ICCJ. Decizia nr. 2249/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2249/2012
Dosar nr. 760/39/2009*
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamanta SC "V." SRL Şcheia, în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava - Activitatea de Inspecţie Fiscală Suceava şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, a solicitat anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 508 din 16 ianuarie 2009, emisă de ANAF - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava - Autoritatea de inspecţie fiscală, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. 391 din 13 ianuarie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 20 octombrie 2008 - 13 ianuarie 2009, la sediul societăţii a avut loc un control din partea ANAF - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava - Autoritatea de Inspecţie fiscală, cu privire la modul de producere, valorificare, deţinere, circulaţie a mărfurilor accizabile şi la modul de evidenţiere şi plată a accizelor pentru perioada iulie 2006 - septembrie 2008, în urma căruia s-a emis Raportul de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere contestată.
A mai arătat reclamanta că prin Raportul de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere s-a stabilit, în mod incorect, că:
- societatea ar fi depăşit norma de consum aprobata cu 72 gDall, pentru care s-a calculat o acciză suplimentară în cuantum de 181 RON;
- societatea ar fi livrat alcool etilic denaturat cu fenolftaleină către SC C.C. SRL, fără a se respecta condiţiile înscrise în autorizaţia de utilizator final, în sensul că nu s-au realizat produsele finite destinate a fi folosite ca atare, sens în care s-au calculat accize suplimentare în suma de 76.321 RON;
- organele de control au dispus înlăturarea scutirii de la plata accizelor pentru cantitatea de 104.000 litri alcool etilic de 96%, întrucât s-a considerat că aceasta nu a transformat cantitatea de alcool menţionat în alcool sanitar în mod legal, calculându-se accize suplimentare în cuantum de 2.645.811 RON;
- s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 1.117.523 RON, pentru neplata la termen a accizelor menţionate.
De asemenea, la data de 06 octombrie 2009, reclamanta şi-a precizat cererea, în sensul că a solicitat anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 742 din 25 mai 2009, emisă de ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava - Autoritatea de inspecţie fiscală; anularea, în parte a Deciziei nr. 86 din 28 august 2009, emisă de D.G.F.P. Suceava - Biroul de soluţionare contestaţii, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulată pe cale administrativă împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 742 din 25 mai 2009; anularea bazei impozabile stabilite suplimentar în sumă de 2.645.811 RON prevăzută în Decizia contestată; anularea obligaţiei de plată a TVA în cuantum de 503.152 RON stabilită, ca urmare a admiterii în parte a contestaţiei pe cale administrativă formulată de reclamantă, prin Decizia nr. 86 din 28 august 2009 emisă de D.G.F.P. Suceava - Biroul de soluţionare contestaţii. La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2009, reclamanta şi-a precizat cererea, în sensul că a solicitat anularea, în parte şi a Deciziei nr. 242 din 03 iulie 2009 emisă de ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 508 din 16 ianuarie 2009, pentru suma de 3.715.585 RON, din care suma de 2.645.992 RON, reprezentând accize, iar suma de 1.069.593 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente
Prin întâmpinare, pârâta Administraţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Suceava, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată şi menţinerea Deciziei nr. 86 din 28 august 2009 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, ca temeinică şi legală.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că deşi prin norma de consum nr. 7 din 10 ianuarie 2004, s-au stabilit pierderile tehnologice în procesul de rafinare a alcoolului brut în coloana de rafinare discontinuă de 4% raportat la alcoolul brut introdus la rafinare, totuşi potrivit Raportului de rectificare nr. 4, întocmit de reclamantă pentru perioada 01 martie 2007 - 03 martie 2007, s-a înregistrat o pierdere de 1745 gDall, reprezentând 4,17%, raportată la alcoolul absolut al spirtului brut introdus la rafinare, pierderea admisă fiind de 1673 gDall, cantitatea de 72 gDall depăşind norma de consum aprobată.
Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a susţinut că reclamanta a încălcat condiţiile în baza cărora a obţinut autorizaţia de antrepozit de producţie alcool etilic, în sensul că nu a efectuat producţia de alcool sanitar în cadrul antrepozitului, astfel că, în mod legal organele vamale au constatat că nu poate beneficia de scutirea directă de la plata accizelor pentru alcoolul etilic şi au stabilit în sarcina reclamantei, accize în sumă de 1.653.632 RON.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 171 din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea, astfel cum a fost modificată de reclamanta SC V. SRL Şcheia, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava - Activitatea de Inspecţie Fiscală Suceava, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi, pe cale de consecinţă, a hotărât:
- a anulat punctul 1 din Decizia nr. 242 din 03 iulie 2009 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei privind suma totală de 3.715.585 RON din care suma de 2.645.992 RON reprezintă accize şi suma de 1.069.593 RON reprezintă majorări de întârziere;
- a anulat Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 508 din 16 ianuarie 2008 emisă de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava şi pentru suma de totală de 3.715.585 RON din care suma de 2.645.992 RON reprezintă accize şi suma de 1.069.593 RON reprezintă majorări de întârziere;
- a anulat punctul 1 din Decizia nr. 86 din 28 august 2009 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava - Biroul Soluţionare Contestaţii prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei privind suma de 503.152 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată;
- a anulat Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 742 din 25 mai 2009 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava şi pentru suma de 503.152 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată, obligând pârâtele la cheltuieli de judecată în sumă de 4965 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii constă în verificarea legalităţii obligaţiei de plată a sumei de 3.715.585 RON din care suma de 2.645.992 RON reprezentând accize şi 1.069.593 RON majorări de întârziere stabilită prin Decizia de impunere nr. 508 din 16 ianuarie 2008 emisă de DJAOV Suceava aşa cum a fost modificată prin Decizia nr. 242 din 03 iulie 2009 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor precum şi a obligaţiei de plată a sumei de 503.152 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată stabilită prin Decizia de impunere nr. 742 din 25 mai 2009 aşa cum a fost modificată prin Decizia nr. 86 din 28 august 2009, ambele emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a jud. Suceava.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că în ceea ce priveşte pierderea de 72 Dall rezultată din depăşirea normei de consum în luna martie 2007, din analiza raportului de expertiză tehnică în specialitatea chimie rezultă că depăşirea a fost de 4,08% şi, dacă se ţine seama că rectificarea nr. 4 din 03 martie 2007 reprezintă continuarea rectificării nr. 3 din luna februarie, ar rezulta o depăşire a normei de consum de 4,067% şi care, practic, nu se poate considera depăşire.
S-a reţinut, de asemenea că în suplimentul la raportul de expertiză tehnică expertul a calculat pierderea tehnologică pentru operaţiunea de rafinare începută la data de 15 februarie 2007 stabilită prin rapoartele de rectificare nr. 3 din februarie 2007 şi 4 din martie 2007 şi a constatat că aceasta este de 3,97458% şi nu 4,18% cât au stabilit organele de inspecţie, prin urmare indiferent cum s-ar calcula procentul pierderilor tehnologice acestea nu depăşesc norma de consum stabilită prin Norma de consum nr. 7 din 10 ianuarie 2004.
Cu privire la suma de 2.645.811 RON reprezentând accize datorate de către reclamantă pentru faptul că o cantitate de 100.000 litri de alcool etilic nu ar fi fost transformată legal în alcool sanitar, judecătorul fondului a constatat că motivele de nelegalitate reţinute de inspectorii vamali sunt nefondate, având în vedere că din analiza dispoziţiilor legale reţinute în cuprinsul raportului de inspecţie şi în decizia de soluţionare a contestaţiei, respectiv cele ale pct. 22 alin. (6) din H.G. nr. 44/2004 rezultă că operaţiunea realizată de SC V. SRL Şcheia în perioada verificată este cea prevăzută de pct. 22 alin. (3) din H.G. nr. 44/2004 şi anume denaturarea alcoolului etilic pentru fabricarea de produse ce nu sunt destinate consumului uman şi nu aceea de denaturare completă a alcoolului etilic.
Cu privire la cel de-al doilea motiv reţinut în procesul-verbal de inspecţie, decizia de impunere şi cea prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei, respectiv că în cazul denaturării unei cantităţi de 39.000 litri alcool etilic 96% nu s-a respectat procentul minim de salicilat de etil prevăzut de dispoziţiile pct. 22 alin. (3) din H.G. nr. 44/2004, prima instanţă a apreciat că şi acesta este nefondat având în vedere că, aşa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză în specialitatea chimie efectuat în cauză, reclamanta a denaturat alcoolul etilic în conformitate cu dispoziţiile pct. 22 alin. (7) lit. a) din Normele metodologice cu respectarea procedurii prevăzute de alin. (8) din acelaşi text normativ.
Or, a mai reţinut prima instanţă, din dispoziţiile pct. 22 alin. (8) din H.G. nr. 44/2004 rezultă că pentru denaturarea alcoolului etilic relevantă este cantitatea de denaturant efectiv folosită şi nu concentraţia de denaturant în cantitatea totală de produs, procentul de denaturant fiind calculat la cantitatea de alcool etilic 100%.
Prin urmare, Curtea de apel a constatat că din actele depuse de reclamantă la dosarul cauzei cât şi din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert M.M., rezultă faptul că întreaga procedură de denaturare precum şi transportul alcoolului denaturat cu salicilat de etil din antrepozitul fiscal de producţie alcool etilic în antrepozitul fiscal de producţie băuturi spirtoase s-a făcut conform legii şi sub supravegherea reprezentanţilor fiscali.
De altfel, s-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate, toate părţile sunt de acord că reclamanta a produs şi a eliberat spre consum alcool sanitar şi nu alcool etilic în înţelesul art. 173 din C. fisc., neputându-se reţine că alcoolul etilic a părăsit antrepozitul fiscal în stare pură şi a fost eliberat pentru consum.
Conchizând, prima instanţă a constatat că lipseşte baza de impozitare, iar reclamanta nu datorează TVA în sumă de 503.152 RON, întrucât din actele dosarului şi din raportul de expertiză contabilă, rezultă că întreaga sumă reţinută de organele fiscale ca bază de calcul suplimentară pentru stabilirea TVA prin Decizia de impunere nr. 742 din 25 mai 2009 aşa cum a fost modificată prin Decizia nr. 86 din 28 august 2009 reprezintă accize suplimentare conform Deciziei de impunere nr. 508 din 16 ianuarie 2008 emisă de DJAOV Suceava aşa cum a fost modificată prin Decizia nr. 242 din 03 iulie 2009 emisă de ANAF, decizii ce au fost apreciate ca nelegale.
Recursul
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, precum şi pentru Direcţia Judeţeană şi Operaţiuni Vamale Suceava - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând soluţia instanţei de fond, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursurilor sale Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi - în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au arătat următoarele:
- Instanţa de fond a ignorat motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 242 din 3 iulie 2009 - de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor.
- Referitor la suma de 181 RON reprezentând accize pentru pierderea de 72 gDall - rezultată din depăşirea normei de consum în luna martie 2007, instanţa în mod eronat a stabilit potrivit raportului de expertiză că acestea nu depăşesc norma de consum nr. 7 din 01 ianuarie 2004.
- Referitor la suma de 2.645.811 RON reprezentând accize datorate pentru că o cantitate de 100.000 litri alcool etilic nu au fost transformate în mod legal în alcool sanitar, în mod eronat instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor legale referitoare la aplicarea accizei.
Astfel, instanţa de fond a apreciat greşit că "alcoolul etilic nu a fost eliberat în consum în conformitate cu art. 166 din Codul fiscal ci a fost utilizat ca materie primă şi denaturat ca salicilat de etil" neţinând cont de obiecţiunile la expertiză.
- Arată recurenta că prin adresa nr. 4272/SIV din 21 februarie 2008, s-a transmis certificatul de analiză nr. 42 din 21 februarie 2008 din care reiese "conţinutul de salicilat de etil al probei este de 0,5 kg/1000 litri, or cantităţile minime pentru a putea fi considerat denaturat şi pentru a beneficia de scutirile prevăzute de art. 200 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, sunt prevăzute de art. 22 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 44/2004, în speţă 0,6 kg salicilat de etil/metil/1000 litri produs". Reclamanta nu a contestat rezultatele analizei efectuate conform art. 19 din Ordinul Preşedintelui nr. 9250/2006.
Instanţa a ignorat şi faptul că reclamanta a produs în mod ilegal alcoolul sanitar în antrepozitul fiscal de băuturi alcoolice care este strict delimitat de antrepozitul de alcool etilic.
- În referire la TVA aferentă accizelor suplimentare, în mod greşit instanţa de fond a înlăturat obligaţia de plată a acestora.
- În drept cererile de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:
- În faţa instanţei de contencios, reclamanta-intimată a supus analizei verificarea legalităţii obligaţiei de plată a sumei de 3.715.585 RON din care suma de 2.645.992 RON reprezentând accize şi 1.069.593 RON majorări de întârziere, stabilită prin Decizia de impunere nr. 508 din 16 ianuarie 2008 emisă de DJAOV Suceava, aşa cum a fost modificată prin Decizia nr. 242 din 03 iulie 2009 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - în calea de soluţionare a contestaţiei, precum şi a obligaţiei de plată a sumei de 503.152 RON ce reprezintă TVA stabilită prin Decizia de impunere nr. 742 din 25 mai 2008 şi modificată prin Decizia nr. 86 din 28 august 2009 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava.
- Referitor la suma de 181 RON reprezentând accize pentru pierderea de 72 grade Dall rezultată din depăşirea normei de consum
Instanţa de fond a apreciat în mod eronat că "nu se poate considera o depăşire" depăşirea normei de consum cu 4,067% - aşa cum arată expertul.
Pentru cantitatea de alcool denaturată în perioada 1 martie 2007 - 3 august 2007, pierderea tehnologică a fost mai mare cu 0,17% decât cea stabilită prin norma de consum nr. 7 din 10 ianuarie 2004 şi care era de 4%, şi prin urmare afirmaţia expertului nu se justifică, fiind deci aplicabile dispoziţiile pct. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, în sensul că reclamanta nu a îndeplinit condiţiile prev. lit. b) privind încadrarea accizei conform art. 192 alin. (3) din Legea nr. 571/2003.
- În ceea ce priveşte suma de 2654.811 RON reprezentând accize datorate de reclamanta-intimată pentru faptul că o cantitate de 100.000 litri de alcool etilic nu a fost transformată legal în alcool sanitar.
Instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevăzute de art. 200 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003. Se reţine că organele de control fiscal au constatat că reclamanta a încălcat condiţiile în baza cărora a obţinut autorizaţia de antrepozit de producţie alcool etilic, adică nu a efectuat producţia de alcool sanitar în cadrul antrepozitului şi deci nu poate beneficia de scutire directă de la plata accizelor.
Nu se poate reţine că, inspectorii vamali au fost în eroare cu privire la operaţiunea realizată de reclamantă.
Reclamanta nu a făcut dovada cu înscrisuri privind amplasarea Secţiei de producţie alcool sanitar în cadrul antrepozitului de producţie băuturi spirtoase, mai mult administratorul societăţii a declarat că societatea are în dotare utilaje tehnologice de îmbuteliere şi spaţiu adecvat pentru realizarea produselor specifice.
Ceea ce este relevant este faptul că denaturarea alcoolului etilic şi obţinerea alcoolului sanitar se poate desfăşura în antrepozitul fiscal pentru producţia de alcool etilic prin adăugarea succesivă a substanţelor denaturate admise iar reclamanta-intimată a desfăşurat doar denaturarea alcoolului etilic cu salicilat de etil în cadrul antrepozitului de producţie alcool etilic, restul operaţiunilor de îmbuteliere şi ambalare a produsului obţinut (alcool sanitar de 90º) a fost efectuat în cadrul antrepozitului de băuturi spirtoase.
- Referitor la suma de 992.179 RON reprezentând accize
Motivarea instanţei de fond privind denaturarea alcoolului etilic pentru fabricarea de produse ce nu sunt destinate consumului numai prin prisma prevederilor pct. 22 alin. (3) din H.G. nr. 44/2004, nu poate fi reţinută având în vedere că organele fiscale au analizat altă situaţie, aceea că reclamantul a încălcat condiţiile în baza cărora a fost obţinută autorizaţia de antrepozit alcool etilic.
Este corectă susţinerea recurentelor în sensul că în ceea ce priveşte cantitatea de 39000 litri alcool etilic 96% nu s-a respectat procentul minim de salicilat de etil aşa cum este prevăzut de pct. 22 alin. (3) din H.G. nr. 44/2004.
Alcoolul etilic rafinat de 96 grade denaturat cu salicilat de etil nu a fost transferat din antrepozitul fiscal de producţie alcool etilic către secţia de producţie alcool sanitar care este una şi aceeaşi cu secţia de băuturi alcoolice ce funcţionează în cadrul antrepozitului fiscal de producţie băuturi spirtoase.
Pentru alcoolul sanitar de 70 de grade s-a efectuat ulterior denaturarea prin adăugarea substanţei albastru de metilen 3,5 grame/1000 litri preparat în cadrul secţiei de producţie alcool sanitar din cadrul antrepozitului de producţie băuturi spirtoase.
Se reţine că organele vamale au prelevat probe care au fost trimise Laboratorului Vamal Central, iar prin certificatul de analiză nr. 42 din 21 februarie 2008, s-a stabilit conţinutul de salicilat de etil de 0,5 kg/1000 litri, rezultând deci că nu s-a respectat proporţia minimă de 0,6 kg la 1000 litri pe produs.
Nu poate fi primită interpretarea dată de expert şi însuşită de instanţa de fond în sensul că pentru denaturarea alcoolului etilic, relevantă este cantitatea de denaturant efectiv folosită şi nu concentraţia de denaturant în cantitatea totală de produs, întrucât dispoziţia pct. 22 alin. (3) lit. b) din H.G. nr. 44/2004 pct. 5 - este fără echivoc - salicilat de etil/metil 0,6 kg/1000 l.
Nici împrejurarea că în alcoolul denaturat cu salicilat de etil a mai fost adăugată o substanţă denaturantă, respectiv albastru de metilen 3,5 g./1000 l, nu poate fi reţinută. Pe de o parte aşa cum au arătat şi organele de control fiscal, potrivit autorizaţiei de utilizator fiind nr. 5 din 23 mai 2007 alcoolul etilic achiziţionat trebuia să fie folosit la acţiunea la obţinerea de alcool sanitar iar pe de altă parte cele două operaţiuni de denaturare nu sunt decât părţi ale aceluiaşi proces de obţinere a alcoolului sanitar.
Susţinerile instanţei de fond în sensul că alcoolul etilic nu a părăsit antrepozitul fiscal în stare pură nefiind eliberat pentru consum, nu au legătură cu problema analizată.
Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond şi-a însuşit raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a se raporta la situaţia de fapt reţinută de organele de control fiscal.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, având în vedere, cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va modifica sentinţa atacată în sensul că se va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autorităţii Naţională a Vămilor, precum şi pentru Direcţia Judeţeană şi Operaţiuni Vamale Suceava - Autoritatea de Inspecţie Fiscală şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 171 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC "V." SRL Şcheia, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2375/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2242/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
