţare, respectând obiectul de activitate iniţial, astfel că scopul finanţării a fost atins.
Curtea a arătat că nu poate reţine susţinerile pârâtei, de vreme ce nu s-a demonstrat existenţa unui concern fraudulos, la care să fie parte şi reclamanta, la momentul organizării licitaţiei publice.
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa de fond a admis acţiunea, a dispus anularea procesului-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010 şi a Deciziei nr. 11415 din 07 iunie 2010 emisă de A.P.D.R.P., iar în baza art. 274 C.pr. civ., a obligat pârâta la plata sumei de 13.544 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expert şi taxă de timbru.
2. Calea de atac exercitata.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că Sentinţa nr. 164/2011 a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză cât şi a probatoriului administrat.
În motivarea căii de atac, se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- Soluţia instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor contractului de finanţare şi anexelor acestuia, cât şi a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, deşi s-a dovedit că selecţia de oferte pentru adjudecarea contractului de achiziţie a fost viciată şi nu îndeplineşte condiţiile impuse prin Programul S.A.P.A.R.D. referitoare la respectarea principiului liberei concurenţe, al transparenţei, al respectării parametrilor de calitate a obiectelor achiziţiilor şi principiul eficienţei utilizării fondurilor;
- La pronunţarea sentinţei atacate nu s-a ţinut seama de toată documentaţia administrată ca probă în cauză şi nici de raportul O.L.A.F. care, în conformitate cu prevederile Regulamentului Comisiei nr. 1073/ 1999, respectiv art. 3, 9 şi 10 alin. (1) constituie o probă admisibilă în procedurile administrative şi judiciare ale statului membru, fiind reţinute doar concluziile raportului de expertiză prin care s-a evitat abordarea conflictului de interese existent între societăţile participante la procedura de achiziţie.
Se menţionează că în cuprinsul notei de control din 1 septembrie 2009 întocmită de O.L.A.F., s-a constatat un conflict de interese cât şi neîndeplinirea condiţiilor esenţiale pentru desfăşurarea licitaţiei pentru că nu toate companiile care au participat la selecţia de oferte sunt furnizoare de echipamente, acestea neavând în obiectul de activitate furnizarea de bunuri, echipamente procesare carne, echipamente pentru ambalare, marcare, etichetare, echipamente igienizare şi echipamente laborator, astfel că aceste fapte au fost apreciate ca fiind intenţionate, încercându-se fraudarea bugetului comunităţii europene, solicitându-se, în conformitate cu legislaţia europeană, recuperarea întregului ajutor financiar acordat beneficiarului.
De asemenea, s-a stabilit că oferta depusă de SC S.I.S. SRL este falsă.
Se arată că procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat a fost corect emis, în aplicarea art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1306/2007, date fiind şi neregulile constatate de către Comisia Europeană prin O.L.A.F., menţionate şi în nota de control.
Prin urmare, se susţine că instanţa de fond, anulând actele administrative contestate a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală, solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca temeinică şi legală sentinţa recurată.
S-a susţinut, în esenţă, că nu a existat niciun conflict de interese între societăţile participante la selecţia de oferte pe care a organizat-o pentru achiziţionarea de utilaje necesare desfăşurării activităţii pentru care a primit finanţare, iar din expertiza efectuată în cauză şi înscrisurile depuse la dosar, rezultă că firmele participante îndeplineau condiţiile de eligibilitate legale la data efectuării selecţiei de oferte, astfel că nu se poate reţine vreo neregulă în sarcina sa.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele şi criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În cauză, în raport de criticile formulate, se impune a se stabili dacă selecţia de oferte pentru adjudecarea contractului de achiziţie bunuri, echipamente procesare carne, echipamente pentru ambalare, marcare, etichetare, echipamente igienizare şi echipamente de laborator, îndeplineşte condiţiile impuse prin Programul S.A.P.A.R.D..
Dispoziţiile legale privind desfăşurarea activităţii de implementare a programului S.A.P.A.R.D., respectiv Legea nr. 316/2001 şi O.G. nr. 79/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi clauzele contractului de finanţare din 12 septembrie 2005, respectiv art. 3, prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului care se întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de monitorizare de 5 ani.
Prin urmare, controlul a fost realizat în perioada de valabilitate a contractului de finanţare.
Potrivit art. 4 din contractul de finanţare, este impusă beneficiarului obligaţia de a adopta o conduită care va evita conflictul de interese.
De asemenea, conform pct. 1 teza finală din cap.I, prevederi generale, din anexa IV la contract, instrucţiuni de achiziţii, „atribuirea contractelor trebuie să fie în strictă concordanţă cu principiul liberei concurenţe, al transparenţei, al respectării parametrilor de calitate a obiectelor achiziţiilor şi principiul eficientei utilizări a fondurilor”.
Conform situaţiei de fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la selecţia de oferte au participat următoarele societăţi comerciale: SC R.K. GmbH, SC E. SRL şi SC S.I.S. SRL.
A fost declarată câştigătoare firma SC R.K. GmbH, încheindu-se cu aceasta contractul de furnizare nr. 650 din 6 aprilie 2006.
Societatea SC R.K. GmbH Germania este acţionar cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 50% la G. K&M G. SRL G., judeţul Ilfov, alături de M.Ş.C. (persoană fizică cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 50%), acesta din urmă fiind asociat cu cotă de participare la beneficii/pierderi de 75% şi la SC E. SRL.
Or, în raport de această situaţie, nu s-a asigurat un cadru concurenţial adecvat, încălcându-se principiul liberei concurenţe, al transparenţei în utilizarea fondurilor.
De asemenea, ofertele nu pot fi apreciate ca întocmite obiectiv şi imparţial, existând conflict de interese între două din cele trei societăţi participante la selecţie.
Pe de altă parte, potrivit art. 4, „Eligibilitatea cheltuielilor, din Secţiunea B, Managementul, Monitorizarea şi Evaluarea Programului, din Acordul Multianual de finanţare a Programului S.A.P.A.R.D., ratificat prin Legea nr. 316/2001, „Cheltuiala va fi eligibilă pentru sprijinul comunitar pentru S.A.P.A.R.D. dacă este în conformitate şi cu acest acord, numai în cazul în care utilizarea asistenţei S.A.P.A.R.D. este în concordanţă cu principiile managementului financiar adecvat şi în special ale economiei şi eficienţei costurilor”.
Intimata-reclamantă şi-a însuşit şi asumat respectarea prevederilor contractului de finanţare din 12 septembrie 2005, care prevăd, la art. 1 alin. (1) din anexa I, prevederi generale, că „Regulile privind achiziţiile realizate de către organismele private sunt emise de către autoritatea contractantă, iar beneficiarul finanţării nerambursabile este obligat să le respecte conform anexei IV, instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiarii privaţi. Nu sunt eligibile costurile oricăror servicii, bunuri şi lucrări care depăşesc echivalentul în RON a 10.000 de euro pentru care beneficiarul nu a obţinut oferte de la cel puţin 3 furnizori”.
Conform art. 1 alin. (2) din anexa I, prevederi generale, din acelaşi contract de finanţare: „Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi diligenţă, în concordanţă cu acest contract”.
Potrivit art. 14 - Eligibilitatea cheltuielilor, alin. (1) lit. e) din anexa I, prevederi generale, la contractul de finanţare „Următoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru finanţarea U.E. în cadrul Programului conform Acordului Multianual de Finanţare: Costurile oricăror servicii, bunuri şi lucrări care valorează mai mult de echivalentul în RON a 10.000 de euro, pentru care beneficiarul nu a obţinut oferte de la cel puţin 3 furnizori”.
În raport de toate aceste dispoziţii legale şi contractuale se impunea ca ofertele să fie obţinute de la furnizori şi să fie reale.
Or, în cauză, firma câştigătoare nu avea obiect de activitate adecvat pentru a desfăşura activitatea dobândită prin selecţia de oferte, acţionând conform traducerii furnizate de A.P.D.R.P. în domeniul producerii de condimente şi sosuri, fabricare de preparate chimice şi alte activităţi, diferite de fabricarea/comerţul cu echipamente de procesare a cărnii, astfel că nu putea participa la selecţia de oferte organizată de reclamantă pentru implementarea proiectului „Investiţie nouă, fabrică de preparate din carne în comuna Măgureni, judeţul Prahova”.
Prin urmare, oferta declarată câştigătoare nu poate fi apreciată ca fiind a unui furnizor, cheltuiala fiind astfel neeligibilă.
Mai mult, deşi, conform pct. 20 din cap.VI, adjudecarea contractelor de achiziţii, anexa IV din contractul de finanţare, intimatei-reclamante îi revenea asumarea răspunderii pentru corectitudinea traducerii ofertelor, aceasta nu a prezentat argumente şi dovezi concludente şi verosimile referitoare la neconcordanţele de traducere prezentate şi analizate cu ocazia controlului, menţionate şi în cuprinsul procesului-verbal de constatare întocmit de autoritatea recurentă în cauză.
Faţă de cele reţinute, apărările formulate în acest sens de intimata-reclamantă nu pot fi apreciate ca întemeiate.
În altă ordine, conform adresei de răspuns nr. 20205 din 22 septembrie 2009 a O.L.A.F. către recurentă, nici cealaltă societate care a participat la selecţia de oferte, SC S.I.S. SRL nu este distribuitor de utilaje de procesare carne, echipamente de ambalare, marcare, etichetare, igienizare şi de laborator, fiind producător de agregate frigorifice civile şi industriale, astfel că nu putea participa la selecţia de oferte menţionată.
În consecinţă, nici această ofertă nu poate fi considerată ca provenind de la un furnizor de echipamente supuse selecţiei de oferte lansată de reclamantă în calitate de beneficiar, cum impuneau prevederile contractuale şi legale menţionate.
Mai mult, ofertele nu satisfac nici cerinţa de a fi transmise de entităţi economice reale, conform cap I pct. 1 din anexa IV, Instrucţiei de achiziţii din contractul de finanţare.
Conform raportului O.L.A.F., a cărui valoare probantă nu a fost contestată (filele 104-109 dosar fond), cât şi corespondenţei derulate cu autoritatea pârâtă cu privire la investigaţia asupra ofertelor false depuse şi utilizate de către societăţi în cadrul finanţării din fonduri S.A.P.A.R.D., printre care este enumerată şi reclamanta (filele 74-82 dosar fond), ofertele emise în numele companiei italiene SC S.I.S. SRL, sunt false.
În consecinţă, toate aceste fapte, dovedite de recurentă şi care au condus la emiterea actelor contestate, constituie „nereguli” şi „neregularităţi” în accepţiunea art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 şi art. 17 alin. (1) din contractul de finanţare anexa I, prevederi generale.
Potrivit acestor dispoziţii legale şi contractuale, „neregula” reprezintă „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport de dispoziţiile legale naţionale şi/ sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de acesta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”.
Prin „neregularitate” se înţelege „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectarea prevederilor memorandumurilor de finanţare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, rezultată dintr-o acţiune sau omisiune de către beneficiar care printr-o cheltuială neeligibilă are ca efect prejudicierea Comunităţii Europene şi a României”.
Aceste nereguli constatate au condus, evident, potrivit art. 17 alin. (3) şi (4) din anexa I la contractul de finanţare asumat, la declanşarea procedurii de recuperare a debitului, fiind întocmite procesul-verbal şi decizia, acte administrative fiscale contestate în cauză şi apreciate ca legale de instanţa de recurs.
Faţă de toate considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază că sunt fondate criticile recurentei-pârâte, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind netemeinică şi nelegală sentinţa recurată prin care s-a confirmat legalitatea actelor administrative contestate, acţiunea formulată de reclamantă fiind neîntemeiată.
Nu pot fi reţinute ca fondate argumentele reclamantei în justificarea temeiniciei şi legalităţii acţiunii formulate, întemeiate pe concluziile expertizei judiciare întocmită în cauză.
Expertiza contabilă dispusă potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., are rolul de a oferi instanţei o opinie de specialitate asupra documentaţiei financiar-contabile supusă analizei, dar concluziile acesteia pot fi înlăturate, motivat, întrucât în aprecierea probelor intervine raţionamentul judecătorului, care o poate corela cu toate celelalte probe administrate şi o analizează prin prisma normelor juridice aplicabile în materie.
Astfel, raportul de expertiză întocmit în cauză nu poate fi apreciat ca fiind concludent în ceea ce priveşte situaţia de fapt şi de drept, faţă de cele reţinute de instanţa de recurs, în raport de toate celelalte probe administrate.
Mai mult, cum s-a statuat, atributul aplicării dispoziţiilor legale incidente în cauză, revine instanţei de judecată, nu expertului.
În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva Sentinţei nr. 164 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea reclamantei SC D.P. SRL Măgureni, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2036/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2048/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
