ICCJ. Decizia nr. 2231/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2231/2012
Dosar nr. 1351/59/2011*
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.F.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 7217 din 02 august 2011 prin care s-a dispus eliberarea din funcţia publică deţinută anterior, reintegrarea reclamantului şi plata despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate şi recalculate, până la data reintegrării în funcţie; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că prin Ordinul nr. 7217 din 2 august 2011 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu a reclamantului prin eliberarea din funcţia publică, ordin ce a fost emis cu încălcarea art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 întrucât în speţă nu există niciun fel de dovadă cu privire la modificarea activităţii în cadrul Biroului vamal N. care să justifice modificarea atribuţiilor cu mai mult de 50% ţinând cont şi de faptul că în urma restructurării urmau să îşi desfăşoare efectiv activitatea doar trei funcţionari publici de execuţie ce trebuiau să îndeplinească atribuţiile unui număr de 21 de lucrători vamali, existenţi anterior.
Un alt motiv de nelegalitate îl reprezintă încălcarea prevederilor art. 100 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 nefiind respectate criteriile şi procedurile impuse imperativ ca fiind prealabile eliberării din funcţia publică şi organizării examenului de departajare. Reclamantul apreciază că este prematură organizarea examenului pentru ocuparea posturilor vacante deoarece în lipsa actului administrativ de eliberare din funcţia publică, aceste posturi nu pot fi considerate vacante.
Reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva Ordinului nr. 7217 din 2 august 2011 respinsă prin Adresa nr. 47744 din 22 august 2011.
În drept s-au invocat prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 99, 100 şi 106 din Legea nr. 188/1999.
Prin completarea acţiunii introductive reclamantul a solicitat suspendarea executării ordinului atacat apreciind că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004. Cererea de suspendare fiind respinsă prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 7 noiembrie 2011.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 551 din 5 decembrie 2011 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, reţinând în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte criteriul privind cumularea unui punctaj minim pentru fiecare din cele două probe ale examenului, care în concepţia reclamantului ar contraveni dispoziţiilor legale în vigoare, fiind necesar ca în fapt promovarea să se realizeze în funcţie de media obţinută, Curtea reţine că o asemenea susţinere este neîntemeiată întrucât modalitatea de organizare şi promovare a examenului în discuţie a fost stabilită prin prevederile Ordinului ANAF nr. 2407/2011 de care reclamantul a luat la cunoştinţă cel mai târziu la data înştiinţării din 5 iulie 2011 iar dacă acesta aprecia că procedura de examen contravine vreunor dispoziţii legale în vigoare, avea posibilitatea de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ competente ordinul în discuţie.
Instanţa apreciază că dispoziţiile cuprinse în H.G. nr. 611/2008 privind organizarea carierei funcţionarilor publici nu sunt aplicabile în speţă întrucât examenul la care face referire art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188 din 99 republicată, reprezintă un examen ce se organizează strict de către instituţia publică supusă reorganizării şi îi vizează numai pe funcţionarii publici angajaţi ai acesteia, neputându-se identifica în fapt cu concursul de recrutare al funcţionarilor publici reglementat de art. 16 şi urm. din H.G. 611/2008 căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 39 invocate de reclamant.
Cât priveşte aspectul legat de bibliografia de concurs care ar fi fost deosebit de stufoasă raportat la timpul scurt existent până la desfăşurarea examenului este nerelevant în speţă întrucât, din lecturarea bibliografiei depusă la dosar rezultă că pentru fiecare serviciu, birou sau compartiment s-a prevăzut o documentaţie specifică ce a vizat exclusiv legislaţia vamală, naţională şi comunitară.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs reclamantul D.F.G., indicând ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile legale, întrucât a apreciat eronat că reducerea numărului de posturi s-a făcut în temeiul Ordinului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 4 iulie 2011, deşi astfel cum rezultă din ordinul atacat, acesta a fost emis în temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 şi în consecinţă, intimata trebuia să facă dovada că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 100 alin. (4) din lege, respectiv faptul că reducerea postului este justificată doar în situaţia în care atribuţiile aferente se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
În consecinţă, susţine recurentul în cauză nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 invocat ca temei de drept al emiterii ordinului atacat.
Recurentul a mai susţinut că instanţa de fond nu a reţinut faptul că la emiterea preavizului nr. 37663 nu au fost respectate procedurile şi criteriile stabilite prin dispoziţiile art. 100 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999, şi care erau prealabile eliberării sale din funcţia publică şi organizării examenului de departajare, iar instanţa nu a făcut nicio dovadă a faptului că ar fi efectuat verificarea respectării criteriilor prevăzute de aceste dispoziţii legale.
Totodată, recurentul a susţinut că preavizul comunicat a fost emis prematur şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, respectiv a fost emis la o dată la care postul său nu era desfiinţat şi fără respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 99 alin. (1) din lege.
În ceea ce priveşte legalitatea modului de organizare a examenului de departajare, recurentul a susţinut că nu a respectat termenul prevăzut de dispoziţiile art. 39 din H.G. nr. 611/2008 privind Normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, iar instanţa de fond a reţinut că aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în cauză.
Intimata Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică şi respingerea recursului formulat susţinând în esenţă că ordinul atacat de reclamant a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale.
Examinând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele în continuare prezentate.
În fapt obiectul cererii formulate de reclamant l-a constituit ordinul nr. 7217 din 2 august 2011 emis de intimata Autoritatea Naţională a Vămilor prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al acestuia, din funcţia publică de execuţie deţinută anterior în cadrul Biroului Vamal N. din cadrul DRAOV Timişoara, în baza art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant cu privire la încălcarea art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 republicată, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa criticată faptul că emiterea ordinului atacat a fost determinată de Ordinele Preşedintelui ANAF nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcţii ale ANV - aparat central şi structuri subordonate, ordine prin care s-a dispus reducerea numărului de posturi de la un număr de 4586 la un număr de 3159 de posturi.
În cauză, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat au fost respectate dispoziţiile legale privind organizarea unui examen în condiţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru testarea profesională a funcţionarilor publici şi personalului încadrat din cadrul aparatului central al ANV, al direcţiilor regionale, direcţiilor judeţene şi a Municipiului Bucureşti, ale căror funcţii urmau a fi supuse reorganizării, în conformitate cu prevederile regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 2407/2011, funcţionarii publici având posibilitatea de a-şi exprima opţiunea pentru o singură funcţie publică vacantă, în termenul comunicat prin preaviz, exprimarea opţiunii respective constituind în acelaşi timp şi cerere de înscriere la examen.
Astfel fiind, se constată că susţinerile recurentului-reclamant cu privire la nerespectarea dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 republicată sunt nefondate.
În ceea ce priveşte criticile recurentului referitoare la nerespectarea prevederilor legale privind perioada de preaviz, critici formulate de altfel şi prin cererea de chemare în judecată, instanţa de control judiciar nu le poate reţine întrucât dispoziţiile Legii nr. 188/1999 republicată, respectiv art. 99 nu impun obligativitatea menţionării acestuia în cuprinsul actului administrativ de eliberare din funcţie iar dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. muncii privind conţinutul obligatoriu al deciziei de concediere nu sunt aplicabile în speţă, având în vedere aplicabilitatea normelor legii speciale.
De altfel, având în vedere data de 8 august 2011, la care au intrat în vigoare noile structuri organizatorice şi noile state de funcţii conform prevederilor ordinelor nr. 2406 şi 2407 din 4 iulie 2011, rezultă că a fost respectat termenul de 30 de zile calendaristice ce urma a fi acordat funcţionarilor publici, preavizele fiind emise la data de 5 iulie 2011.
Nefondate sunt şi criticile recurentului cu privire la nerespectarea prevederilor legale în ceea ce priveşte modul de organizare a examenului de departajare, respectiv nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 39 din H.G. nr. 611/2008, pentru afişarea bibliografiei şi tematicii concursului, întrucât în cauză acestea nu erau aplicabile, examenul fiind organizat de instituţia intimată, ca urmare a reorganizării, fiind vizaţi numai funcţionarii publici ai acesteia, nefiind vorba de un concurs în care recrutarea vizează participarea oricăror persoane din afara instituţiei care îndeplinesc condiţiile legale de participare.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.F.G. împotriva Sentinţei civile nr. 551 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2232/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2002/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
