ICCJ. Decizia nr. 2377/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2377/2012
Dosar nr. 3819/2/2010
Şedinţa publică de la 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin acţiunea formulată, completată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A.I., D.V., R.G., O.C. şi I.V.M., procurori militari, şi C.R.T., C.M.M., N.G.L. şi M.E.R., au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea în parte a ordinelor nr. 448, 447, 219, 220 şi 446 din 03 februarie 2010 şi deciziilor nr. 444, 442, 441 şi 440 din 03 februarie 2010 emise de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi obligarea în solidar, a pârâţilor Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Apărării Naţionale la recalcularea drepturilor salariale, prin introducerea indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25%, calculat la salariul de încadrare, în salariul de bază, începând cu data de 01 ianuarie 2010 şi efectuarea plăţii diferenţelor rezultate;
- acordarea dobânzii legale, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie, asupra diferenţelor de sume rezultate;
- înscrierea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă în ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate şi obligarea chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare plăţii.
Solicită:
- anularea în parte şi a ordinelor nr. 780 din 01 octombrie 2010, 707 din 22 iulie 2010, 547/2010 şi deciziilor nr. 617 din 02 aprilie 2010, 704 din 16 iulie 2010, 708 din 22 iulie 2010, 548 din 04 martie 2010 şi obligarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie la recalcularea drepturilor salariale prin introducerea indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% calculată la salariul de bază, precum şi a soldei de grad şi a gradaţiei corespunzătoare fiecărui procuror militar, începând cu data de 01 ianuarie 2010 şi în continuare acordarea dobânzii legale, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie, de la data scadenţei şi până la plata efectivă, asupra diferenţelor de sume rezultate, efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă în ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate, precum şi obligarea chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii acestor drepturi salariale;
- anularea hotărârii Colegiului de Conducere al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din 23 februarie 2010 prin care au fost respinse contestaţiile la ordinele şi deciziile arătate în cererea iniţială, în ceea ce priveşte modul de calcul al salariului.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut în esenţă că, în fapt, la data de 09 februarie 2010, ca urmare a aplicării Legii nr. 330/2009 s-au eliberat ordinele nr. 448, 447, 219, 220 şi 446 din 03 februarie 2010 şi deciziile nr. 444, 442, 441 şi 440 din 03 februarie 2010, constatând, între altele, că indemnizaţia de dispozitiv, în cuantum de 25% calculată la salariul de încadrare, începând cu data de 01 ianuarie 2010, este acordată sub formă de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu, care, la personalul auxiliar de specialitate este introdusă în salariul de bază, fără a se ţine cont de aceasta la calcularea altor drepturi salariale, iar la procurorii militari, nu este inclusă în salariul de bază.
Reclamanţii au considerat că prin acordarea indemnizaţiei de dispozitiv în forma sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu s-au ignorat prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009, conform căruia legea este dată cu „c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare”, întrucât, indemnizaţia de dispozitiv este un spor cu caracter special permanent, recunoscut şi acordat anterior prezentei legi, de care beneficiază toate categoriile de personal din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi, implicit, personalul militar şi civil din cadrul secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari a Direcţiei Naţionale Anticorupţie [conform art. 2 alin. (1) şi (3) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009], acesta nefiind desfiinţat prin noua lege de salarizare, ci doar inclus salariul de bază, aşa cum este precizat în nota la Anexa nr. IV/1 privind Reglementările specifice personalului încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform căreia, în salariul de bază sunt cuprinse, între altele, sporul de fidelitate şi indemnizaţia de dispozitiv.
Astfel, în ceea ce priveşte salarizarea procurorilor militari s-a motivat că „Drepturile salariale au fost stabilite potrivit prev. art. 23 din Anexa IV raportate la prevederile Anexei IV/4 (...) Pentru calitatea de cadru militar în activitate, magistraţii-cadre militare beneficiază de solda de grad şi ajutoare la trecerea în rezervă”.
Au învederat instanţei faptul că personalul secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie este salarizat conform art. 2 alin. (1) şi (3) din Anexa VI a acestei legi, „(1) (...) Salarizarea şi celelalte drepturi ale procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, se asigură de aceasta, potrivit prevederilor prezentei Iegi şi reglementărilor referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ”; „(3) Salarizarea şi celelalte drepturi ale personalului civil al Ministerului Apărării Naţionale, din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, se asigură de aceasta, potrivit prevederilor prezentei Iegi şi reglementărilor referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de personal civil al Ministerului Apărării Naţionale”.
De asemenea, prin Ordinul nr. 277 din 03 februarie 2010 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au stabilit drepturile salariale ale procurorilor militari din cadrul Secţiei Parchetelor Militare şi parchetelor militare subordonate, menţionându-se că aceştia „beneficiază de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi de valoarea nominală a cuantumului sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului de confidenţialitate trecute în dreptul fiecăruia, de un spor pentru condiţii deosebite de muncă de 15% calculat la indemnizaţia de încadrare brută lunară, precum şi de drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ”.
Prin Ordinul nr. 277 din 03 februarie 2010 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au stabilit drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate, în sensul că: „se reîncadrează în grad/treaptă şi beneficiază de salariul de bază şi de valoarea nominală a cuantumului sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului de confidenţialitate trecute în dreptul fiecăruia, de un spor pentru condiţii deosebite în muncă de 15% calculat la salariul de bază, precum şi de drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ, respectiv de salariat civil”.
Art. 2 alin. (1) şi (3) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009 nu face referire la faptul că drepturile specifice calităţii de militar activ sau salariat civil ar fi limitate doar la solda de grad şi ajutoare la trecerea în rezervă, astfel că, „unde legea nu distinge nici noi nu ar trebui să distingem”.
Prin urmare, magistraţii militari şi personalul civil al secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari beneficiază în continuare de drepturile avute anterior, respectiv indemnizaţia de dispozitiv şi indemnizaţia pentru titlul de specialist de clasă al Armatei Române.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009, coroborat cu nota la Anexa IV/1 din aceeaşi lege, indemnizaţia de dispozitiv este inclusă în salariul de bază şi nu se poate admite că, personalului Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari i-ar fi acordată sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, întrucât, având în vedere calitatea de cadre militare şi, respectiv, salariaţi civili din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, ar fi discriminatoriu.
Au mai menţionat reclamanţii că, prin aplicarea discriminatorie a legii salarizării s-au încălcat şi dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002: „(6) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate şi a personalului economic şi administrativ este cea prevăzută de lege pentru aceleaşi categorii de personal al Parchetului de pe lansă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(8) Drepturile băneşti şi materiale ale procurorilor, personalului auxiliar de specialitate, specialiştilor, personalului economic şi administrativ, ale cadrelor militare şi ale celorlalte categorii de personal ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie precum şi ale ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se plătesc din fondurile, acestei direcţii”, precum şi prevederile art. 5, 6, 39 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) C. muncii şi ale art. 16 din Constituţia României.
Având în vedere gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie avut de către procurorii militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, reclamanţii au considerat că sunt discriminaţi, în condiţiile în care drepturile salariale nu coincid cu cele prevăzute pentru aceleaşi categorii de personal care funcţionează la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe Anexa VI a Legii nr. 330/2009 şi pe Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, O.U.G. nr. 43/2002, C. muncii şi Constituţia României.
Apărările formulate în cauză
Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, prin întâmpinarea formulată, a invocat în principal excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
În argumentarea excepţiei a susţinut, în esenţă că, întrucât actele administrative a căror anulare s-a solicitat prin acţiunea de faţă, au fost emise de alte autorităţi şi nu de pârât, între acesta şi reclamanţi nu există raporturi de serviciu sau de altă natură, aşa încât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin întâmpinare a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii completatoare, motivată de faptul că reclamanţii nu au urmat procedura specială instituită de legiuitor, privitor contestarea actelor referitoare la salarizare (Legea nr. 330/2009), situaţie în care această cerere completatoare este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată pentru argumentele pe larg expuse prin întâmpinările formulate în cauză.
Pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor, în ceea ce priveşte anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Direcţiei Naţionale Anticorpţie din 23 februarie 2010, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, formulate de reclamanţi în anularea ordinelor nr. 448,447, 219, 220 şi 446 din data de 03 februarie 2010 emise de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a deciziilor nr. 444, 442, 441 şi 440, având acelaşi emitent.
Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2972 din 14 aprilie 2011, a admis excepţia invocată de Ministerul Apărării Naţionale şi a respins acţiunea faţă de această autoritate publică pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Prin aceeaşi sentinţă a respins excepţia prescripţiei/tardivităţii depunerii cererii precizatoare precum şi acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii A.I., D.V., R.G., O.C., I.V.M., procurori militari, C.R.T., C.M.M., N.G.L. şi M.E.R., personal auxiliar de specialitate, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice şi cu chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice privind anularea hotărârii Colegiului de Conducere din 23 martie 2010 şi a actelor administrative care au fost contestate la Colegiul de Conducere, precum şi a celorlalte capete de cerere subsecvente, ca neîntemeiate.
Totodată, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii A.I., D.V., R.G., O.C., I.V.M., procurori militari C.R.T., C.M.M., N.G.L. şi M.E.R., personal auxiliar de specialitate, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice şi cu chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice privind anularea hotărârii Colegiului de Conducere din 23 martie 2010 şi a actelor administrative care au fost contestate la Colegiul de Conducere, precum şi a celorlalte capete de cerere subsecvente şi a admis excepţia invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată şi completată privind anularea în parte a ordinelor şi deciziilor care nu au fost atacate la Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Departamentul Naţional Anticorupţie.
De asemenea, a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa fondului a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia invocată de Ministerul Apărării Naţionale, cu privire la lipsa calităţii sale procesuale pasive, instanţa a reţinut că acest minister nu are calitate de emitent al niciunuia dintre actele administrative respective, astfel că nu poate avea calitate procesuală în cadrul litigiului de faţă, cu atât mai puţin calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la cererea completatoare de anulare a ordinelor nr. 547, 707, 780/2010 şi deciziilor nr. 548, 617, 704, 708/2010 emise de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anaticorupţie, instanţa a constatat că legiuitorul a instituit o procedură prealabilă referitoare la contestarea acestor acte administrative, anterioară sesizării instanţei de contencios administrativ.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei/tardivităţii depunerii cererii precizatoare instanţa a constatat că, în realitate este o cerere de constatare a tardivităţii depunerii acestei cereri în raport cu dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., referitoare la prima zi de înfăţişare. De altfel, din cuprinsul cererii iniţiale rezultă că reclamanţii au înţeles să atace şi hotărârea Colegiului, aşa încât nu se poate reţine că dreptul acestora s-a prescris.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că drepturile salariale ale reclamanţilor au fost stabilite potrivit art. 23 din Anexa VI raportat la Anexa VI/4 din Legea nr. 330/2009.
Din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază de drepturile reglementate de legislaţia aplicabilă personalului autorităţii judecătoreşti.
Sporurile de care beneficiază această categorie de personal sunt limitativ prevăzute de art. 4 alin. (3), şi anume: sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, sporul de confidenţialitate, precum şi cel pentru condiţii vătămătoare prevăzut de art. 7 din Secţiunea II-a din Anexa VI a Legii nr. 330/2009.
De asemenea, pentru calitatea de cadru militar în activitate, magistraţii – cadre militare – beneficiază de solda de grad.
În conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, raportate la prevederile art. 5 alin. (1)-(3) din Anexa VI, indemnizaţiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază, au fost stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, la care s-au adăugat sporurile şi majorările prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum şi adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a).
Întrucât, indemnizaţia de dispozitiv de 25%, indemnizaţia pentru titlu de specialist de clasă şi gradaţia nu se regăsesc în elementele salariale care se includ în indemnizaţia de încadrare brută lunară, în temeiul dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 şi în aplicarea art. 7 alin. (2) din Partea I a Legii-cadru nr. 330/2009, aceste drepturi au fost acordate în sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu.
Observând ordinele de salarizare rezultă că, într-adevăr, în fiecare caz în parte este prevăzută o sumă globală compensatorie, cu caracter tranzitoriu, care nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială şi care corespunde sporului de dispozitiv şi indemnizaţiei pentru titlul de specialist de clasă al Armatei Române.
Reclamanţii au invocat ca argument existenţa ordinelor de salarizare privind magistraţii militari din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie însă acest ordin a fost emis la data de 21 decembrie 2010 şi se referă la perioada începând cu 15 decembrie 2010, fiind, deci, vorba de o perioadă supusă unor alte reglementări salariale, faţă de situaţia reclamanţilor, dedusă judecăţii.
Referitor la personalul auxiliar de specialitate, rezultă că aceştia au beneficiat până la data de 31 decembrie 2009 de indemnizaţia de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază şi, după caz, de indemnizaţia de titlu de specialist de clasă al Armatei Române. Prin Legea-cadru nr. 330/2009, personalul auxiliar de specialitate nu mai beneficiază de aceste drepturi întrucât, potrivit Anexei IV/4 beneficiază de drepturi reglementate pentru personalul din cadrul autorităţii judecătoreşti.
Referitor la celelalte apărări invocate de reclamanţi, instanţa reţine că dispoziţiile legale incidente în cauză nu au caracter discriminatoriu şi nici caracter retroactiv, iar în privinţa acestora nu s-a stabilit că ar fi afectate de alte vicii de neconstituţionalitate.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii A.I., D.V., R.G., O.C. , I.V.M., C.R.T., C.M.M., N.G.L. şi M.E.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost dată în procedura prevăzută de Anexa nr. VI, Secţiunea a 4-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, potrivit prevederilor art. 18 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, incidentă pentru perioada suspusă controlului judecătoresc precum şi a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 - Lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Titlul „Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei”, Secţiunea a 4-a „ Salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar şi personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea ”: „Personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curţii de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile”.
De asemenea, prin alin. (2) al aceluiaşi articol se precizează că: „Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri.
Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.”
Înalta Curte subliniază faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009, reglementată de art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, are un caracter special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Cum sentinţa civilă nr. 2972 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii A.I., D.V., R.G., O.C., I.V.M., C.R.T., C.M.M., N.G.L. şi M.E.R. împotriva sentinţei civile nr. 687 din 01 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2220/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2378/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
