ICCJ. Decizia nr. 2378/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2378/2012
Dosar nr. 4440/2/2010
Şedinţa publică de la 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Acţiunea reclamantei
Prin cererea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administartiv şi fiscal, reclamantul R.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Presedintele Curtii de Apel Bucuresti, Z.G.T., Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, anularea deciziei de numire a judecatorului delegat în Penitenciarul Giurgiu, decizia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 478/2006 privind metodologia de executare a regimului de detenţie „grad sporit de risc”, precum şi obligarea acestora din urmă să acţioneze corespunzator având în vedere că au fost incălcate drepturi detinuţilor şi ale sale implicit.
În motivarea cererii, reclamantul a solicitat să fie administrate proba cu expertiză medico-legală, întocmirea unei proceduri a percheziei conform cu prevederile Legii nr. 275/2006, aplicarea procedurii prevăzute de Ordinul nr. 497/2007 privind aplicarea sancţiunilor disciplinare.
Reclamantul a mai solicitat ca instanta să constate aplicabilitatea unor decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Recomandarea 2006 a Consiliului de Miniştri al Consiliului Europei şi să se constate ilegalitatea detenţiei, falsitatea unui ordin al Ministrului Justiţiei.
De asemenea, să se constate incălcarea drepturilor sale în dosarele judecatorului delegat şi sesizarea procurorului pentru mai multe infracţiuni.
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administartiv şi fiscal, prin sentinţa nr. 2954 din 13 aprilie 2011, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul R.A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, Z.G.T. judecător delegat la Penitenciarul Giurgiu, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Reprezentanţa Consiliului Europei la Bucureşti, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa constatat că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nedepunând nicio dovadă în acest sens.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului privind constatarea de către instanţă a ilegalitătţii detentiei sale, a reţinut că Legea nr. 275/2006 reglementează atât modalitatea de executare a pedepselor, cât şi o altă procedură de a ataca actele judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, cât şi căile de atac împotriva măsurilor dispuse de judecătorul delegat, respectiv plângeri şi contestaţii la judecătoria în circumscripţia căreia se află penitenciarul.
Atâta timp cât Legea nr. 275/2006 prevede o altă modalitate de atacare a actelor judecătorului delegat şi acestea ţin în special de procedura penală şi de legea executării pedepselor, atunci se aplică legea specială, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la acţiunea împotriva Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki şi Consiliul Europei, Curtea de Apel a constatat că potrivit O.G. nr. 137/2000 instanţa de contencios administrativ nu are atribuţii decât în ceea ce priveşte contestarea hotărârilor emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Prin urmare şi aceste capete de cerere sunt inadmisibile.
Fata de dispoziţiile C. proc. pen. instanţa de contencios administrativ nu are atribuţii în privinţa sesizării organelor de procedură penală cu infracţiuni care nu sunt săvârşite cu ocazia soluţionării cauzei.
În fine, instanţa de fond a reţinut cu privire la cererea de daune morale, că va urma soluţia cererii principale.
Totodată, şi cererile privind daunele cauzate de detenţia ilegală sunt de competenţa instanţelor penale, numai acestea putând să se pronunţe pe aspecte ce ţin de modalitatea de executare a pedepselor.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamantului
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.A., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că judecătorul fondului a interpretat total greşit prevederile legale incidente în cauză.
Recurentul a susţinut că în Legea nr. 275/2006 nu se prevede nicio procedură executorie, astfel că a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Prin sentinţa atacată nr. 2954 din 13 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins în întregime acţiunea ca inadmisibilă, în principal pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Toate criticile formulate de recurentul reclamant vizează fondul cauzei, nefăcându-se dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea contenciosului administrativ ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii formulate în temeiul acestui act normativ, prevăzută şi de art. 12 din Legea nr. 554/2004, dar şi de art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
3. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prima instanţă soluţionând corect şi cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de pârâtul Guvernul României, conform art. 137 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul R.A. împotriva sentinţei nr. 2954 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2377/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2470/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
