ICCJ. Decizia nr. 2189/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2189/2012
Dosar nr. 692/59/2011
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2011 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul P.Ş.O. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.O.F.M.”), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Ordinelor emise de preşedintele A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010 şi nr. 72 din 15 februarie 2011, obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin de numire în funcţia publică de conducere de director executiv la Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.J.O.F.M. Arad”), astfel cum s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, şi la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel.
Prin sentinţa civilă nr. 579 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
- a admis în parte cererea reclamantului;
- a dispus anularea parţială a Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011, în partea vizând constatarea imposibilităţii reintegrării reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Arad;
- a menţinut în rest cele două ordine;
- a obligat pârâta A.N.O.F.M. la emiterea unui nou ordin prin care să dispună reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad începând cu data eliberării sale din această funcţie, ca urmare a emiterii Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, şi până la data de 31 octombrie 2009;
- a respins în rest acţiunea;
- a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cheltuieli parţiale de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul a ocupat funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, din care a fost eliberat, ca urmare a desfiinţării acestei funcţii, în baza art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, prin Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, care a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 594/59/2009, astfel cum a fost modificată prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad şi plata diferenţei de drepturi salariale dintre funcţia de director executiv şi cea de şef de serviciu, pe care a ocupat-o după eliberarea din funcţie, începând din data de 24 aprilie 2004 şi până la reintegrarea efectivă.
În executarea acestei hotărâri judecătoreşti a fost emis Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, prin care, la art. 1, s-a dispus anularea Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009 şi, începând cu data emiterii sale, reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, iar, la art. 2, s-a dispus plata către acesta, în condiţiile legii, a diferenţelor de drepturi salariale stabilite prin hotărârile judecătoreşti arătate şi încetarea efectelor Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 397 din 22 mai 2009 (prin care acesta a fost numit în funcţia publică de şef serviciu la A.J.O.F.M. Arad).
Ulterior, pârâta A.N.O.F.M. a considerat că reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad este imposibil de realizat, întrucât persoana respectivă şi-a pierdut capacitatea de muncă în mod definitiv.
Din înscrisurile depuse la dosar că, la data expirării preavizului de 30 de zile acordat prin Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, respectiv din data numirii reclamantului în funcţia de şef serviciu la A.J.O.F.M. Arad (22 mai 2009), acesta şi-a pierdut temporar capacitatea de muncă şi a beneficiat de concedii medicale în mod neîntrerupt în perioada 22 mai 2009 - 31 octombrie 2009 (filele 60-70 dosar).
La data de 20 octombrie 2009, a fost emisă Decizia asupra capacităţii de muncă nr. 297 din 20 octombrie 2009, prin care s-a stabilit că reclamantul şi-a pierdut capacitatea de muncă, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
În baza acestei decizii, Casa Judeţeană de Pensii Arad a emis Decizia nr. 271081 din 16 noiembrie 2009 (fila 51 dosar), pentru acordarea pensiei de invaliditate, începând cu data de 01 noiembrie 2009.
La data de 28 octombrie 2009, făcând referire la pensia de invaliditate astfel stabilită, reclamantul a solicitat suspendarea raportului de serviciu în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, cererea sa fiind aprobată prin Dispoziţia A.J.O.F.M. Arad nr. 78 din 30 octombrie 2009.
Prin Decizia asupra capacităţii de muncă nr. 244 din 28 ianuarie 2010 (fila 50 dosar), s-a stabilit că reclamantul se încadrează în gradul II de invaliditate, decizia având caracter nerevizuibil. Urmare emiterii acestei decizii, A.J.O.F.M. Arad a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu a reclamantului în condiţiile art. 97 lit. a) coroborat cu art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, prin îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de acordare a pensiei de invaliditate, potrivit legii.
Văzând înscrisurile care atestă această stare de fapt, Preşedintele A.N.O.F.M. a apreciat că reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad este imposibilă, ca urmare a pierderii totale a capacităţii de muncă, astfel încât, prin Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011, s-a constatat această imposibilitate, urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999, pentru exercitarea funcţiei publice, sens în care a fost modificat Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, constatându-se imposibilă executarea obligaţiei de reintegrare şi încetarea de drept a efectelor Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 397 din 22 mai 2009, din data de la care reclamantul nu mai îndeplinea condiţiile privind starea de sănătate prevăzute de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999.
Curtea de apel a reţinut că trebuie să fie analizată legalitatea Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011.
A reţinut instanţa că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 78 alin. (2) C. muncii, reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior emiterii actului administrativ atacat în contencios administrativ reprezintă o formă de repunere a părţilor în situaţia anterioară, cu efecte retroactive, menită să creeze reclamantului o situaţie echivalentă celei în care s-ar fi aflat în cazul în care nu ar fi fost emis actul administrativ nelegal.
În concret, reclamantul trebuia să fie reintegrat în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad începând cu data eliberării sale din această funcţie, ca urmare a emiterii Ordinului Preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009 şi trecerii sale în funcţia de şef serviciu (22 mai 2009), până la data de 31 octombrie 2009, când a intervenit suspendarea de drept a raporturilor sale de serviciu, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, deoarece perioada în care a beneficiat de concedii medicale nu reprezintă un impediment pentru reintegrarea sa.
În schimb, începând cu data de 01 noiembrie 2009, întrucât, prin decizia Casei Judeţene de Pensii Arad nr. 271081 din 16 noiembrie 2009, a fost stabilit dreptul reclamantului la acordarea pensiei de invaliditate, potrivit art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, raportul său de serviciu a încetat de drept şi nu mai era îndreptăţit să ocupe funcţia publică în care trebuia reintegrat.
Nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului potrivit cărora condiţia capacităţii de muncă (a unei stări de sănătate corespunzătoare) ar fi fost impusă de legiuitor prin art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999 doar pentru situaţia recrutării funcţionarilor publici, această condiţie impunând a se verifica pe toată durata exercitării funcţiei publice, întrucât, la pierderea temporară a acestei capacităţii, intervine suspendarea de drept a raporturilor de serviciu (potrivit art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999), iar, la pierderea definitivă a acestei capacităţi, încetează de drept raportul de serviciu (conform art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999). Împrejurarea că, în cuprinsul Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011, s-a făcut referire la art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999 nu poate atrage anularea acestuia, menţiunea fiind făcută doar pentru a se releva împrejurarea că, pe durata exercitării funcţiei publice, este necesară o stare de sănătate corespunzătoare.
De asemenea, a reţinut Curtea de apel că sunt aplicabile prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în sensul că acesta a îndeplinit cumulativ condiţiile de vârstă şi de stagiu de cotizare prevăzute de lege pentru acordarea pensiei de invaliditate (enumerată expres în cuprinsul normei menţionate), raportul său de serviciu încetând astfel de drept la data acordării pensiei de invaliditate, în condiţii similare pensiei pentru limită de vârstă.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la emiterea unui act de reintegrare pentru perioada ulterioară datei de 31 octombrie 2009, precum şi la cererea de acordare a drepturilor băneşti constând în diferenţa dintre salariul cuvenit, pentru funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad şi veniturile efectiv încasate ulterior datei de 22 mai 2009, Curtea de apel a reţinut că reclamantul a beneficiat de indemnizaţii de concediu medical şi pensie de invaliditate pe toată perioada ulterioară emiterii Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, astfel încât repunerea sa în situaţia anterioară emiterii actului nu implică plata unor sume de bani, acesta beneficiind de indemnizaţiile menţionate ca un venit de înlocuire a sumelor ce le-ar fi obţinut în cazul în care nu ar fi avut alterată capacitatea de muncă.
Pentru perioada ulterioară emiterii deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate, reclamantului nu i se cuvin drepturi băneşti salariale, întrucât raportul său de serviciu a încetat de drept, astfel încât acesta nu s-ar mai fi putut afla în exercitarea funcţiei publice, prestând activitatea pentru care i s-ar cuveni drepturi băneşti.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea de apel a reţinut că este neîntemeiat şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ pentru plata unor drepturi salariale şi cel referitor la acordarea unor daune morale, în condiţiile în care reclamantul nu a arătat care este prejudiciul nepatrimonial suferit ca urmare a conduitei pretins nelegale a pârâtei, pentru care să pretindă sume în compensare.
3. Recursul declarat de pârâta A.N.O.F.M.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul celor arătate în continuare.
Pentru punerea în executare a sentinţei nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, a fost emis Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Arad şi plata, în condiţiile legii, a sumelor la care a fost obligată instituţia.
Ulterior, constatându-se că, în temeiul Deciziei nr. 271081 din 16 noiembrie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Arad, reclamantul este pensionar de invaliditate de la data de 01 noiembrie 2009, iar, prin Decizia nr. 244 din 28 ianuarie 2010 emisă de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, Oficiul/cabinetul de expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă Arad, s-a constatat că reclamantul şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, A.J.O.F.M. Arad a emis Dispoziţia nr. 51 din 10 februarie 2010, prin care a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, începând cu data de 01 februarie 2010.
Având în vedere faptul că reclamantul şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, astfel că nu mai îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999, prin Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 75 din 15 februarie 2011 a fost modificat Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, constatându-se în mod corect imposibilitatea reintegrării reclamantului în funcţia publică deţinută anterior, cu respectarea dispoziţiilor respective şi ale art. 99 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege.
Totodată, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, întrucât repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului administrativ anulat se realizează prin plata sumelor prevăzute în sentinţa nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, astfel că nu se impunea reintegrarea retroactivă a intimatului în funcţia publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Arad, având în vedere că persoana respectivă nu mai îndeplinea cerinţa referitoare la starea de sănătate prevăzută de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că reclamantul P.Ş.O. a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ prin care a solicitat: 1) anularea Ordinelor preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010 şi nr. 72 din 15 februarie 2011; 2) obligarea pârâtei A.N.O.F.M. la emiterea unui nou ordin de numire în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, astfel cum s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5039 din 17 noiembrie 2010; 3) obligarea pârâtei A.N.O.F.M. la plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei.
Istoricul cronologic al împrejurărilor de fapt şi de drept necontestate în litigiul dedus judecăţii se prezintă în sensul celor arătate în continuare:
- Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, se dispune eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, la finalul unei perioade de 30 de zile, acordate cu titlu de preaviz, respectiv la data de 25 mai 2009;
- Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 397 din 22 mai 2009, se dispune numirea reclamantului în funcţia de şef serviciu;
– în perioada mai - octombrie 2009, reclamantul se află în concediu medical, conform certificatelor medicale depuse în copie la filele 60-70 ale dosarului Curţii de apel;
- Dispoziţia A.J.O.F.M. Arad nr. 78 din 30 octombrie 2009, se dispune suspendarea raportului de serviciu la cererea reclamantului în temeiul dispoziţiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999;
- Decizia nr. 271081 din 16 noiembrie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Arad, începând cu data de 01 noiembrie 2009, sunt stabilite drepturile de pensie ale reclamantului;
- Decizia nr. 244 din 28 ianuarie 2010 emisă de Oficiul de expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă ARAD III, se constată că reclamantul şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, reţinându-se că invaliditatea s-a ivit la data de 02 octombrie 2009;
- sentinţa nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, prin care se dispune: (I) anularea Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009; (II) reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad; (III) plata diferenţei de drepturi salariale dintre funcţia menţionată şi cea de şef de serviciu, de la 24 aprilie 2009 şi până la reintegrarea efectivă; (IV) respingerea cererii de obligare a A.N.O.F.M. la plata unor daune morale în sumă de 5.000 lei;
- Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011, se dispune: (I) anularea Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009; (II) constatarea imposibilităţii de reintegrare a reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Arad, ca urmare a pierderii în totalitate a capacităţii de muncă (prin Decizia nr. 244 din 28 ianuarie 2010 emisă de Oficiul de expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă ARAD III) şi, pe cale de consecinţă, a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999; (III) plata în condiţiile legii a sumelor prevăzute în sentinţa nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5039 din 17 noiembrie 2010;
Atâta vreme cât reclamantul, prin acţiunea introductivă a solicitat doar anularea Ordinelor preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010 şi nr. 72 din 15 februarie 2011 şi obligarea pârâtei A.N.O.F.M. la emiterea unui nou ordin de numire în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei, rezultă că instanţa de contencios administrativ este învestită, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, cu controlul de legalitate al Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011.
Este adevărat că, prin sentinţa nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, instanţa a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de corespunzătoare de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, precum şi plata către reclamant a diferenţei de drepturi salariale dintre funcţia de director executiv şi cea de şef serviciu, cu începere de la 24 aprilie 2009 şi până la reintegrarea efectivă.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că problema de drept ce se cere a fi dezlegată priveşte legalitatea celor dispuse prin actul contestat în prezenta cauză, sub aspectul constatării imposibilităţii de reintegrare a reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, pe care o deţinea anterior emiterii Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, anulat prin sentinţa nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5039 din 17 noiembrie 2010.
Se observă că, reclamantul nu contestă dispoziţiile actului administrativ contestat sub aspectul obligaţiei A.N.O.F.M. de a-i plăti diferenţa de drepturi salariale dintre funcţia de director executiv şi cea de şef serviciu, cu începere de la 24 aprilie 2009 şi până la reintegrarea efectivă.
În aplicarea principiului de drept al repunerii în situaţia anterioară, decelat din dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 78 alin. (3) C. muncii, Curtea de apel a apreciat că reclamantul trebuia să fie reintegrat în funcţia publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad începând cu data eliberării sale din această funcţie, ca urmare a emiterii Ordinului Preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009 şi trecerii sale în funcţia de şef serviciu (22 mai 2009), până la data de 31 octombrie 2009.
Analizând legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de instanţa de fond sub aspectul reintegrării reclamantului în funcţia de director executiv al A.J.O.F.M. Arad pentru perioada cuprinsă între 22 mai 2009 şi 31 octombrie 2009, Înalta Curte constată că interpretarea instanţei de fond nu poate fi acceptată, atâta timp cât, potrivit înscrisurilor (certificate medicale) depuse în probaţiune de pârâta A.N.O.F.M. (filele 60-70 la dosarul de fond), rezultă că, în perioada mai - octombrie 2009, reclamantul s-a aflat în concediu medical, situaţie care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999, conform cărora „Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: […] h) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii”.
Astfel fiind, în mod legal autoritatea publică pârâtă a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999, conform cărora „Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: […] are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate”.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile citate, din moment ce, în perioada mai - iunie 2009, reclamantul s-a aflat într-o situaţie de suspendare a raportului de serviciu, întrucât nu avea o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice, în mod legal şi temeinic, prin actul administrativ contestat pârâta a constatat imposibilitatea reintegrării reclamantului în funcţia publică de director executiv al A.J.O.F.M. pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la starea de sănătate corespunzătoare impusă de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999.
Soluţia instanţei de fond sub aspectul capătului de cerere referitor la plata de daune morale este legală şi temeinică, cu atât mai mult cu cât, pentru considerentele expuse, instanţa de recurs urmează a modifica sentinţa pronunţată de Curtea de apel în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă împotriva sentinţei civile nr. 579 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul P.Ş.O., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2183/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2191/2012. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
