ICCJ. Decizia nr. 2181/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2181/2012
Dosar nr. 1228/44/2011
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 octombrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamantul B.F. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună suspendarea executării şi a efectelor Ordinului A.N.V. nr. 6990 din 02 august 2011 până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea acestui act, pronunţarea unei hotărâri executorii de drept care are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat următoarele:
Prin ordinul contestat s-a dispus încetarea raportului său de serviciu şi eliberarea sa din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal în grad profesional superior, gradaţia 4, clasa de salarizare 58 la Biroul Vamal Giurgiuleşti din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestui ordin, reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva respectivului ordin, precum şi a Ordinelor A.N.A.F. nr. 2589 din 12 iulie 2011 şi nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi a actelor subsecvente acestora, reclamantul a formulat acţiune în anulare.
Cu referire la existenţa cazului bine justificat, reclamantul arată că nelegalitatea ordinului contestat este determinată, în principal, de următoarele aspecte: actul contestat face referire la examen şi nu la concurs, cum ar fi fost legal, ţinând cont că examenul nu poate determina numai această luare a măsurii de desfacere a contractului de muncă; ordinul contestat nu a fost publicat în M. Of., aşa cum prevede în mod expres art. 55 din H.G. nr. 561/2009; conform organigramei, Biroul Vamal Galaţi a fost practic desfiinţat, întrucât din 32 de lucrători au rămas doar patru; normativele europene de control la frontiera U.E. sunt de trei lucrători vamali pe fiecare bandă-sens de trafic, iar, cum fiecare birou vamal are cel puţin 6 benzi de trafic, necesarul de persoane este de 19 persoane pe bandă; pentru a acoperi necesarul de personal, A.N.V. a dispus mutări de personal între birourile vamale fără a exista în organigrama posturi prevăzute şi bugete.
În privinţa pagubei iminente, reclamantul susţine că îndeplinirea acestei condiţii rezultă din perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice, pentru argumentele prezentate anterior.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin sentinţa civilă nr. 306 din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul B.F. şi a dispus suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 6990 din 02 august 2011 până la soluţionarea în fond a contestaţiei promovate împotriva acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare a aparenţei dreptului, iar motivele suspendării trebuie să fie temeinice şi să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalităţii actului contestat.
În speţă, instanţa a constatat că reclamantul a subsumat cerinţei legale a cazului bine justificat împrejurarea nulităţii ordinului pentru motivele dezvoltate în cuprinsul cererii de suspendare, astfel că există o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, aspect care nu este de natură a prejudeca fondul, ci rezultă dintr-o analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu.
Îndepărtarea reclamantului de la locul de muncă în care a funcţionat o perioadă considerabilă este de natură a-l lipsi în primul rând de veniturile salariale şi poate fi subsumată condiţiei pagubei iminente în accepţiunea dată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, fiind fără relevanţă în acest context dificultăţile autorităţii pârâtei în gestionarea situaţiei create de desfiinţarea unor posturi.
3. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel, a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, în nume propriu, precum şi în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul condiţiei referitoare la existenţa cazului bine justificat, se susţine că aparenţa de nelegalitate a ordinului contestat nu este dovedită de nepublicarea în M. Of. a Ordinelor nr. 2406 şi nr. 2407 din 4 iulie 2011 şi nu pot fi primite susţinerile reclamantului în sensul că în motivarea ordinului în mod greşit se face referire la examen, iar nu la concurs, fiind respectate dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999. În acelaşi sens, se arată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi nici cele ale H.G. nr. 611/2008, deoarece în speţă suntem în prezenţa unui proces de reorganizare, iar nu de ocupare a unei funcţii publice prin una din modalităţile prevăzute de aceeaşi lege.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, se arată că nici această condiţie nu este îndeplinită, întrucât reclamantul nu a dovedit iminenţa producerii pagubei invocate şi sunt lipsite de relevanţă simplele afirmaţii cuprinse în cererea de chemare în judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Conform celor expuse anterior, reclamantul B.F. a învestit instanţa, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cerere de suspendare a executării Ordinului A.N.V. nr. 6990 din 02 august 2011, prin care s-a dispus că, începând cu data de 08 august 2011, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional principal, gradaţia 4, clasa de salarizare 58 la Biroul Vamal Giurgiuleşti, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Înalta Curte constată că, în susţinerea cererii de suspendare a executării ordinului contestat, reclamantul a formulat critici cu privire la nelegalitatea actului în raport cu forma de testare profesională (examen, iar nu concurs), cu nepublicarea în M. Of., cu încălcarea art. 55 din H.G. nr. 561/2009, precum şi prin prisma consecinţelor pe care reorganizarea instituţiei le-a produs în privinţa Biroului Vamal Galaţi, respectiv a condiţiilor optime de încadrare cu personal a unităţii respective.
Prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat luând în considerare criticile de nelegalitate formulate de reclamant.
Soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat aceasta sunt lipsite însă de suport real, Curtea de Apel apreciind în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată că susţinerile reclamantului, apreciate ca atare de instanţa de fond, prin care se tinde a se face dovada aparenţei de nelegalitate, respectiv a unei serioase îndoieli în privinţa legalităţii actului, privesc în realitate aspecte de nelegalitate atât ale ordinului, cât şi ale actelor în temeiul şi în aplicarea cărora acesta a fost emis.
Or, atât analiza de legalitate a ordinului contestat, cât şi verificarea legalităţii actelor care au stat la baza emiterii ordinului presupun o cercetare în fond a cauzei, care este de competenţa instanţei învestite cu acţiunea în anulare, iar nu de către instanţa învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt şi/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Or, în cauză, se constată că niciunul dintre argumentele expuse de reclamant în faţa instanţei de fond nu se circumscrie situaţiilor reţinute ca fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat.
Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susţinerilor referitoare la condiţia prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul B.F., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, în nume propriu, precum şi în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 306 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul B.F., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2180/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2183/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
