ICCJ. Decizia nr. 2138/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2138/2012
Dosar nr. 814/42/2011
Şedinţa publică de la 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti sub nr. 814/42/2011, reclamanta U.A.T.M. Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.C.V.U.F.C. din Cadrul M.D.R.T. suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 59428 din 05 august 2011 încheiat la data de 04 august 2011 de către D.C.V.U.F.C. privind constatarea neregulilor şi stabilirea creanţei bugetare, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei împotriva acestui act administrativ, în baza prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, s-a arătat faptul că, prin procesul verbal de constatare nr. 59428 din 05 august 2011, încheiat în urma verificărilor efectuate cu privire la Contractul de finanţare nr. 523 din 03 septembrie 2009 privind proiectul „Consolidare, reabilitare şi modernizare C.N.C.C. (corp A + B) Târgovişte al cărui beneficiar este U.A.T.M. Târgovişte, s-a stabilit un debit în sumă totală de 1.574.363,01 lei, constând în cheltuieli neeligibile aferente desfăşurării acestui proiect.
A susţinut reclamanta că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat” şi „iminenţa producerii unei pagube”.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, O.U.G. nr. 66/2011.
Prin sentinţa nr. 317 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare formulată în contencios administrativ de reclamanta U.A.T.M. Târgovişte, prin reprezentanţi legali, în contradictoriu cu pârâta D.C.V.U.F.C. din cadrul M.D.R.T.
A dispus restituirea cauţiunii în sumă de 31.487,26 lei, depusă cu Ordinul de Plată ne. A 110 din 4 noiembrie 2011.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
- prin procesul verbal de constatare încheiat de D.C.V.U.F.C. la data de 04 august 2011, privind contractul de finanţare 523 din 03 septembrie 2011 având ca beneficiar U.A.T.M. Târgovişte jud. Dâmboviţa, privind „Consolidarea, reabilitarea şi modernizarea C.N.C.C. (corp A+B) Târgovişte s-au constatat unele nereguli, aşa cum rezultă din procesul verbal, pentru care s-a stabilit ca beneficiarul datorează autorităţii competente în gestionarea fondurilor comunitare un debit în valoare de 1.574.363,01 lei, fonduri ce trebuiesc rambursate, creanţa bugetară având ca scadenţă 30 de zile de la data comunicării titlului.
- În urma verificării privind progresul proiectului s-au constatat unele nereguli constând în executarea lucrărilor la pardoseli din parchet şi lucrările la învelitoare care au fost realizate altfel de cum prevedea caietul de sarcini, motiv pentru care cheltuielile decontate au fost constatate neeligibile.
- Reclamanta prin cererea cu care a investit instanţa, nu contestă cele stabilite prin procesul verbal, dar arată că nu s-au încălcat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, în sensul nerespectării prevederilor contractuale sau cele prevăzute în caietul de sarcini şi memoriul tehnic, arătând că fiecare lucrare a fost executată în baza unor note tehnice cu acordul proiectantului de specialitate. Executarea lucrărilor în acest fel, susţine reclamanta nu este de natură să atragă consecinţe asupra fondurilor alocate, atâta timp cât bugetul alocat nu a fost depăşit.
Pe baza aceste situaţii de fapt, prima instanţă a reţinut că din dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură vremelnică şi provizorie şi se poate dispune în cazul în care sunt cumulativ îndeplinite cerinţele legale expres prevăzute, cazul bine justificat şi iminenta pagubă.
A constatat curtea de apel că, în cauză, faţă de actele dosarului şi susţinerile părţilor, aparent nu se poate deduce îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat, neexistând indicii care să ducă la o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, respectiv la constatările stabilite prin procesul verbal. Aceasta, întrucât chiar reclamanta recunoaşte că lucrările ce fac obiectul constatărilor au fost efectuate aşa cum se arată în procesul verbal, dar numai cu ocazia administrării probatoriilor şi analizei asupra fondului cauzei se poate stabili dacă modalitatea de executare respectă caietul de sarcini care a stat la baza atribuirii contractului, şi dacă cheltuielile efectuate în acest sens sunt sau nu eligibile.
Reţinând faptul neîndeplinirii condiţiei existenţei cazului bine justificat, curtea de apel a apreciat cererea de suspendare ca fiind nefondată, chiar dacă prin executarea actului administrativ, reclamantei în prezent i s-ar crea un disconfort financiar şi nu neapărat o pagubă atâta timp cât nu se poate stabili în acest moment dacă suma este sau nu datorată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta U.A.T.M. Târgovişte, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticile aduse sentinţei atacate, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că, în mod eronat, prima instanţă nu a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece aspectele reţinute în procesul-verbal de control sunt neconforme cu realitatea, iar actul administrativ contestat reprezintă titlu de creanţă ce poate fi pus în executare de către autoritatea pârâtă, situaţie care ar afecta grav patrimoniul şi activitatea reclamantei.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din expunerea anterioară a lucrărilor din dosar, recurenta-reclamantă a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ pentru suspendarea executării Procesului-verbal de constatare nereguli şi stabilire creanţe bugetare nr. 59428 din 5 august 2011.
Măsura de suspendare a executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în sarcina cărora actul administrativ dă naştere unor obligaţii, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ învestită cu acţiunea în anulare. Sau, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională [(decizia nr. 349 din 24 aprilie 2012 (M. Of., nr. 394/13.06.2012)], „dreptul de a solicita suspendarea executării unui act administrativ […] constituie o garanţie procesuală aflată la îndemâna părţii interesate pentru evitarea efectelor negative pe care punerea în executare a actului administrativ unilateral a cărui anulare s-a solicitat le-ar putea avea asupra acesteia”
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Îndeplinirea celor două condiţii este verificată în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau impozabil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.
Înalta Curte constată că, în speţă, prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, raportat la aspectul că nu s-a făcut dovada aparenţei de nelegalitate a actului administrativ, aspectele reliefate de reclamantă fiind chestiuni ce ţin de cercetarea pe fond a cauzei, situaţie ce excede limitelor soluţionării cererii de suspendare, impuse de dispoziţiile art. 14 din legea contenciosului administrativ.
De altfel, la momentul soluţionării prezentului recurs, prin sentinţa 53 din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei U.A.T.M. Târgovişte privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.
De aceea, cel puţin la nivelul aparenţei dreptului, în acord cu cele reţinute de judecătorul primei instanţe, Înalta Curte constată că nu există un indiciu de nelegalitate al actului atacat.
În jurisprudenţa sa (spre exemplu, decizia nr. 737 din 14 februarie 2012, pronunţată în dosarul nr. 1185/44/2011), Înalta Curte a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa trebuie să îşi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Or, în cauză, în sensul celor expuse, nu suntem în prezenţa unor împrejurări vădite de fapt sau de drept care să facă dovada îndeplinirii cerinţei referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În acest sens, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată şi probatoriul administrat, reclamanta invocă motive de nelegalitate a actului contestat ce presupun o analiză în fond a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente, care au stat la baza emiterii actului contestat, examinare ce excede procedurii sumare de verificare a aparenţei dreptului reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de apel este legală şi temeinică, nefiind identificate, în sensul art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., motive de modificare sau casare a hotărârii respective.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de U.A.T.M. Târgovişte, împotriva Sentinţei nr. 317 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2130/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2139/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
