ICCJ. Decizia nr. 2362/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2362/2012
Dosar nr. 11055/2/2010
Şedinţa publică de la 15 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe.
1.1 Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12 noiembrie 2010, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului R.A.D.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 5518 din 24 noiembrie 2006, pe care Primăria Municipiului Bucureşti i-a adresat-o, se solicita verificarea sub aspectul constatării calităţii de agent sau de colaborator al poliţiei politice comuniste, în ceea ce îl priveşte pe pârât, în calitate de director executiv în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 54 lit. j) din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, coroborat cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată de către Primăria Municipiului Bucureşti este legală.
S-a menţionat că astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. DI/I/2802 din 21 septembrie 2009, pârâtul a fost recrutat la data de 02 iulie 1984 „pentru supravegherea informativă a colegilor de serviciu, a persoanelor din anturajul şi familia sa”, a semnat cu numele real respectivul Angajament şi a preluat numele conspirativ.
Reclamantul a mai arătat că activitatea informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informaţii sub forma notelor informative.
Astfel, reclamantul C.N.S.A.S. a făcut referire la următoarele înscrisuri: (I) nota informativă furnizată la data de 29 august 1984, a relatat că un director al unui institut de proiectări din Bucureşti, la insistenţele soţiei şi rudelor din Israel, a rămas în Israel. După ce a rămas, a fost părăsit de către rude şi a trebuit să se angajeze ca desenator /…/ A afirmat că acesta ar intenţiona să se întoarcă, dar îi este ruşine de situaţia avută în ţară.”; (II) nota din 19 iunie 1989 despre G.O., „El domiciliază în Constanţa împreună cu mama şi sora sa, care este studentă în ultimul an la Medicină în Bucureşti. Sus-numitul este inginer stagiar, promoţia 1988 /…/. De curând (acum circa 3-4 luni) şi-a depus actele de aprobare a plecării definitive din ţară şi a se stabili împreună cu mama şi sora în Turcia, unde au primit o moştenire. ”; (III) nota informativă datată 19 iunie 1989, „Pe data de 24 mai a.c. R.A. din Eforie Sud /…/ a plecat în Israel la fiica sa /…/ cetăţeană română stabilită în Israel /…/ Fiica ei este căsătorită cu /…/, de cetăţenie israeliană şi origine palestiniană. /…/ R.A., fiul lui R.A., urmează să plece la începutul lunii iulie într-o excursie în U.R.S.S. împreună cu soţia, pentru o săptămână. ” precum şi (IV) nota informativă din 28 iulie 1989, „Referitor la familia A., sursa poate relata următoarele: /…/ Soţia A.A. a născut de curând un copil şi în prezent este în concediu post natal. Împreună cu soţul, A.L., au depus de curând cerere pentru a li se aproba plecarea definitivă în Grecia, unde se află părinţii ei, care au plecat din România în Grecia în urmă cu aproximativ patru ani. A.A. era încă în facultate şi nu a vrut să-şi urmeze părinţii.”
În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de pârât, reclamantul a arătat că în Notele de analiză întocmite de ofiţerii de securitate se menţionează aprecierile cu privire la activitatea sursei. Astfel, la data de 05 octombrie 1985 se aprecia că „/…/ a fost dirijat cu sarcini concrete pe lângă elementele aflate în atenţia noastră. /…/ În cadrul colaborării cu organele noastre informatorul a manifestat preocupare în rezolvarea sarcinilor, selectând informaţiile ce prezintă interes pentru organele noastre. Este sincer în prezentarea informaţiilor, ataşat faţă de organele noastre”.
Cu privire la cea de-a doua condiţie prevăzută de textul legii, reclamantul a menţionat că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, furnizarea acestor informaţii fiind făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că acţiunile sale nu rămâneau fără urmări.
În concluzie, a arătat reclamantul, că pârâtul se încadrează la definiţia dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
1.2. Prin sentinţa nr. 3821 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a domnului R.A.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Potrivit Notei de constatare nr. DI/I/2802 din 21 septembrie 2009 aprobată de Colegiul C.N.S.A.S., pârâtul a fost recrutat la data de 2 iulie 1984 „pentru supravegherea informativă a colegilor de serviciu, a persoanelor din anturajul şi familia sa”, a semnat cu numele real un Angajament şi a preluat numele conspirativ.
S-a reţinut că Nota de Constatare amintită, întocmită de Direcţia de Investigaţii a C.N.S.A.S. sintetizează activitatea de colaborator/informator a pârâtului în raport de o serie de documente ale dosarului, unele dintre ele fundamentând acţiunea reclamantului, aşa cum rezultă din multiplele Note informative olografe ale acestuia sau consemnate de ofiţerul de securitate.
Astfel, s-a apreciat ca fiind relevante pentru reţinerea calităţii de colaborator în privinţa pârâtului notele informative furnizate la data de 29 august 1984, nota din 19 iunie 1989, nota informativă datată 19 iunie 1989, precum şi nota informativă din 28 iulie 1989.
S-a mai reţinut că relevanţa informaţiilor rezultă din sarcinile menţionate şi măsurile dispuse de către ofiţerii operativi, consemnate în josul notelor olografe, potrivit cărora persoanele vizate în cauză au fost supuse unor verificări, şi în continuare supravegherii pârâtului.
Din analiza materialului probator, Curtea a reţinut că furnizarea unor informaţii de asemenea natură a fost făcută în mod conştient de pârât, acesta având reprezentarea clară a faptului că relatări de tipul celor analizate nu rămâneau fără urmări.
Curtea a mai reţinut că pârâtul a acceptat nesilit colaborarea cu organele de securitate, apărările acestuia neputând fi reţinute în raţionamentul juridic al cauzei.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurent
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în termen legal, a declarat recurs R.A.D.
Apreciind că hotărârea primei instanţe este vădit nelegală şi esenţial netemeinică, pronunţată în contradictoriu cu probele administrate, recurentul-reclamant, în esenţă, a dezvoltat următoarele critici referitoare la sentinţa pronunţată de instanţa de fond:
-nu au fost avute în vedere apărările sale ce demonstrau că acţiunea C.N.S.A.S. a fost promovată cu rea-credinţă şi la comandă politică, deşi de la 1 octombrie 2010 nu mai deţinea calitatea de funcţionar public;
-probele aduse de C.N.S.A.S. nu au decât un caracter interpretativ, în cauză nefiind întrunite cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 întrucât notele informative aveau un caracter retroactiv, aspectele prezentate făcând referire la evenimente deja petrecute;
- extrasele preluate de C.N.S.A.S. din diverse note informative sunt trunchiate, scoase din context şi în mod tendenţios se susţine că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, nota de constatare fiind astfel nulă absolut;
- în ciuda semnării angajamentului, nu au existat beneficii materiale sau de altă natură.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată raportat la criticile aduse de recurent ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, incluzând art. 3041 C. proc. civ. şi de probatoriul administrat, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage, fie casarea, fie modificarea sentinţei primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Raportat la argumentaţia primei instanţe şi la analiza detaliată şi pertinentă a probelor dosarului, astfel cum rezultă şi din expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii de mai sus, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs formulate de pârâtul recurent privind insuficienţa probatorie a înscrisurilor depuse la dosar şi lipsa de relevanţă a informaţiilor furnizate, urmare a naturii lor „retroactive” nu sunt întemeiate.
În mod corect s-a reţinut şi demonstrat că recurentul a acceptat colaborarea cu organele de Securitate la 2 iulie 1984, sens în care a semnat un angajament şi a dobândit şi un nume conspirativ, aceste aspecte nefiind de altfel contestate.
Circumstanţele menţionate de recurent în sensul că datele furnizate prin notele informative nu ar fi fost de natură să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, prin simplul fapt că vizau evenimente deja petrecute nu sunt relevante şi de natură a înlătura incidenţa prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Înscrisurilor depuse la dosar dovedesc cu prisosinţă imixtiunile recurentului în viaţa privată a unor persoane, fiind astfel încălcate drepturi sau libertăţi fundamentale, cum ar fi dreptul la libera exprimare, la libertatea opiniilor şi la libera circulaţie.
În mod normal, ţinând cont de realităţile acelei perioade informaţii de tipul celor oferite de recurent (e.g. intenţia unor persoane de a părăsi ţara) nu puteau fi trecute cu vederea şi, de regulă, conduceau cel puţin la deschiderea unei acţiuni informative sau la efectuarea unor verificări asupra persoanelor vizate.
În dosar sunt depuse numeroase înscrisuri care dovedesc activitatea de supraveghere informativă desfăşurată de recurent şi de implicare a acestuia în activităţile de urmărire a unor persoane, astfel că susţinerile sale privind insuficienţa probatorie sau nedovedirea încălcării unor drepturi fundamentale ale persoanelor apar ca nefiind fondate.
Împrejurarea că nu s-ar fi probat consecinţele nefavorabile suferite de persoanele urmărite pentru că faptele denunţate se petrecuseră deja, nu are relevanţă şi pentru că legea nu prevede o asemenea circumstanţă exoneratoare în constatarea calităţii de „colaborator” al Securităţii, în cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Potrivit acestei prevederi legale, numai persoana care a furnizat informaţii cuprinse în, declaraţii sau procese verbale, date în timpul anchetei, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată şi respectiv persoana care la data colaborării cu Securitatea nu împlinise vârsta de 16 ani, nu este considerată colaborator al Securităţii, în sensul definit de norma indicată.
În fine, nefondate sunt şi celelalte critici ale recurentului vizând netemeinicia soluţiei urmare a pierderii calităţii de funcţionar public în anul 2010.
Prima instanţă a motivat judicios şi acest aspect, arătând că aceste apărări ale pârâtului nu pot avea relevanţă, raportat la scopul actului normativ şi la tipul de răspundere instituită, amplu prezentate şi faţă de momentul la care au fost demarate verificările, când recurentul deţinea calitatea de director în cadrul Primăria Municipiului Bucureşti.
Având în vedere toate considerentele menţionate anterior se apreciază aşadar că sentinţa recurată este legală şi temeinică, fiind corect interpretate şi aplicate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A.D. împotriva sentinţei nr. 3821 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2357/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2370/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
