ICCJ. Decizia nr. 2191/2012. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2191/2012
Dosar nr. 12575/280/2010
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, A.V., ministrul economiei, SC O.P. SA, Bucureşti şi M.G., director general al SC O.P. SA, Bucureşti, a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a încheierilor de întabulare ale Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Piteşti nr. 99101 din 13 decembrie 2001, nr. 10303 din 28 decembrie 2001, nr. 4567 din 16 mai 2002, nr. 5083 din 30 mai 2002, nr. 11989 din 24 octombrie 2003, nr. 11974 din 24 octombrie 2003, nr. 12178 din 28 octombrie 2003 şi nr. 12195 din 28 noiembrie 2003, cu obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.062.493 dolari SUA în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reprezentând despăgubiri pentru terenul în suprafaţa de 41.360 mp deţinut în perimetrul petrolier Vâlcele Est şi Vâlcele Vest, Judeţul Argeş.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că părinţii săi au deţinut suprafaţa respectivă de teren, astfel că se impune anularea celor 8 încheieri de întabulare în cartea funciară, ca nelegale.
La data de 16 septembrie 2009, reclamantul şi-a întregit cererea de chemare în judecată în sensul că solicită instanţei a se constata şi nulitatea certificatului de atestare seria M03 nr. 5532/22 mai 2000 emis de fostul Minister al Economiei şi Comerţului în favoarea SN P. SA.
2. Apărările formulate de pârâtul Ministerul Economiei.
Pârâtul Ministerul Economiei a formulat întâmpinare prin care a invocat: (I) excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este emis de o autoritate publică centrală, astfel că revine curţii de apel competenţa de soluţionare a litigiului; (II) excepţia prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, susţinând că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; (III) excepţia tardivităţii acţiunii, susţinând că cererea a fost formulată cu depăşirea termenului de 1 an de la data emiterii actului, cu încălcarea art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că operaţiunile de înscriere efectuate de Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Piteşti au fost realizate conform legislaţiei în vigoare, că nu există motive de nulitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, deoarece dreptul respectiv a fost dobândit de societatea comercială prin efectul legii şi nu prin act administrativ, întrucât terenurile existau în patrimoniul societăţii la data înfiinţării acesteia prin Hotărâre a Guvernului. În ceea ce priveşte cererea în despăgubiri, pârâtul a susţinut că este neîntemeiată, fiind nedovedită.
3. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3197 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Prin decizia civilă nr. 719 din 12 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti.
4. Derularea procedurii judiciare în faţa Judecătoriei Piteşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti.
La termenul din 18 aprilie 2010, reclamantul a formulat noi precizări ale acţiunii, prin care a arătat că obiectul cauzei îl constituie nulitatea absolută a următoarelor acte: certificatul de atestare seria din 22 mai 2000 emis de fostul Minister al Economiei şi Comerţului şi cele 8 încheieri de întabulare în Cartea funciară, menţionate anterior, invocând totodată excepţia necompetenţei Judecătoriei Piteşti cu solicitarea de a se declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Faţă de precizarea de acţiune, instanţa din oficiu a pus în discuţie necesitatea disjungerii solicitării privind nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 22 mai 2000, iar, prin încheierea din 25 iunie 2010, a dispus în acest sens şi a format dosarul cu nr. 12575/280/2010, suspendând judecata cauzei pentru restul solicitărilor reclamantului, în condiţiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a noului dosar format.
Judecătoria Piteşti a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a litigiului ce formează obiectul dosarul nr. 12575/280/2010, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că obiectul cauzei îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de fostul Minister al Economiei şi Comerţului.
5. Apărările formulate de pârâţi.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pârâta SC O.P. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii acţiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pârâta a susţinut că reclamantul nu a făcut dovada îndepliniri procedurii prealabile obligatorie de urmat conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la excepţia tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul a arătat că acţiunea formulată de reclamantul P.I., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a încheierilor de întabulare în Cartea Funciară, precum şi a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, a fost introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 14 iulie 2009 şi înregistrată sub nr. 29584/3/CA/2009. Pârâtul susţine că acţiunea este tardiv formulată în raport cu termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum şi cu data înscrierii actului şi a dreptului de proprietate în registrele de publicitate imobiliară.
Pârâtul a invocat şi excepţia puterii lucrului judecat a acţiunii privind nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat, arătând că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 10096/CA/2004, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Economiei şi Comerţului şi Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară, solicitând anularea aceluiaşi certificat de atestare a dreptului de proprietate, precum şi a încheierilor nr. 11974 din 24 octombrie 2000, nr. 11989 din 24 octombrie 2003 şi 12178 din 28 noiembrie 2003 emise de Judecătoria Piteşti, Biroul Carte Funciară. Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa judecării cauzei la Curtea de Apel Bucureşti. La data de 10 mai 2005, s-a dispus introducerea în cauză a SC P. SA, succesoarea în drepturi a beneficiarului actului atacat, în calitate de pârâtă. Prin sentinţa civilă nr. 1037 din 31 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantului, ca tardiv formulată, iar Curtea Supremă de Justiţie a menţinut această soluţie după judecarea recursului.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Pârâta M.G., director general al SC O.P. SA, Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că între persoana sa şi reclamantul P.I. nu a existat şi nu există niciun raport juridic de drept administrativ sau de altă natură, în legătură cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat.
Pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepţia tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată şi excepţia puterii lucrului judecat, pentru aceleaşi argumente cu cele expuse de pârâta SC O.P. SA
6. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 3282 din 9 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii privind reactualizarea despăgubirilor şi a respins această cerere ca inadmisibilă, a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea reclamantului P.I. privind nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ca tardiv formulată.
În motivarea hotărârii pronunţate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de fostul Minister al Industriei şi Comerţului în favoarea SN P SA.
Din analiza probatoriului administrat, instanţa a constatat că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 10096/CA/2004, reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Economiei şi Comerţului, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, solicitând anularea aceluiaşi certificat de atestare a dreptului de proprietate, anularea încheierilor 11974 din 24 octombrie 2000, nr. 11989 din 24 octombrie 2003 şi 12178 din 28 noiembrie 2003 emise de Judecătoria Piteşti, Biroul Carte Funciară.
Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
La data de 10 mai 2005, s-a dispus introducerea în cauză a SC P. SA succesoarea în drepturi a beneficiarului actului atacat, în calitate de pârâtă, ca parte în raportul de drept administrativ dedus judecăţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 1037 din 31 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantului, ca tardiv formulată, iar Curtea Supremă de Justiţie a menţinut această soluţie după judecarea recursului.
Curtea de apel a reţinut că, la data introducerii prezentei acţiuni pe rolul Tribunalului Bucureşti, respectiv 14 iulie 2009, era împlinit termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termen care începuse să curgă cel mai târziu la data de 31 mai 2005, când Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 1037, anterior menţionată, în cadrul litigiului în care a fost analizat acelaşi certificat de atestare a dreptului de proprietate, fiind astfel prezumată cunoaşterea conţinutului acestui act de către reclamant încă de la data introducerii acţiunii respective.
Cu privire la cererea prin care reclamantul a solicitat reactualizarea despăgubirilor, instanţa reţine că obiectul sesizării acestei instanţe îl reprezintă anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar, pe de altă parte, deşi aceste despăgubiri erau solicitate în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, avându-se în vedere soluţia de respingere a capătului principal al cererii ca tardiv formulat, cererea privind acordarea despăgubirilor este inadmisibilă, atâta timp cât nu a fost analizat fondul actului administrativ a cărui ipotetică anulare ar fi determinat o eventuală analizare pe fond a condiţiilor răspunderii delictuale a autorităţii care a emis respectivul act administrativ.
7. Calea de atac exercitată de către P.I.
Împotriva sentinţei civile nr. 3282 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul P.I., invocând dispoziţiile art. 299, 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ.
Recurentul nu şi-a structurat criticile formulate în motive de recurs. În amplul memoriu olograf de recurs (13 pagini) recurentul expune pe larg istoricul demersurilor sale administrative şi judiciare în vederea recuperării suprafeţelor de teren de pe raza comunei Merişani, Argeş, proprietatea autorilor săi, expropriate anterior anului 1990, în prezent proprietatea SC O.P. SA.
Punctual, referitor la sentinţa atacată cu recursul de faţă, Înalta Curte poate decela următoarele critici concrete:
7.1. -instanţa a omis să soluţioneze capătul de cerere privind anularea H.G. nr. 1705 din 29 noiembrie 2006, cu care fusese legal învestită prin „cererea de întregire a acţiunii”, din dosarul iniţial nr. 29.584/3/2009;
7.2. -excepţiile soluţionate de instanţă au fost invocate de „fosta pârâtă” SC P. SA iar nu de SC O.P. SA, actuala pârâtă;
7.3. – acţiunii sale nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 7 şi 11, ci ale art. III alin. (2) din titlul V al Legii nr. 247/2005.
7.4. – în cauză nu se poate invoca puterea lucrului judecat în raport de sentinţa civilă nr. 1037 din 31 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, câtă vreme în acel dosar au fost „cu totul alţi pârâţi”.
8.Apărările intimaţilor SC O.P. SA şi M.G. Prin întâmpinările formulate la data de 7 martie 2012 cei doi intimaţi au solicitat:
8.1. - constatarea nulităţii recursului în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ. întrucât aspectele nereale învederate de recurent sunt străine de obiectul cererii de chemare în judecată soluţionate de Curtea de apel, şi,
8.2. - respingerea recursului ca nefondat, întrucât a formulat acţiunea cu depăşirea termenului de decădere de 1 an care curge cel mai târziu de la pronunţarea sentinţei civile nr. 1037/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că este nefondată.
După cum rezultă din precedent, la pct. I.7.1 şi 7.4 au fost identificate critici concrete la adresa sentinţei curţii de apel, care pot fi circumscrise motivelor prevăzute la art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., aşa încât devin incidente dispoziţiile art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, potrivit căruia „indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304”
Examinând apoi legalitatea sentinţei atacate, prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor din întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Din prezentarea circumstanţelor acestei cauze (pct. I.4) se observă că, instanţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost învestită prin declinarea competenţei de către Judecătoria Sectorului 1 numai cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de către Ministerul Industriei şi Comerţului. Curtea de apel a mai soluţionat şi cererea reclamantului de „reactualizare a despăgubirilor solicitate prin acţiunea introductivă”, constatând existenţa unui raport de dependenţă cu petitul principal, în raport cu dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Toate celelalte cereri cu care fusese învestită prima instanţă de fond şi care fac obiectul dosarului nr. 29584/3/2009 exced cauzei de faţă. Contrar susţinerilor recurentului, Curtea de apel nu putea să se pronunţe asupra legalităţii H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, nefiind legal învestită şi, prin urmare, motivul de la pct. 7.1 este nefondat.
Împrejurarea că la momentul formulării primei întâmpinări şi invocării excepţilor, în cauză, avea calitatea de pârâtă SC P. SA iar ulterior calitatea procesual pasivă a fost preluată de către SC O.P. SA, continuatoarea acesteia, este complet nerelevantă.
Excepţiile care au condus la respingerea acţiunii erau, de altfel, excepţii de ordine publică, putând fi invocate şi de instanţa de judecată din oficiu.
În fine, la acelaşi punct,7.2, instanţa de recurs mai notează şi că prin întâmpinarea formulată la Curtea de Apel Bucureşti, SC O.P. SA a reiterat practic toate apărările, pe excepţie şi pe fond ale antecesoarei sale ceea ce, practic, lipseşte de orice consistenţă acest motiv de recurs.
Referitor la cadrul normativ aplicabil cererii cu care a fost învestită Curtea de Apel Bucureşti, anularea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, Înalta Curte constată că, din punct de vedere procedural, nicio dispoziţie din Legea nr. 247/2005 invocată de recurent la pct. 7.3. nu conţine dispoziţii derogatorii de la termenele şi condiţiile instituite prin Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materie.
În concret, textul legal menţionat de recurent, care face parte din titlul V al Legii nr. 247/2005 are o altă sferă de reglementare, vizând terenuri care fac obiectul Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.
Cât priveşte soluţia adoptată, de respingere, ca tardiv formulată, a cererii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de fostul Minister al Industriei şi Comerţului la data de 22 mai 2000, aceasta va fi menţinută pentru că în materia actelor administrative individuale legiuitorul a impus prin art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru motive temeinice, un termen maxim de decădere de 1 an de la data luării la cunoştinţă, termen evident depăşit în cazul de faţă, după cum bine s-a reţinut în sentinţă.
În fine, motivul invocat la pct. 7.4. nu are legătură cu sentinţa atacată, câtă vreme acţiunea nu a fost respinsă pentru existenţa puterii de lucru judecat, ci ca efect al admiterii excepţiei tardivităţii.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de Popescu Ion împotriva sentinţei civile nr. 3282 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2189/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2194/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
