ICCJ. Decizia nr. 2144/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2144/2012
Dosar nr. 61/32/2011
Şedinţa publică de la 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - secţia a V-a civilă, P.V. în calitate de mandatar al reclamantei P.M. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001), solicitând:
1. Obligarea pârâtei să emită în regim de urgenţă, decizia pentru acordarea despăgubirilor băneşti în echivalent la standardele europene actuale, pentru imobilul (casă şi teren) situat în municipiul Bacău, (expropriat abuziv prin Decretul nr. 208/1987, demolat în anul 1988 pentru utilităţi publice) al cărui proprietar în fapt şi de drept a fost notificatorul-reclamant în prezent, P.M.;
2. Obligarea pârâtei în cauză la plata daunelor cominatorii de (100 euro) pentru fiecare zi de întârziere, începând de la data comunicării hotărârii consemnată prin Birou executor Judecătoresc, înregistrată sub nr. 15 din 17 februarie 2010.
S-a arătat în motivarea cererii că prin notificare, s-a aprobat ca fiind completat cu actele cerute de Legea nr. 10/2001, Dosarul nr. 10/542, înregistrat la Primăria Municipiului Bacău. În urma analizării dosarului menţionat, s-a emis Decizia nr. 527 din 01 martie 2005, prin care au fost aprobate despăgubirile în echivalent bănesc. Dosarul în cauză a fost transmis potrivit dispoziţiilor legii de către Primăria Municipiului Bacău, Prefecturii judeţului Bacău, care la rându-i, prin comisia sa abilitată aici, a reexaminat dosarul şi prin constatarea oficială că este completat cu toate actele cerute de lege, l-a înaintat pârâtei: Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor din Bucureşti, în anul 2006.
A mai arătat reclamanta că dosarul a fost preluat de către Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 şi deoarece în intervalul anilor 2007-2009, nu i s-a răspuns la cererile formulate în sensul comunicării despre situaţia dosarului nr. 7414/CC/2006, înregistrat la instituţia pârâtă, s-a deplasat personal, în audienţă la Bucureşti, suportând doar promisiuni şi atitudini „diplomate"; din partea funcţionarilor de birou de la Legea nr. 10/2001.
În luna ianuarie 2009 a depus o cerere de soluţionare cu prioritate a dosarului respectiv, susţinut de probe cu înscrisuri, legale şi suficient de edificatoare care în luna martie 2009, a fost aprobată în vederea soluţionării cu prioritate a dosarului nr. 7414/CC/2006, conform Adresei nr. 782781 prin care a fost anunţată oficial că s-a aprobat cu prioritate soluţionarea dosarului nr. 7414/CC, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu toate acestea, dosarul nu a fost soluţionat nici până în prezent, în urma „tăcerii"; pârâtei, reclamanta a solicitat comunicarea despre care este stadiul dosarului nr. 7414/CC, iar la data de 15 septembrie 2009, prin adresa nr. 819196, pârâta i-a răspuns că la data redactării respectivei adrese de răspuns analiza dosarului reclamantei nr. 7414/CC aflat în lucru în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este încă finalizată.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire la emiterea titlului de despăgubire.
Prin încheierea din data de 15 iunie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei competenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău - secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, la nr. 61/32/2011, la data de 28 ianuarie 2011.
La termenul din 24 martie 2011, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a admis această excepţie şi constatând că în cauză calitate procesuală pasivă are Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la cererea procuratorului reclamantei a dispus introducerea şi citarea în cauză a acestei pârâte.
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.M. - prin mandatar P.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia în Dosar nr. 7414/CC/2006, având ca obiect acordarea de despăgubiri băneşti în echivalent.
A respins, ca inadmisibilă, cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în procesul verbal al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 (fila 56 dosar instanţă) care cuprinde actele existente în dosarul privind notificarea, la poziţia 1 se regăsesc acte doveditoare a dreptului de proprietate (filele 32-34, 51, 68-69); la poziţia 2 actele din care rezultă preluarea abuzivă la stat filele 50-56, 65, la poziţia 5 dovada despăgubirilor primite şi suma acordată (fila 36), la poziţia 6 se regăsesc înscrisurile din care să rezulte că nu s-au restituit imobilele solicitate în natură sau nu s-au acordat despăgubiri în baza altor acte normative (fila 85).
De asemenea, la fila 57 din dosar, se regăseşte adresa nr. 3113 din 12 mai 2005 emisă de aceeaşi Comisie şi trimisă spre ştiinţă reclamantei, adresată Ministerului Finanţelor Publice în care sunt enumerate înscrisurile care însoţesc notificarea tăcută de reclamantă. Printre aceste înscrisuri, se regăsesc şi: copie declaraţie individuală şi globală privind impunerea veniturilor proprietăţilor clădite şi asimilate lor pentru C.Ş., autorul reclamantei (filele 1 - 6); copie carte imobil; declaraţie pe propria răspundere P.M. (fila 17), înscrisuri care atestă calitatea de proprietar a autorului reclamantei; copii decret preluare la stat, tabele, schiţă şi adresa Consiliului Judeţean nr. 4667 din 19 septembrie 2002 (filele 50, 56, 65), rapoarte de evaluare şi analiză.
La fila 58 dosar instanţă, se regăseşte adeverinţa din 7 august 2001 eliberată de Administraţia Finanţelor Publice Bacău din care se reţine că autorul reclamantei C.Ş., a figurat la rol cu imobil şi teren în suprafaţă de 375 m.p.
A mai reţinut prima instanţă că după ce reclamanta s-a adresat instanţei cu cererea prezentă, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat de la Arhivele Naţionale cazierul imobilului din Bacău, însă din lipsa datelor esenţiale de individualizare pe care nu le-a comunicat Arhivelor Naţionale, respectiv decretul şi anul în care imobilul a fost preluat de către stat şi numele proprietarului acestui imobil la data preluării, date care se regăseau în dosarul nr. 7414/CC, nu s-au comunicat relaţiile solicitate (adresa nr. 470 din 14 aprilie 2011 (fila 105)).
În acest context, prima instanţă a tăcut aplicarea Legii nr. 247/2005, care în Cap. V al Titlului VII, reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al acestora constituindu-se Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are ca atribuţii principale emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire. Dosarul reclamantei a fost înregistrat în evidenţele pârâtei în cursul anului 2006 şi ulterior, începând cu anul 2008 a formulat mai multe cereri de urgentare a emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, demersuri rămase fără rezultat.
S-a apreciat că faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen de soluţionare a cererilor privind acordarea despăgubirilor, nu poate justifica întârzierea emiterii deciziei de despăgubire într-un termen rezonabil.
Conform dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială instituită de lege.
Termenul rezonabil reprezintă o garanţie pentru soluţionarea echitabilă şi în procedura administrativă fiind recunoscut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, a concluzionat instanţa de fond că atâta vreme cât reclamanta a dus la îndeplinire toate solicitările pârâtei, făcând toate demersurile posibile pentru a pune la dispoziţia pârâtei informaţiile necesare, revine pârâtei ca şi autoritate administrativă o obligaţie legală de a găsi mijloacele necesare soluţionării cererii reclamantei şi de a aprecia cu privire la procedura de soluţionare a cererii într-un cadru legal care este dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.
Modul în care a procedat autoritatea denotă intenţia de tergiversare a soluţionării dosarului, în condiţiile în care după mai mult de 5 ani de la înregistrarea dosarului îl apreciază ca fiind incomplet şi solicită informaţii de la Arhivele Naţionale după primirea citaţiei în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere începând cu data comunicării notificării, instanţa de fond a apreciat că este inadmisibilă, având în vedre că faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire, nu poate constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din moment ce procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în urma căreia Comisia Centrală emite decizia conţinând titlul de despăgubire, nu este finalizată în prezentul litigiu.
Referitor la daunele cominatorii s-a reţinut că acestea constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenţei debitorului la executarea silită şi au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta îşi va îndeplini obligaţia asumată şi cu posibilitatea ca instanţa de judecată să le modifice dacă va considera necesar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs formulate, susţine, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei, deoarece procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind şi etapa evaluării, etapă condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.
Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materie contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligaţii într-un termen de 30 de zile.
De asemenea, se susţine că dosarul este incomplet din punct de vedere al dovedirii preluării abuzive, făcându-se în acest sens adresă la Primăria Municipiului Bacău, nefiind puse la dispoziţie aceste relaţii.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar, manifestând pasivitate şi aducând astfel atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar Dispoziţia Primarului Municipiului Cluj datează din 6 mai 2005 şi nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.
În mod corect, în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a obligat recurentul-pârât să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Criticile care vizează această soluţie sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menţionate anterior are ca atribuţie doar verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat.
Soluţia instanţei de fond se impune şi pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator şi implicit neparcurgerea etapei evaluării întru-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă depăşirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putinţă de tăgadă obligaţii în acest sens, fiind ţinută de respectarea principiului operativităţii specifice oricărei activităţi a autorităţilor administrative.
De asemenea, susţinerile recurentei-pârâte în sensul că evaluarea nu se poate realiza în lipsa unor înscrisuri referitoare la preluarea abuzivă a imobilului notificat nu poate fi reţinută, fiind corecte aprecierile primei instanţe în acest sens. Datele de care pretinde că are nevoie pentru a iniţia procedura de evaluare sunt în realitate informaţii care se regăsesc în actele anexate notificării din anul 2001, iar aceste relaţii au fost solicitate de autoritatea pârâtă după introducerea prezentei acţiuni şi la aproximativ patru ani de la înregistrarea dosarului la Comisie, constituind de fapt o procedură pro cauza.
Prin urmare, sentinţa recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât şi de dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, astfel că nu pot fi reţinute criticile aduse în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinţei civile nr. 107 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2136/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2147/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
