ICCJ. Decizia nr. 2250/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2250/2012
Dosar nr. 237/54/2011
Şedinţa de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 ianuarie 2011 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul D.I. a solicitat în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, Baroul Olt şi M.L. anularea ca netemeinice şi nelegale a Deciziilor nr. 966 din 10-11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, nr. 18 din 4 octombrie 2010 a Consiliului Baroului Olt şi nr. 12 din 10 septembrie 2010 a Decanului Baroului Olt şi obligarea pârâtului Baroul Olt la restituirea sumei de 500 RON, plătită cu titlu de onorariu de avocat, către avocat M.L.
În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat că solicită restituirea onorariului plătit avocatului M.L., deoarece acesta nu ar fi prestat serviciul de apărător în recurs la Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3721/207/2009.
Prin Sentinţa nr. 248/2011 din 27 aprilie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Baroul Olt şi M.L., a anulat Deciziile nr. 966 din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Decizia nr. 18 din 4 octombrie 2010 a Consiliului Baroului Olt precum şi Decizia nr. 12 din 10 septembrie 2010 a Decanului Baroului Olt şi a obligat pârâtul M.L. la restituirea sumei de 500 RON, reprezentând onorariu, actualizată cu indicele de inflaţie către reclamant, obligându-l totodată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 176,87 RON.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că deciziile contestate nu au fost motivate nefiind analizate motivele invocate de reclamant astfel că se impune anularea acestor acte administrative şi analizarea pretenţiilor reclamantului pe care le-a considerat întemeiate în raport de probatoriul administrat în cauză, respectiv a constatat şi reţinut că obiectul contractului de asistenţă juridică nu a fost realizat, în sensul că nu a fost acordată asistenţă juridică şi în consecinţă a obligat pârâtul M.L. la restituirea sumei încasate cu titlu de onorariu.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, criticând-o ca nelegală şi netemeinică în temeiul art. 3041 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul a susţinut în esenţă că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanţa s-a limitat la o analiză superficială a deciziilor contestate fără a analiza actele care au stat la baza emiterii deciziilor indicate, din care rezultă că nu există o culpă a avocatului în îndeplinirea obligaţiilor profesionale asumate.
Intimatul M.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se constata faptul că a rămas fără obiect cauza, întrucât a restituit reclamantului suma reprezentând onorariu de avocat achitat de acesta.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulate de intimatul-reclamant l-a constituit anularea deciziilor emise de către decanul Baroului Olt, a Consiliului Baroului Olt şi a Uniunii Naţionale a Barourilor din România precum şi obligarea Baroului Olt la restituirea sumei de 500 RON plătită cu titlu de onorariu de avocat către avocatul M.L.
Analizând legalitatea deciziilor atacate, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că acestea sunt nelegale reţinând că acestea ar fi nemotivate şi în consecinţă a dispus anularea acestora, deşi din materialul probator administrat în cauză, respectiv actele care au stat la baza emiterii deciziilor în cauză, acte menţionate de altfel şi în deciziile respective, rezultă motivarea acestora.
Astfel, Decizia nr. 12 din 10 septembrie 2010 emisă de decanul Baroului Olt face trimitere la toate documentele puse la dispoziţie de cele două părţi iar soluţia de respingere a cererii reclamantului a fost determinată de documentele justificative depuse la dosarul cauzei, respectiv cererea de amânare formulată de avocatul respectiv, dovada prezenţei avocatului la altă instanţă, acte care confirmă îndeplinirea obligaţiei de diligenţă asumate prin contractul de asistenţă juridică.
Soluţia de respingere a cererii petentului a fost confirmată cu aceeaşi motivaţie şi de către Consiliul Baroului Olt prin Decizia nr. 18 din 4 octombrie 2010 şi ulterior prin Decizia nr. 966 din 10-11 decembrie 2010, reţinându-se netemeinicia cererii formulate de reclamant şi dispunându-se respingerea acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 63 lit. p) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin sentinţa atacată instanţa de fond apreciind în mod greşit că actele administrative atacate sunt nelegale întrucât nu au fost motivate.
Totodată, constatând că prin documentul depus la dosarul cauzei a fost restituită suma solicitată către reclamantul D.I., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. va admite recursul formulat în cauză şi va modifica sentinţa recurată, în sensul că va respinge acţiunea formulată, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 248 din 27 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1495/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2252/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
