ICCJ. Decizia nr. 2130/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2130/2012
Dosar nr. 6806/2/2010
Şedinţa publică de la 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1) Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi precizată, la data de 17 ianuarie 2011, reclamanta SC I. SRL Călăraşi, în contradictoriu cu pârâţii G.R., M.A.D.R. şi D.G.A.D.R. Călăraşi, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să-i fie recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia, în conformitate cu prevederile Legii nr. 381/2002 de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2009 în cuantum de 287,476,93 lei, obligarea ministerului pârât să elaboreze proiectul de hotărâre şi să sesizeze G.R. şi obligarea G.R. să adopte o hotărâre prin care să declare stare de calamitate naturală în anul 2009 în zonele agricole din judeţul Călăraşi, în care culturile de grâu însămânţate în anul 2008 au fost afectate în proporţie de peste 30 % din producţie.
De asemenea, s-a cerut obligarea pârâtelor în solidar la repararea pagubei ce i-a fost cauzată reclamantei, prin plata de despăgubiri pentru daunele materiale cauzate prin nesoluţionarea cererii societăţii.
În drept a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554 din 02 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale, Normele metodologice de aplicare a legii nr. 381/2008.
b) Întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinările formulate în cauză pârâţii M.A.D.R. şi G.R. au invocat, pe cale de excepţie, netimbrarea, prematuritatea inadmisibilitatea, rămânerea fără obiect şi tardivitatea cererii de chemare în judecată. G.R. a invocat lipsa calităţii procesuale pasive pentru capetele de cerere 1, 2 şi 4 din acţiunea precizată.
b) s entinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 4469 din 27 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, respins excepţiile inadmisibilităţii, a prematurităţii, a rămânerii fără obiect, a netimbrării şi a lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiate.
A admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardiv formulată acţiunea reclamantei SC I. SRL Călăraşi, în contradictoriu cu pârâţii M.A.D.R., G.R. şi D.A.D.R. Călăraşi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
- excepţia netimbrării este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar;
- excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a G.R. şi a M.A.D.R. sunt neîntemeiate, având în vedere că există o identitate între persoana acestor pârâţi şi persoanele în contradictoriu cu care, reclamanta are dreptul să pretindă şi să îşi valorifice pretenţiile deduse judecăţii;
- excepţia prematurităţii este neîntemeiată în raport de faptul că prin cererea precizatoare, reclamanta a solicitat obligarea G.R. la emiterea hotărârii de declarare a stării de calamitate naturală pentru anul 2009 în judeţul Călăraşi.
- excepţia inadmisibilităţii este neîntemeiată prin raportare la faptul că obiectul acţiunii îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâţilor de a soluţiona pretenţiile societăţii reclamante, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la plângerea prealabilă.
- excepţia rămânerii fără obiect este neîntemeiată, având în vedere că, prin Legea nr. 281/2010 care a abrogat Legea nr. 381/2002 se menţionează că măsurile adoptate în baza actului normativ abrogat, aflate în derulare la acel moment, se finalizează conform dispoziţiilor aflate în vigoare la momentul iniţierii acestora.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii, prima instanţă a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
- Potrivit Legii nr. 381/2002 şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, cererile şi actele de constatare se depun la D.G.A. şi D.R.J. (art. 9 - 12 Legea nr. 381/2002 şi 9 şi 14 Ordin nr. 419/2002).
- Astfel, având în vedere dispoziţiile legale arătate, reclamanta a înregistrat un număr de 2 documentaţii la D.A.D.R. Călăraşi, în vederea acordării de despăgubiri pentru cultura de grâu, la data de 18 iunie 2009, respectiv 19 iunie 2009 (nr. 1911 şi nr. 1915).
- În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că pârâţii nu au emis un act administrativ, dar nici nu au comunicat pârâtei un refuz expres de soluţionare a cererilor acesteia din luna iunie 2009, astfel încât termenul de decădere de un an începe să curgă de la data expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, calculat de la data înregistrării cererilor, în care autoritatea trebuia să îi răspundă reclamantei.
- Reclamanta a introdus acţiunea la data de 27 iulie 2010, peste termenul legal de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, care s-a împlinit la data de 19 iulie 2010, calculat de la 18 iulie 2009, respectiv 19 iulie 2009, când au expirat cele 30 de zile de la înregistrarea cererilor la autoritatea pârâtă.
- Prin urmare, a conchis prima instanţă că, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada că a fost împiedicată de motive temeinice să introducă cererea înlăuntrul acestui termen, cererea este tardiv formulată.
2) Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC I. SRL Călăraşi
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că instanţa de fond a reţinut greşit că excepţia tardivităţii acţiunii este întemeiată.
S-a precizat că în raport de obiectul acţiunii, respectiv recunoaşterea dreptului societăţii de a beneficia de despăgubiri pentru prejudiciile materiale conform Legii nr. 381/2002 precum şi obligarea pârâţilor la a îndeplini toate formalităţile legale pentru acordarea efectivă a despăgubirilor potrivit art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, acţiunea este formulată în termenul legal.
Se arată că documentaţia a fost depusă potrivit dispoziţiilor Legii nr. 381/2002, însă autorităţile au tergiversat soluţionarea cererilor, motiv pentru care s-au adresat cu plângere Ministerului Agriculturii înregistrată la data de 23 aprilie 2010, şi la această dată trebuia să se raporteze prima instanţă.
A mai susţinut că potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002, până la acordarea despăgubirilor trebuie parcurse mai multe etape, având în vedere că D.A. Călăraşi are competenţa doar de a primi cererile şi documentaţia aferentă şi de ale centraliza, ulterior aceasta fiind transmisă ministerului, care face propunerea către G.R. în vederea adoptării hotărârii privind plata despăgubirilor.
b) Analiza motivelor de recurs
Din examinarea motivelor de recurs, a legislaţiei aplicabile şi a situaţiei de fapt existente în cauză se reţin următoarele:
Situaţia de fapt
Reclamanta a înregistrat la data de 18 iunie 2009, respectiv 19 iunie 2009 la D.A.J. Călăraşi un număr de două cereri în vederea acordării de despăgubiri pentru cultura de grâu şi orezoaică calamitată în anul 2009.
Acţiunea a fost introdusă la 27 iulie 2010.
Instanţa a respins acţiunea reţinând ca fiind fondată excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004:
- art. 11 alin. (1) „Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: (..) lit. (c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii”;
Art. 11 alin. (2) „Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz”
Art. 2 alin. (1) lit. (h) - „nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
În raport de prevederile legale care reglementează termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ, se constată că motivele de recurs sunt nefondate.
Termenele de introducere a acţiunii la instanţa de contencios administrativ sunt reglementate expres în art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei se pot introduce în termen de 6 luni de la expirarea termenului de soluţionare a cererii.
Termenul de soluţionare a unei cererii este, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, şi art. 2 alin. (1) lit. h), de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
În cazul procedurilor de acordare a despăgubirilor culturilor calamitate Legea nr. 381/2002 nu se prevede un alt termen de soluţionare a cererii, astfel că se aplică termenul de 30 de zile reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că cererile pentru acordarea despăgubirilor s-au depus la data de 18 iunie 2009, respectiv 19 iunie 2009, societatea reclamantă ar fi trebuit să primească un răspuns privind soluţionarea acestora până la 19 iulie 2009.
Luând în considerare însă susţinerile reclamantei, în sensul că procedura reglementată de Legea nr. 381/2002, până la acordarea despăgubirilor, prevede parcurgerea mai multor etape, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu este aplicabil termenul de prescripţie de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, ci acela de decădere de un an de zile prevăzut de art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, mai favorabil societăţii reclamante.
Chiar şi în aceste condiţii, societatea reclamantă nu înţeles să se prevaleze de calea acţiunii în contencios administrativ în termenul legal, nefiind diligentă din acest punct de vedere, mai ales că adresându-se M.A.D.R. la data de 23 aprilie 2010 şi trecând din nou 30 de zile fără a primi un răspuns, avea posibilitatea să se adreseze imediat instanţei de contencios administrativ.
Interpretarea recurentei-reclamante în sensul că termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, începe să curgă de la expirarea celor 30 de zile calculate de la 23 aprilie 2010, când s-a adresat ministerului, nu poate fi primită, neavând niciun temei legal. Aceasta, deoarece, demersul judiciar al societăţii reclamante se întemeiază pe refuzul nejustificat al autorităţilor pârâte de a-i soluţiona cererea formulată potrivit Legii nr. 381/2002, context în care plângerea prealabilă nu este obligatorie, iar cererea din 23 aprilie 2010 adresată de reclamantă ministerului, nu poate avea acest regim şi oricum, dacă se dorea parcurgerea acestei proceduri prealabile, aceasta trebuia efectuată în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de 30 de zile în care autorităţile cu atribuţii conferite de Legea nr. 381/2002 trebuiau să ofere măcar un răspuns dacă nu soluţionarea cererii.
Prin urmare, termenul de decădere de un an de zile calculat de la data introducerii cererii, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este aplicabil situaţiei de fapt deduse judecăţii şi acesta s-a împlinit pe data de 19 iunie 2010, potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ.
Or, demersul judiciar al societăţii recurente a fost introdus pe rolul instanţei de contencios administrativ la data de 27 iulie 2010, cu depăşirea termenului legal menţionat mai sus.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în baza art. 312 C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC I. SA, împotriva sentinţei civile nr. 4469 din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6332/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2138/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
