ICCJ. Decizia nr. 2413/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2413/2012
Dosar nr. 564/42/2010
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra cererilor de faţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 184 din 1 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti - secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Guvernul României, a respins, ca nefondată, acţiunea principală de anulare parţială a H.G. nr. 1604/2009, formulată de reclamanţii P.M., vicepreşedinte al S.A. I. şi moştenitor al defunctului P.A., membru fondator al S.A. I., şi C.M., membru al S.A. I. şi moştenitor al defunctului C.G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamanţilor, formulată de S.A. I., cât şi cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamanţilor, formulată de intervenientul N.I.D., moştenitor al defunctei N.S., membru fondator al S.A. I.
Prin încheierea din 25 august 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale, strecurată în încheierea de şedinţă din data de 18 iunie 2010, încheierea de şedinţă din data de 28 iulie 2010 şi încheierea de şedinţă din data de 11 august 2010, precum şi încheierea de şedinţă din data de 12 august 2010, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 564/42/2010, formulată de petenta S.A. I., în contradictoriu cu intimaţii P.M., şi C.M., Guvernul României şi N.I.D.
Deasemenea, prin încheierea din 1 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta S.A. I., prin reprezentant legal D.M., prin care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de şedinţă din data de 25 august 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 564/42/2010.
Reclamanţii P.M. şi C.M. şi intervenientul N.D. au declarat recurs împotriva sentinţei nr. 184 din 1 septembrie 2010, împotriva aceleiaşi sentinţe dar şi împotriva încheierilor de şedinţă din 25 august 2010 şi din 1 octombrie 2010 declarând recurs şi intervenienta S.A. I.
Prin Decizia nr. 5606 din 24 noiembrie 2011, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de P.M., C.M. şi N.I.D. ca nefondat şi a luat act de renunţarea la judecata recursului declarat de S.A. I. împotriva încheierii din 25 august 2010 şi a sentinţei nr. 184 din 1 septembrie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa de recurs a reţinut următoarele considerente:
Obiectul acţiunii în anularea parţială adresată instanţei de contencios administrativ a vizat H.G. nr. 1604/2009 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al Judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova, mai exact Anexa nr. 41 poziţiile 105-119, 129 şi 130 care privesc domeniul public al Comunei Colceag.
Înalta Curte a constatat că este corectă şi legală observaţia primei instanţe în sensul că nici reclamanta şi nici intervenientii nu au dovedit că actul administrativ individual atacat le-a adus atingere dreptului lor de proprietate sau vreunui interes legitim al acestora, atâta vreme cât S.A. I. nu a avut niciodată atributele proprietăţii pentru imobilele cuprinse în Anexa nr. 41 (poziţiile menţionate mai înainte), putându-se discuta de o eventuală vocaţie succesorală la bunurile respective în urma comasării unei persoane juridice, vocaţie însă care nu a fost valorificată din punct de vedere juridic la momentul oportun.
A apreciat înalta Curte că probatoriul administrat a evidenţiat că bunurile imobile în discuţie nu fac parte din patrimoniul societăţii înfiinţate în baza Legii nr. 36/1991, existând litigii încă nesoluţionate irevocabil pe această temă şi că prin actul administrativ contestat s-a completat H.G. nr. 1359/2001 de atestare a apartenenţei la domeniul public al Judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din acest judeţ, pe baza Hotărârilor nr. 16/2009 şi nr. 22/2009 ale Consiliului local Colceag privind inventarul bunurilor.
S-a reţinut, deasemenea că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia şi pe protocolul încheiat la 17 decembrie 1992 încheiat între CAP I. şi Consiliul Local al Comunei Colceag, confirmat de Hotărârea nr. 3/2002 a acestui consiliu local şi care priveşte trecerea în proprietatea autorităţilor administrativ teritoriale a mai multor bunuri mobile şi imobile prevăzute în protocolul amintit.
Deşi recurenţii-reclamanţi şi recurentul-intervenient N.I.D. au invocat problema nelegalităţii protocolului şi Hotărârii nr. 3/2002 a Consiliului Local al Comunei Colceag nu au adus argumente de fapt şi de drept care să susţină această afirmaţie.
Constatând că H.G. nr. 1604/2009 a fost adoptată cu respectarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, şi că în speţă nu s-a făcut dovada încălcării unui drept sau a unui interes legitim în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înalta Curte a apreciat că în mod just prima instanţă a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (1) din acelaşi act normativ pentru anularea parţială a actului administrativ individual pendinte.
Mai mult, înalta Curte a remarcat şi faptul că în cuprinsul cererii de recurs în discuţie nu sunt combătute abordarea şi soluţia instanţei de fond, fiind reiterate aspecte ce au făcut deja obiectul preocupării curţii de apel.
La data de 23 februarie 2012 au formulat cerere de completare a deciziei nr. 5606 din 24 noiembrie 2011, în temeiul art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ. P.M. şi C.M. prin care au solicitat ca instanţa să se pronunţe şi să motiveze respingerea criticilor privind ilegalitatea protocolului din 17 decembrie 1992 şi a Hotărârii nr. 3/2002 a Consiliului Local Colceag, critici invocate la pct. 6 alin. (a), (b) şi (c) din cererea de recurs şi deasemenea să motiveze respingerea susţinerilor privind dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu, aşa cum au fost prezentate la pct. 5 din cererea de recurs.
Şi S.A. I., prin D.M., a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul aceleiaşi decizii.
Referitor la cererea de completare a deciziei nr. 5606 din 24 noiembrie 2011 formulată de P.M. şi C.M.
Potrivit dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.,
";(1) în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
(2) Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
(3) încheierea se va ataşa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei";.
Deasemenea, în conformitate cu prevederile art. 2812 C. proc. civ., ";(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
(2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile se aplică în mod corespunzător.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
În cauză, motivele cererii de completare a deciziei nr. 5606 din 24 noiembrie 2011 se referă la faptul că instanţa de recurs nu a motivat respingerea criticilor privind ilegalitatea protocolului din 17 decembrie 1992 şi a Hotărârii nr. 3/2002 a Consiliului Local Colceag, şi deasemenea, nu a motivat respingerea susţinerilor privind dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu.
Cererea este neîntemeiată.
Înalta Curte, analizând considerentele deciziei nr. 5606 din 24 noiembrie 2011, redate la filele 3 şi 4 din prezenta hotărâre, constată că instanţa de recurs a motivat respingerea fiecărei critici aduse hotărârii instanţei de fond de către recurenţi, inclusiv cele cu privire la protocolul din 17 decembrie 1992 şi a Hotărârii nr. 3/2002 a Consiliului Local Colceag, şi deasemenea, a motivat respingerea susţinerilor privind dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu.
Referitor la cererea formulată de S.A. I. prin D.M., înalta Curte reţine, pe de o parte, că la data de 7 septembrie 2011 recurenta societate, prin Preşedinte, a renunţat la judecata recursului, instanţa de control judiciar luând act de această poziţie prin decizia nr. 5606 din 24 noiembrie 2011, iar pe de altă parte, că din susţinerile prezentate prin cererea de îndreptare a erorii materiale nu pot fi decelate motive care să poată fi încadrate în prevederile art. 281 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 5606 din 24 noiembrie 2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrative şi fiscal formulată de P.M. şi C.M., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia susmenţionată formulată de S.A. I. prin D.M., ca neîntemeiată. Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2399/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2414/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
