ICCJ. Decizia nr. 2495/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2495/2012
Dosar nr. 380/2/2011
Şedinţa publică de la 18 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta F.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, a solicitat anularea Hotărârii nr. 57029 din 12 ianuarie 2011 emisă de pârâtă, arătând că părinţii săi au fost strămutaţi obligatoriu, în mod forţat de către Statul Român din comuna Calipitrova, judeţul Durostor la data de 7 septembrie 1940, în baza Tratatului de la Craiova pentru schimbul de Populaţie în România.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 4505 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta F.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Hotărârea nr. 57029 din 12 ianuarie 2011, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov a respins cererea reclamantei arătând că nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, întrucât potrivit Situaţiei de Avere şi Declaraţiunii eliberată de Arhivele Naţionale, P.D. (bunicul reclamantei) a fost strămutat ca urmare a schimbului de populaţie, în urma Tratatului din 1940 Craiova, din comuna Calipitrova, judeţul Durostor în localitatea Călăraşi.
Conchizând, prima instanţă a constatat că hotărârea atacată este temeinică şi legală, întrucât reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada strămutării părinţilor săi în altă localitate decât cea de domiciliu.
3. Recursul reclamantei
Împotriva sentinţei Curţii de apel, a declarat recurs reclamanta F.S., considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivarea căii de atac se menţionează că în mod greşit, instanţa de fond a respins acţiunea, având în vedere că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţii în luna septembrie 1940, în urma Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova, fiind strămutaţi în Bulgaria.
Recurenta a mai susţinut că s-a născut la 28 ianuarie 1943 în localitatea Adamclisi România, fiind evident că s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, suferind aceleaşi persecuţii etnice.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentei-reclamantă F.S., cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Reclamanta F.S. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 57029 din 12 ianuarie 2011 emisă de pârâta Casa de Pensii Ilfov şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi acordarea drepturilor cuvenite.
Prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, reţinând, în mod corect, faptul că reclamanta F.S. nu a făcut dovada strămutării părinţilor săi.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În mod corect a apreciat Curtea de Apel Bucureşti că Hotărârea nr. 57029 emisă de Casa de Pensii Ilfov este legală, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada strămutării părinţilor săi în altă localitate decât cea de domiciliu.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, era necesar, ca recurenta-reclamantă să dovedească cu acte că părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze împreună cu familia lor din localitatea de domiciliu în altă localitate.
Cum din înscrisurile depuse, nu rezultă decât că bunicul reclamantei avea adresa de corespondenţă în localitatea Ialomiţa, acest lucru nefiind o dovada a refugiului părinţilor săi, raportat la prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999, Înalta Curte apreciază că recurenta - reclamantă nu a făcut dovada susţinerilor sale.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele arătate şi faţă de dovezile existente la dosar, Înalta Curte va menţine sentinţa atacată ca fiind temeinică şi legală, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamanta F.S., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.S. împotriva Sentinţei nr. 4505 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2492/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2579/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
