ICCJ. Decizia nr. 2470/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2470/2012
Dosar nr. 7084/2/2011
Şedinţa publică de la 18 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1.Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul S.D.Ş. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.N.V. a solicitat anularea Preavizului din 5 iulie 2011 emis de către A.N.A.F. - A.N.V., arătând că acest act a fost emis cu încălcarea flagrantă a legii, nerespectându-se condiţiile de fond şi formă cerute de lege.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii, în considerarea faptului că preavizul din 5 iulie 2011 nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi care să fie atacat în contencios administrativ.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 7704 din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamantul S.D.Ş. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.N.V., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din actele şi lucrările dosarului, rezultă că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă administrativă.
Curtea de apel, având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia rezultă că procedura prealabilă este o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, a constatat că în cauză se impune aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii acţiunii.
3. Recursul reclamantului
Împotriva sentinţei Curţii de apel, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs S.D.Ş., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, S.D.Ş. a susţinut că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, întrucât deşi a depus la data de 2 august 2011 o completare la acţiune prin care a solicitat şi anularea deciziei prin care s-a desfiinţat postul, instanţa de fond nu s-a pronunţat pe acest capăt de cerere.
S-a mai arătat în cererea de recurs că pentru primul capăt de cerere, nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile, astfel că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant S.D.Ş., cât şi potrivit art. 304 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În cauză, reclamantul a solicitat anularea preavizului din 5 iulie 2011 şi a deciziei de desfiinţare a postului pe care îl ocupa, fără ca, înainte de sesizarea instanţei de judecată, să parcurgă procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege.
Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 şi art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanţii la procesul civil, atât de părţile implicate, cât şi de instanţa de judecată şi anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune şi termenul de introducere a acţiunii la instanţa de contencios administrativ competentă
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar potrivit art. 7 alin. (11): "în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".
Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că recurentul-reclamant s-a adresat instanţei de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ.
Prin urmare, neîndeplinirea de către reclamant a acestei obligaţii a fost corect constată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.D.Ş. împotriva Sentinţei nr. 7704 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2378/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2492/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
