ICCJ. Decizia nr. 2353/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2353/2012
Dosar nr. 1045/54/2009
Şedinţa publică de la 15 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 aprilie 2009 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. 1045/54/2009, reclamanţii F.E.C. şi F.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Comunală nr. 1 Craiova şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj anularea Deciziei nr. 1083 din 01 aprilie 2009 emisă de A.F.P.C. nr. 1 Craiova şi a Deciziei nr. 2567 din 22 ianuarie 2009 emisă de D.G.F.P. Dolj.
Reclamanţii au mai solicitat şi suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:
- organul de soluţionare al contestaţiei nu arată în mod concret modul în care F.M. şi F.E.C. au provocat insolvabilitatea SC T.C.T. SRL;
- organul de soluţionare al contestaţiei prin interpretarea greşită a probatoriului, şi anume facturile de transfer al mijloacelor fixe, care arată modul de transfer, se raportează la actele depuse la primărie în vederea impunerii mijloacelor de transport.
S-a mai arătat că vânzarea - cumpărarea mijloacelor fixe s-a încheiat între SC T.C.T. SRL şi F.E.C., iar preţul acestora a fost achitat de către SC L.D.S.C. SRL prin virament bancar în contul SC T.C.T. SRL.
S-a mai susţinut că SC T.C.T. SRL a primit prin transfer bancar suma de 114.000 lei contravaloare mijloace fixe de la SC L.D.S.C. SRL şi nu de la F.E.C.
F.E.C. a cumpărat de la SC C. SRL semiremorca stass incompletă, conform menţiunilor de pe factura cu suma de 23.800 lei.
De asemenea, s-a mai arătat că în mod eronat prin nerespectarea legii, prin încălcarea dispoziţiilor art. 43 (2) lit. j) din O.G. nr. 92/2003 republicată, organul emitent A.F.P.C. nr. 1 Craiova nu a audiat contribuabilul, astfel a tras concluzii eronate pe o stare de fapt nereală.
S-a mai precizat că administratorul F.M. nu a înstrăinat cu rea-credinţă bunuri, după efectuarea actului de control, ci înstrăinarea celor două semiremorci s-a făcut către SC L.D.S.C. SRL pe data de 27 mai 2008, respectiv 28 mai 2008 fără a se cunoaşte rezultatul controlului din data de 30 mai 2008.
Cu privire la cererea de suspendare, s-a arătat că este întemeiată motivat pe faptul că prin această măsură se provoacă reclamanţilor grave prejudicii.
Reclamanţii au făcut referire şi la Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie faţă de arbitrariu şi, de asemenea, recomandarea a apreciat că autorităţile administrative acţionează în multe domenii şi că activităţile lor sunt de natura de a afecta drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor.
S-a mai arătat că această decizie a fost întocmită abuziv, cu rea-credinţă, iar în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (1), lit. a) şi b din O.G. nr. 92/2003, republicată.
La data de 29 septembrie 2009, la solicitarea reclamanţilor s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, cu următoarele obiective: să se stabilească dacă administratorul F.M. a provocat insolvabilitatea persoanei juridice SC T.C.T. SRL, prin înstrăinarea unor sume din patrimoniu; să se stabilească dacă F.E.C. a achiziţionat bunuri de la SC T.C.T. SRL şi cum a fost influenţată balanţa societăţii de încheierea contractelor de vânzare-cumpărare între SC T.C.T. SRL şi aceasta.
în cauză a fost desemnată prin tragere la sorţi să efectueze expertiza contabilă încuviinţată experta G.D.M..
La data de 01 februarie 2010 a fost depus la dosar raportul de expertiză.
Părţile nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză. Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică de la 9 martie 2010 s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1044/54/2009 al Curţii de Apel Craiova, avându-se în vedere următoarele considerente:
Pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrat dosarul nr. 1044/54/2009 privind pe reclamanta SC T.C.T. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Nr. 1 Craiova şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, având ca obiect anularea procesului verbal de constatare a stării de insolvabilitate a debitoarei SC T.C.T. SRL şi a Deciziei nr. 4517 din 10 februarie 2009 emise de Administraţia Finanţelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova şi D.G.F.P. Dolj, precum şi exonerarea de la plata sumei de 549.703 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit şi amenzi.
Prin Sentinţa nr. 385 din 09 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 1044/54/2009 a fost admisă contestaţia formulată de reclamanta SC T.C.T. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova şi D.G.F.P. Dolj. Prin aceeaşi sentinţă au fost anulate decizia nr. 4517 din 10 februarie 2009 şi procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29873 din 18 decembrie 2008.
Prin Sentinţa nr. 171 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii F.E.C. şi F.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în esenţă următoarele.
Prin acţiunea dedusă prezentei judecăţi reclamanţii F.E.C. şi F.M. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova şi D.G.F.P. Dolj au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 10083 din 01 aprilie 2009 emisă de A.F.P.C. Nr. 1 Craiova prin care j a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 2567 din 22 ianuarie 2009 emisă de A.F.P.C. Nr. 1 Craiova, privind antrenarea răspunderii reclamanţilor în solidar cu SC T.C.T. SRL pentru suma de 549.703 lei, reprezentând TVA, dobânzi, impozit pe profit, amenzi.
In considerentele deciziilor contestate s-a reţinut că administratorul societăţii, F.M. se face răspunzător pentru debitele SC T.C.T. SRL, conform art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, deoarece a înstrăinat cu rea credinţă patrimoniul societăţii, fără a achita debitele către bugetul de stat, provocând astfel insolvabilitatea societăţii constatată prin procesul verbal de insolvabilitate nr. 29873 din 31 decembrie 2008.
S-a apreciat că măsura suspendării este pe deplin justificată, întrucât stabilirea răspunderii reclamanţilor în solidar cu SC T.C.T. SRL depinde de soluţionarea pricinii referitoare la anularea procesului verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29873 din 18 decembrie 2008 emis de pârâta A.F.P.C. nr. 1 Craiova.
La data de 08 martie 2011 reclamanţii au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că dosarul nr. 1044/54/2009 a fost soluţionat definitiv şi irevocabil.
În dovedirea cererii de repunere pe rol au susţinut că prin Decizia nr. 1225 din 01 martie 2011 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1044/54/2009 a fost admis recursul declarat de recurentele pârâte D.G.F.P. Dolj şi A.F.P.C. nr. 1 Craiova, s-a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
Constatând că motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecăţii a încetat, instanţa a admis cererea de repunere pe rol, stabilind termen de judecată la data de 29 martie 2011.
Prin Decizia nr. 2567 din 22 ianuarie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova s-a stabilit atragerea răspunderii solidare a reclamanţilor F.M., în calitate de administrator şi asociat la SC T.C.T. SRL şi F.E.C., cumpărător mijloace de transport aparţinând SC T.C.T. SRL, în temeiul art. 27 alin. (1) lit. a) şi b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată.
S-a reţinut că administratorul societăţii F.M. se face răspunzător pentru debitele SC T.C.T. SRL, conform art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, republicată, deoarece a înstrăinat cu rea credinţă patrimoniul societăţii, la 12 zile după întocmirea raportului de inspecţie fiscală nr. 195 din 30 mai 2008, semiremorca stas şi semiremorca TF-34-CZ, fără a achita debitele către bugetul de stat provocând astfel insolvabilitatea societăţii, constatată prin procesul verbal de insolvabilitate nr. 29873 din 31 decembrie 2008.
S-a mai reţinut că, administratorul societăţii a ascuns cu rea credinţă bunurile SC T.C.T. SRL, întrucât în urma adreselor de prezentare la A.F.P.C. nr. 1 Craiova cu balanţa analitică mijloacelor fixe şi facturile de vânzare-cumpărare ale acestora, administratorul a refuzat sa aducă aceste documente.
Cu privire la F.E.C. s-a reţinut că aceasta se face vinovată conform art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 republicată, de faptul că a dobândit cu rea credinţă active la SC T.C.T. SRL, în cei trei ani anteriori datei declarării insolvabilităţii. S-a mai constatat că data cumpărării activelor (semiremorca stas şi semiremorca TF 34 CZ) a fost 12 iunie 2008, dată ulterioară întocmirii Raportului de Inspecţie Fiscală (30 mai 2008), având cunoştinţă de acest fapt.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii au formulat contestaţie prin care au arătat că decizia de răspundere solidară este netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia nr. 10083 din 01 aprilie 2008, D.G.F.P. Dolj a respins ca nefondată contestaţia formulată.
Faţă de cele reţinute, Curtea a apreciat că deciziile contestate sunt legale şi temeinice.
S-a reţinut că organul fiscal a apreciat pe de o parte că administratorul societăţii a înstrăinat cu rea credinţă patrimoniul societăţii (semiremorca stas şi semiremorca TF 34 CZ), la 12 zile după ce a fost întocmit raportul de inspecţie fiscală nr. 1905 din 30 mai 2008, fără a achita debitele către bugetul de stat, iar pe de altă parte că soţia administratorului F.E.C. a dobândit cu rea credinţă active de la SC T.C.T. SRL, în cei trei ani anteriori datei declarării insolvabilităţii.
S-a constatat că reclamanta a dobândit active ce proveneau de la societate, respectiv semiremorca stas şi semiremorca TF 34 CZ în cei trei ani anteriori datei declarării stării de insolvabilitate, respectiv la data de 12 iunie 2008, dată anterioară întocmirii raportului de inspecţie fiscală (30 mai 2008), având cunoştinţă de aceasta urmare a faptului că este căsătorită cu administratorul societăţii.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, respectiv facturile fiscale nr. 51 din 22 mai 2008, nr. 52 din 28 mai 2008, 154274 din 11 iunie 2008, 154773 din 11 iunie 2008; contractele de vânzare-cumpărare încheiate la data de 12 iunie 2008 şi 13 iunie 2008, adresa nr. 2558 din 22 ianuarie 2009, emisă de Primăria Municipiului Craiova reiese fără echivoc atât înstrăinarea bunurilor din patrimoniul societăţii de către reclamant în calitate de administrator cât şi dobândirea de către reclamanta F.E.C. (soţia administratorului) de active ale societăţii (contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC T.C.T. SRL - vânzător şi F.E.C. - cumpărător.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a deciziilor contestate, Curtea a constatat că reclamanţii nu au achitat cauţiunea fixată prin încheierea din data de 29 septembrie 2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., motiv pentru care nefiind îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea acesteia, a respins-o.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal reclamanţii F.E.C. şi F.M.
În motivarea recursului recurenţii-reclamanţi au susţinut în esenţă că:
- în mod greşit a fost reţinută răspunderea lor solidară în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, deoarece nu au fost analizate condiţiile de admisibilitate privind înstrăinarea şi dobândirea unor active care au provocat insolvabilitatea SC T.C.T. SRL;
- recurenta F.E.C. nu a achiziţionat bunuri de la debitoare; iar semiremorca stass a fost achiziţionată de la SC C. SRL;
- bunurile (cele două semiremorci) nu au fost înstrăinate cu rea credinţă ci pentru continuarea activităţii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 2567 din 22 ianuarie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Comunală nr. 1 Craiova a fost stabilită atragerea răspunderii solidare a recurenţilor-reclamanţi F.M., în calitate de administrator şi asociat la SC T.C.T. SRL şi F.E.C., cumpărător mijloace de transport aparţinând SC T.C.T. SRL, în temeiul art. 27 alin. (1) lit. a) şi b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Decizia sus amintită a fost emisă reţinându-se că recurentul-reclamant F.M., în calitatea sa de administrator al societăţii SC T.C.T. SRL, a înstrăinat cu rea credinţă patrimoniul societăţii la numai 12 zile după întocmirea Raportului de inspecţie fiscală nr. 195 din 30 mai 2008, provocând astfel insolvabilitatea societăţii constatată ulterior prin procesul-verbal de solvabilitate nr. 29873 din 31 noiembrie 2008 şi că recurenta-reclamantă F.E.C. a dobândit cu rea credinţă active de la aceeaşi societate în cei 3 ani anteriori datei insolvabilităţii.
Susţinerile recurenţilor-reclamanţi, în sensul că în mod greşit s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 92/ 2003 privind antrenarea răspunderii solidare sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 27 lit. a) şi b) din O.G. nr. 92/2003: „a) persoanele fizice sau juridice, care în cei 3 ani anteriori declarării insolvabilităţii, cu rea credinţă dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea; b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă a bunurilor mobile şi imobile, proprietatea acesteia, răspund solidar alături de debitorul declarat insolvabil, în cauză SC T.C.T. SRL.”
Sub aspectul îndeplinirii condiţiilor cerute de dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 92/2003, mai sus redat, Curtea reţine că din întregul material probator administrat în cauză, înscrisuri şi expertiză contabilă, rezultă fără putinţă de tăgadă că administratorul societăţii intrate în insolvabilitate, recurentul-reclamant F.M. a înstrăinat cu rea credinţă la 12 zile după întocmirea Raportului de inspecţie fiscală nr. 1905 din 30 mai 2008, patrimoniul societăţii (semiremorca stass şi semiremorca TF-34-CZ), fără a achita însă debitele datorate bugetului de stat şi evidenţiate prin procesele-verbale încheiate de organele fiscale.
Tot astfel, rezultă din aceleaşi probe administrate, că recurenta-reclamantă F.E.C. (soţia administratorului) a dobândit cu rea credinţă active ce proveneau de la societate în cei 3 ani anteriori declarării stării de insolvabilitate, respectiv la 12 iunie 2008, anterior întocmirii raportului de inspecţie fiscală (30 mai 2008).
Toate aceste operaţiuni sunt dovedite pe deplin cu facturile fiscale depuse la dosar (fila 67-79 dosar fond).
De altfel, în privinţa atitudinii subiective a recurenţilor-reclamanţi, atitudine manifestată în derularea acestor operaţiuni, Curtea urmează a reţine şi Decizia penală nr. 155/2012 a Curţii de Apel Craiova prin care, printre altele, s-a dispus condamnarea recurentului F.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în calitatea sa de administrator a SC T.C.T. SRL, acesta fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C.T. SRL la plata unor sume de bani reprezentând datorii fiscale către A.N.A.F.
În raport de cele mai sus reţinute şi în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.E.C. şi F.M. împotriva Sentinţei nr. 171 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2352/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2357/2012. Contencios → |
|---|
