ICCJ. Decizia nr. 2425/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2425/2012
Dosar nr. 66992/3/2011
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Cererea de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 66992/3/CA/2011, reclamantul B.M.A. a chemat în judecată pârâta Academia de Politie „A.I.C.”, solicitând suspendarea executării hotărârii comisie de disciplina din 14 septembrie 2011, dispoziţia zilnica a rectorului nr. S/183 din19 septembrie 2011 prin care s-a aplicat sancţiunea reclamantului de exmatriculare, hotărârea Senatului Academiei de Politie „A.I.C.” de aprobare a exmatriculării reclamantului si a Regulamentului privind activitatea profesionala a studenţilor din cadrul academiei.
În fapt, reclamantul a arătat ca a fost student în cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.”, cursuri cu frecvenţă,seria 2010 - 2013. În sesiunea de examene, nu a promovat examenele de drept civil, teoria generală şi drept penal, parte generala dintr-un total de 21 examene existent în programa de studii. Pentru nepromovarea acestor examene şi implicit a anului de studiu, a fost exmatriculat în baza unor acte afectate de nulitate absoluta şi a unui Regulament privind activitatea profesională a studenţilor din cadrul academiei care nu îndeplineşte condiţiile Legii 288/2004. A precizat ca a formulat plângere prealabila împotriva acestor acte, nesoluţionată până ala data promovării acţiunii.
În susţinerea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate reclamantul a arătat că este îndeplinita condiţia cazului bine justificat raportat la considerentul că pârâta nu s-a aliniat la sistemul european de credite de studiu transferabile conform Legii 288/2004, Regulamentului privind activitatea profesionala a studenţilor din cadrul academiei a fost modificat în şedinţa senatului din 15 iunie 2011 şi, în aceeaşi zi, a intrat în vigoare, acesta fiind însă în contradictoriu cu legea 284/2004.
Prin întâmpinare, Academia de Politie “A.I.C.”a invocat excepţia de necompetenţă materială având în vedere prev.art. 12 din O.U.G. nr. 30/2007, anexa 1 a H.G. nr. 416/2007 şi H.G. nr. 294/2007.
Prin sentinţa 3753 din 9 noiembrie 2011 Tribunalul Bucureşti, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
La această instanţă cauza a fost înregistrată la data de 24 noiembrie 2011, sub nr. 66992/3/2011.
Prin sentinţa nr. 7709 din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că suspendarea executării actului administrativ este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor acestuia, care intervine la cererea părţii interesate sau din oficiu şi poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Acestor două condiţii li se adaugă o a treia, de ordin procedural, dedusă din interpretarea logică a prevederii analizate, şi anume condiţia ca reclamantul să facă dovada declanşării procedurii prealabile administrative.
Curtea a constatat că practica secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face referire la cazul justificat în sensul „existenţei unui argument juridic aparent valabil faţă de nelegalitatea actului” (Decizia nr. 1380/2008), „împrejurarea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ” (Decizia nr. 1837/2008). În plus, „condiţiile cazului bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente se impune a fi îndeplinite în mod cumulativ; aceste condiţii se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii unei pagube şi invers, despre iminenţa pagubei, în absenţa caracterului bine justificat al cazului” (Decizia nr. 2954/2006).
Curtea a apreciat că, în cauză, nu poate aborda pe fond aspectele relevate, în sensul materiilor promovate sau nu de către petent, a creditelor transferabile E.C.T.S. şi a condiţiilor regulamentului privind activitatea profesională a studenţilor academiei, deoarece procedura suspendării este sumară şi nu rezultă date de fapt care să contrazică măsurile dispuse.
În motivarea considerentelor sale prima instanţă a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 257 din 14 martie 2006, publicată în M. Of. nr. 366 din 26 aprilie 2006, care a reţinut, în esenţă, că suspendarea actelor administrative poate fi dispusă numai în condiţiile expres prevăzute de lege şi reprezintă o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate.
De asemenea a invocat şi hotărârea C.J.C.E. din 19 iunie 1990, pronunţată în cauza The Queen contra Secretary of State for Transport, ex parte: Factortame LTD ş.a.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva sentinţei civile nr. 7709 din data de 16 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal reclamantul B.M.A. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actelor administrativ atacate aşa cum a fost formulată.
A învederat recurentul, prin motivele cererii de recurs, cu privire la cerinţa cazului bine justificat, că este vorba despre nealinierea Academiei de Poliţie la Sistemul european de credite de studiu transferabile (E.C.T.S.), prevedere europeană ce trebuie avută în vedere de instanţă, mai înainte de orice dispoziţie internă, cu atât mai mult contrară. Pe de altă parte, recurentul a relevat că este întrunită şi condiţia prevenirii pagubei iminente, care constă în întreruperea cursurilor universitare de către petent, precum şi în restituirea cheltuielilor de şcolarizare la care a fost obligat prin decizia de imputare emisă de intimată.
Ca argumente în dovedirea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat recurentul B.M.A. a invocat următoarele: nu i s-a adus niciodată la cunoştinţă numărul de credite pentru fiecare disciplină, nu a semnat niciodată un acord didactic iar în foaia matricolă nu apare menţionat nici un număr de credite; Noul Regulament a fost adus la cunoştinţa studenţilor la data de 23 septembrie 2011, după începerea noului an şcolar şi după exmatricularea reclamantului, care a fost privat de posibilitatea de a lua la cunoştinţă dispoziţiile acestuia şi eventual de a-l contesta la acel moment; decizia de exmatriculare este afectată de nulitate absolută, astfel încât prezumţia de nelegalitate a actului administrativ nu poate fi ignorată de către instanţă; la emiterea Hotărârii Comisiei de Disciplină, a Dispoziţiei Rectorului şi a Hotărârii Senatului prin care s-a aprobat sancţiunea exmatriculării nu au fost respectate dispoziţiile art. 112 alin. (2) şi următoarele din Noul Regulament privind activitatea profesională a studenţilor din cadrul Academiei de Poliţie, conform cărora exmatricularea poate fi dispusă numai în cazul săvârşirii de către student a unei abateri grave, care este definită ca „acea faptă a studentului de încălcare cu vinovăţie a normelor legale şi reglementare care face imposibilă prezenţa acestuia în comunitatea academică universitară”; petentul nu a fost convocat în scris pentru cercetarea disciplinară şi nu i s-a comunicat faptul că poate formula orice apărări în favoarea sa şi că are dreptul de a fi asistat de un avocat; recurentului nu i s-a prezentat Decizia sau Dispoziţia de numire a Comisiei de Disciplină; recurentului nu i s-a comunicat Dispoziţia Zilnică a Rectorului care trebuia să conţină Hotărârea motivată a Comisiei de Disciplină, ci numai un referat în care nu era prezentată nicio hotărâre cu motivarea sancţiunii recomandate şi cu analizarea situaţiei juridice prin prisma criteriilor instituite imperativ de dispoziţiile art. 113 alin. (3) din Regulament; petentului nu i s-au comunicat nici actele a căror suspendare a solicitat a se dispune, acesta fiind astfel privat de dreptul de a-şi formula apărările în legătură cu aceste acte; recurentul nu a beneficiat de o programare a examenelor astfel încât să asigure un interval de cel puţin douăzeci şi patru de ore între examene aşa cum prevede expres art. 36 din Regulament şi dispoziţii ale Legii nr. 288/2004.
A considerat reclamantul că măsura dispusă, exmatricularea, începând cu data de 14 septembrie 2011, este o măsură abuzivă, netemeinică şi nelegală, care încalcă flagrant drepturile studentului, aşa cum sunt acestea recunoscute atât de Tratatele internaţionale la care România este parte, cât şi de legea cadru internă respectiv Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale şi dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare. Astfel, Academia de Poliţie „A.I.C.” fiind o instituţie publică de învăţământ superior acreditată, din reţeaua de învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional al studiilor universitare, îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 288/2004, iar apărarea pârâtei în sensul că studenţii nu pot repeta anii de studiu în situaţia nepromovării acestora din motive neimputabile contravine normelor europene în materie, raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (2) din Constituţia României, dreptul comunitar fiind prioritar, fiind argumentul juridic care, fără a cerceta fondul cauzei, este aparent valabil faţă de nelegalitatea actului a cărui suspendare s-a solicitat de reclamant.
Pe de altă parte, reclamantul a arătat că dreptul său este prevăzut de Convenţia europeană a drepturilor omului, iar suspendarea executării actului administrativ contestat este absolut necesară pentru prevenirea prejudiciului iminent constând în lezarea dreptului, a interesului legitim al recurentului la instruire într-o unitate de învăţământ de stat la care a avut acces prin concurs de admitere, dreptul la instruire fiind un drept fundamental. Recurentul a invocat şi prevederile Recomandării R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei, potrivit căreia instanţa, în calitate de autoritate jurisdicţională chemată să decidă măsura de protecţie provizorie, trebuie să ţină cont de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente şi să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de naturăa crea pagube grave, dificil de reparat, şi când există un argument juridic, aparent valabil, faţă de nelegalitatea lui.
Reînmatricularea provizorie la Academia de Poliţie şi continuarea studiilor până la finalizarea procesului, a conchis recurentul, nu ar prejudicia instituţia de învăţământ şi în acelaşi timp ar proteja interesul general al statului de a asigura educaţia generaţiei tinere.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimata Academia de Poliţie „A.I.C.” Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.
3. Soluţia asupra recursului.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Pe de altă parte, în condiţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat; în acest caz cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii pe fond, iar instanţa de contencios administrativ poate dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a pricinii.
Prin „cazuri bine justificate"; se înţelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ"; (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin „pagubă iminentă” se desemnează „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public” (art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare).
În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa realizează doar o examinare sumară a situaţiilor de fapt şi de drept invocate de reclamant şi care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ în privinţa căruia se solicită suspendarea executării. Această condiţie nu este întrunită în situaţia cererii reclamantului B.M.A. de suspendare a executării Hotărârii comisiei de disciplină din 14 septembrie 2011, a Dispoziţiei zilnice a Rectorului Academiei de Poliţie „A.I.C.” nr. S/183 din 19 septembrie 2001 prin care s-a aplicat recurentului sancţiunea de exmatriculare, a Hotărârii Senatului Academiei de Poliţie „A.I.C.” de aprobare a exmatriculării şi a Regulamentului privind activitatea profesională a studenţilor din cadrul academiei, întrucât, pe de o parte, stabilirea legalităţii actelor administrative contestate ţine de analiza pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, şi, pe de altă parte, nu au putut fi desprinse, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, acele împrejurări de fapt şi de drept, cu caracter determinant, care aparent ar fi de natură să ducă la concluzia existenţei unei îndoieli puternice şi serioase cu privire la legalitatea actelor administrative în discuţie.
Nu este îndeplinită în cauză nici cerinţa prevenirii unei pagube iminente, împrejurarea relevată de reclamantul B.M.A. şi constând în întreruperea cursurilor universitare şi în restituirea cheltuielilor de şcolarizare la care a fost obligat prin decizia de imputare emisă de intimată neputând fi circumscrisă definiţiei date de textul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, are în vedere, atunci când defineşte paguba iminentă ca fiind exclusiv „prejudiciul material viitor şi previzibil”, numai acel prejudiciu material greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza anulării actului sau, după caz, actelor administrative atacate, iar o atare ipoteză nu este întrunită în litigiu.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că sentinţa atacată este legală şi temeinică se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului formulat de către reclamantul B.M.A. împotriva sentinţei civile nr. 7709 din data de 16 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de B.M.A. împotriva sentinţei nr. 7709 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2419/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2426/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
