ICCJ. Decizia nr. 2179/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2179/2012
Dosar nr. 1190/39/2011
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, la data de 14 noiembrie 2011 şi precizată ulterior, reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.A.F.”) şi Autoritatea Naţională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”), a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- anularea actelor emise de preşedintele A.N.A.F., respectiv a Ordinului nr. 2406 din 4 iulie 2011 prin care a fost aprobată structura organizatorică a aparatului central al A.N.V., precum şi structurile organizatorice ale direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, ale direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi ale birourilor vamale subordonate A.N.V., a Ordinului nr. 2407 din 04 iulie 2011 prin care a fost aprobat statul de funcţii al aparatului central al A.N.V., statele de funcţii ale direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi birourilor vamale, unităţi subordonate A.N.V., dar şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională, prevăzut în anexa 11, a Ordinului nr. 2589 din 12 iulie 2011 prin care fost aprobată bibliografia pentru examenul de testare profesională şi a Ordinului nr. 2619 din 15 iulie 2011 prin care s-a reglementat constituirea comisiilor de examen şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora;
- constatarea nulităţii absolute a examenului organizat în perioada 18 iulie – 29 iulie 2011;
- constatarea nulităţii absolute a actelor subsecvente emise în baza ordinelor anterior menţionate, respectiv a ordinului de încetare a raporturilor de serviciu nr. 7144 din 2 august 2011 emis de A.N.V.;
- reintegrarea sa în funcţia publică de execuţie, de inspector vamal, grad profesional asistent, gradaţia 5 la Biroul Vamal Dorneşti, din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale laşi;
- plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective, actualizată cu rata inflaţiei;
- suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 7144 din 2 august 2011 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel.
Prin sentinţa nr. 18 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare a executării şi a dispus suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 7144/2011, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că ordinul contestat a fost emis în temeiul Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 şi nr. 2407 din 4 iulie 2011, acte administrative cu caracter normativ, care nu au fost publicate în M. Of. al României, contrar prevederilor art. 5 alin. (3) şi (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V. şi ale art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, viciu aparent care pune sub îndoială actele administrative subsecvente, printre care şi actul atacat, fiind astfel îndeplinită condiţia „cazului bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. a reţinut instanţa că este îndeplinită şi cerinţa „pagubei iminente” în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul este lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistenţă grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga societate.
3. Recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel, au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V., prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi.
3.1. Recursul declarat de A.N.A.F.
Recurenta-pârâtă A.N.A.F. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Printr-o primă criticiă din recurs, recurentă-pârâtă susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare faţă de cererea de suspendare a executării Ordinului A.N.V. nr. 7144/2011.
Faţă de dispoziţiile art. 1 şi 2 din H.G. nr. 109/2009 şi ale art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere că nu sunt atacate acte emise de A.N.A.F., recurentă-pârâtă reiterează excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
3.2. Recursul declarat de A.N.V.
Recurenta-pârâtă A.N.V. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât în mod greşit Curtea de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În privinţa cazului bine justificat, recurentă-pârâtă susţine că această condiţie nu poate fi considerată îndeplinită prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, deoarece aceste aspecte vizează fondul actului şi se analizează în cadrul acţiunii în anulare. Se susţine că în mod eronat instanţa de fond s-a raportat la faptul că Ordinele A.N.A.F. nr. 2406 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011 nu au fost publicate în M. Of., întrucât acestea sunt acte administrative cu caracter individual, emise în temeiul H.G. nr. 565/2011, nefiind supuse regimului de publicare în Monitoriul Oficial, conform art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 şi art. 55 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009. Totodată, susţine recurentă-pârâtă că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 99 alin. (5) art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999, nefiind aplicabile prevederile art. 56 şi art. 57 din aceeaşi lege, respectiv cele ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
Cu referire la prevenirea unei pagube iminente, recurentă-pârâtă susţine că reclamantul nu a probat iminenţa producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului contestat.
În continuarea susţinerilor din recurs, recurentă-pârâtă expune pe larg procesul de reorganizare a instituţiei în raport dispoziţiile incidente.
4. Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant B.V.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant solicită respingerea recursurilor declarate de A.N.A.F. şi A.N.V. şi menţinerea, ca legală, a sentinţei pronunţate de Curtea de apel.
Cu referire la recursul declarat de A.N.V., intimatul-reclamant susţine că a fost declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în lipsa unei împuterniciri în acest sens, solicitând respingerea, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală. Conform susţinerilor verbale din şedinţă, intimatul nu a mai menţiunt această critică.
Intimatul-reclamant invocă excepţia lipsei de interes în promovarea recursurilor, motivat de faptul că, prin Ordinul A.N.V. nr. 206 din 30 ianuarie 2012, începând cu data de 27 ianuarie 2012 a fost suspendată executarea ordinului contestat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, iar, prin sentinţa nr. 86 din 2 martie 2012, Curtea de Apel Suceava a anulat ordinul contestat şi a dispus reintegrarea sa în funcţia publică deţinută anterior, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul cererii de suspendare, intimatul-reclamant susţine că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În susţinere, intimatul-reclamant a depus Ordinul A.N.V. nr. 206 din 30 ianuarie 2012 şi sentinţa nr. 86 din 2 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 1190/39/2011.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor.
Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Conform celor expuse anterior, reclamantul B.V. a învestit instanţa, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o acţiune având ca obiect: (I) anularea Ordinelor preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 4 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011, nr. 2589 din 12 iulie 2011 şi nr. 2619 din 15 iulie 2011; (II) constatarea nulităţii absolute a examenului organizat în perioada 18 iulie – 29 iulie 2011; (III) constatarea nulităţii absolute a actelor subsecvente emise în baza ordinelor anterior menţionate, respectiv a Ordinului A.N.V. nr. 7144 din 2 august 2011; (IV) reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior; (V) plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective, actualizată cu rata inflaţiei; (VI) suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 7144 din 2 august 2011 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa s-a pronunţat în sensul admiterii capătului de cerere privind suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 7144 din 2 august 2011 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faptul că, prin sentinţa nr. 86 din 2 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 1190/39/2011, instanţa învestită cu acţiunea în anulare a dispus anularea actului administrativ contestat, reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeaşi lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acţiunii în anulare.
În ceea ce priveşte condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiţie are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că, prin măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, acesta este lipsit de veniturile salariale ca urmare a încetării raporturilor de serviciu. Or, în situaţia în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reţine îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 18 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2178/2012. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 2180/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
