ICCJ. Decizia nr. 2419/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2419/2012
Dosar nr. 333/33/2011
Şedinţa publică de Ia 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
I.1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 06 iulie 2010 reclamanţii C.A., H.Ş., V.S. au chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
- anularea raportului întocmit de SC B.E. SRL având ca obiect stabilirea valorii de circulaţie a imobilului teren intravilan in suprafaţa de 745 m.p. situat administrativ in Cluj-Napoca, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire;
- efectuarea unui nou raport de evaluare;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamanţii au relevat că imobilul teren în suprafaţa de 745 m.p . situat administrativ în Cluj-Napoca, a fost subevaluat, actul administrativ atacat fiind emis cu exces de putere.
Reclamanţii şi-au fundamentat demersul pe dispoziţiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ solicitând instanţei efectuarea unui raport de evaluare judiciară, întocmit de un evaluator judiciar numit de instanţă (imparţial), care să evalueze imobilul la valoarea sa reală.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, relevând că prerogativele recunoscute de H.G. nr. 361/2005 acestei instituţii se limitează la coordonarea şi controlul aplicării legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţilor, ea neavând atribuţii în soluţionarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate şi nici de emitere a deciziilor de despăgubire, sigura abilitată de lege să dispună în acest sens fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acţiunii, iar prin cererea incidentală formulată la data de 28 octombrie 2010 a chemat în garanţie pe SC B.E. SRL.
Totodată a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, susţinând că reclamanţii s-au adresat instanţei anterior finalizării procedurii administrative, înainte de emiterea titlului de despăgubire.
Prin sentinţa civilă nr. 312 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, dosarul fiind înregistrat la Curte sub nr. 333/33/2011.
I.2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 273 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Prin aceiaşi hotărâre a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Reclamanţii, ulterior emiterii hotărârii nr. 912 din 4 septembrie 2009 de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj şi transmiterii dosarului Secretariatului Comisiei au formulat plângere, solicitând autorităţii pârâte să procedeze la emiterea titlului de despăgubire.
La data de 29 aprilie 2010, s-a comunicat reclamanţilor raportul de evaluare întocmit de SC B.E. SRL având ca obiect terenul intravilan în suprafaţa de 745 m.p., situat în Cluj-Napoca, prin care s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 226.400 RON.
Reclamanţii au sesizat A.N.R.P. Bucureşti cu o nouă plângere prin care au solicitat întocmirea unui nou raport de evaluare, care să reflecte valoarea reala, de piaţa, a imobilului situat in Cluj-Napoca, apreciind că valoarea stabilită prin raportul de evaluare este cu mult inferioară valorii actuale de circulaţie.
Prin adresa din 30 iunie 2010, A.N.R.P. a comunicat reclamanţilor că obiecţiunile pe care le-au formulat cu privire la raportul de evaluare au fost transmise evaluatorului.
Reclamanţii şi-au fundamentat demersul judiciar pe dispoziţiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ solicitând instanţei efectuarea unui raport de evaluare judiciara, întocmit de un evaluator judiciar numit de instanţă (imparţial), care sa evalueze imobilul la valoarea sa reală.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor Curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 doar Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuţii recunoscute de lege în domeniul emiterii deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri, această autoritate având competenţa de a lua orice alte măsuri necesare aplicării Legii nr. 247/2005.
Ca atare, în raport cu pretenţiile deduse judecăţii, Curtea a apreciat că reclamanţii nu au justificat calitatea procesuală a pârâtei A.N.R.P. şi în consecinţă au admis excepţia invocată de această pârâtă cu consecinţa respingerii acţiunii în raport cu aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii reclamanţilor, privind anularea raportului de evaluare a imobilului pentru s-a stabilit acordarea de despăgubiri, Curtea a apreciat că actul atacat nu întruneşte caracterele unui act administrativ de autoritate. El nu este hotărâtor şi nu are caracter executoriu. Raportul doar pregăteşte luarea unei măsuri privind pe reclamanţi, măsură care va fi evocată în cuprinsul titlului de despăgubiri.
Actul dedus judecăţii are un caracter preparator, a cărui legalitate, după epuizarea etapei obiecţiunilor, va putea fi contestată doar odată cu decizia finală materializată prin emiterea titlului de despăgubire.
I.3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii reclamanţi au prezentat rezumativ situaţia de fapt generatoare a prezentului litigiu şi au susţinut că raportul de evaluare este nelegal, deoarece contrar susţinerilor primei instanţe nu a fost întocmit conform criteriilor şi normelor legale, ci a fost întocmit de către evaluatori numiţi de pârâtă iar instanţa de judecată nu a ţinut seama de solicitarea reclamanţilor de a se întocmi un raport de evaluare judiciară, imparţial.
Au mai arătat recurenţii că la întocmirea raportului de evaluare contestat, evaluatorul nu a ţinut cont de standardele internaţionale.
Recurenţii au invocat, totodată, Jurisprudenţa C.E.D.O., respectiv Cauza Ruxandra Ionescu c. României, Cauza Mitrache c. României, Cauza Faimblat c.României prin care s-a stabilit, constant că deşi Legea nr. 10/2001 le oferă părţilor interesate accesul la o procedură administrativă, acest acces rămâne teoretic şi iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă, la plata de despăgubiri juste şi echitabile în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu este posibilă.
II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acţiunea formulată în contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 247/2005 şi Legii nr. 554/2004, reclamanţii au solicitat anularea raportului de evaluare întocmit de SC B.E. SRL având ca obiect stabilirea valorii de circulaţie a imobilului teren intravilan în suprafaţa de 745 m.p. situat administrativ in Cluj-Napoca, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi efectuarea unui nou raport de evaluare de către un expert tehnic judiciar.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Deasemenea, art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII stipulează faptul că pot fi contestate, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deciziile adoptate de către Comisia Centrală.
Reclamanţii şi-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestor dispoziţii ";(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.";
Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 defineşte noţiunea de act administrativ ca reprezentând „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ";.
Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.
Nu toate actele unilaterale ale autorităţilor publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
În speţă, raportul de evaluare întocmit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 nu este un act administrativ unilateral, în sensul definiţiei art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Raportul de evaluare este un act premergător emiterii deciziei de despăgubire care nu modifică de sine stătător realitatea juridica existentă.
El nu este hotărâtor şi nu are caracter executoriu. Raportul doar pregăteşte luarea unei măsuri privind pe reclamanţi, măsură care va fi evocată în cuprinsul titlului de despăgubiri.
Actul dedus judecăţii are un caracter preparator, a cărui legalitate, după epuizarea etapei obiecţiunilor, va putea fi contestată doar odată cu decizia finală, materializată prin emiterea titlului de despăgubire, aşa cum de altfel se precizează expres în art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
Aşa fiind, rezultă că prima instanţă a reţinut în mod judicios că actul atacat nu are aptitudinea de a produce efecte juridice prin el însuşi, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică pe care înalta Curte o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.A., H.Ş. şi V.S. împotriva sentinţei nr. 273 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2414/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2425/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
